nu merg impreuna cotofene, mierle, branduse...exclude pe viitor ac delatii (care tin, cred, mai mult de memorie si nu imaginatie). prefer o axare pe ideea textului. limbajul permite.
aveam o datorie fata de poemul asta, despre care, atunci cand l-am citit, mi-am spus:
iata descrierea fermecatoare si convingatoare a unui fenomen care nu se lasa descris.
de obicei, despre asemenea fenomene se vorbeste cusanian, prin negatie sau negarea negatiei. dar Andrei a reusit sa o faca prin afirmatie.
Virgile, comm-ul tau mi-a facut ziua, ce am putut sa ma destind :-) "prepelite in piatra" - teribil ! atat de specific unui "poet gratarist" cum ma numea stimabilul domn Paul Bogdan pe Agonia acum ceva ani. Bine ca nu o fi vazut asta cu prepelitele, ca nici dracu' (Doamne iarta-ma) nu ma mai scotea din gura lui. Astept eventual sa-mi spui, daca tot ai lamurit chestiunea cu prepelitele, ceva si despre poem. Recunoscator, Andu
N-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
da, un text reusit desi cu citeva mici scapari de ortografie. in orice caza textul e reusit si mi se pare pare semnificativa fluiditatea sa cinamatografica. felicitari
Propunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
"în timp ce încă în umbra mea
aştept sfârşitul acestor nedreptăţi,
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenţei mele
la care am fost condamnat şi trebuie să sufăr"...
mai la vale, dam de-o paranteza care inchide ceva...nedeschis.
Ai putea lua în seamă și părerea mea, ca și pe a altora. Mai ales când aceste păreri nu sunt prea favorabile. O cădere pe gânduri îi e folositoare oricui. Eu nu susțin că ești un poet slab. Poate ești unul foarte bun. M-am referit, exclusiv, la textele citite. Știu mulți poeți mari (nu e cazul aici), care au și texte mai slabe. Tu îmi pari, până una-alta, un poet onorabil. Dar să lăsăm asta. Recitește-ți comentariul de sub poemul lui Leonard, de unde a început disputa noastră, și recunoaște, nu în fața mea, dar în fața ta, că tu ești cel care a comis un grav act de impolitețe. Vrei să te citez? Ce naiba! De aici, firesc, reacția mea. La care tu, dacă ai puterea de a judeca lucrurile obiectiv, ar fi trebuit să percutezi altfel. Dar, mă rog...Pe lume sunt oameni și oameni, iar obrăznicia e la ea acasă în zilele noastre. Să știi, însă, că nu tu ești îndreptățit să pui capăt discuției noastre. Pentru că tu ești Poetul, iar eu - Criticul. Tu propui, iar eu apreciez. Asta e! Te voi ierta doar atunci când voi descoperi la tine un text excepțional. Aș dori din suflet să-l găsesc.
Probabil că nu ai citit un autor obligatoriu: Ion Creangă, care scrie peste tot în opera lui o leacă. Există și o explicație etimologică, dar nu știu dacă stăpânești domeniul, așa că..veziți de scaietele din codița ta. Profetule. Îmi pare rău, am mai scris pe aici pe undeva (sau poate încurc eu site-urile!?) că rog să fiu lăsat o lună și voi citi texte de aici. Am o traducere urgentă pe care trebuie s-o predau la termen. După aceea voi face și comentarii la toți, cel puțin prozatorii, dar nu cerșesc laude că, vezi Doamne, te-am lăudat, laudă-mă. Îi mai rog pe cititori să observe că nu eu comentez acolo, ci un narator .Acelea sunt opțiunile lui apropo de Eminescu, nu ale mele, tot așa cum naratorul din Adela nu este Ibrăileanu, cum s-au înșelat critici chiar mari. Fac același lucru și în celălalt text cu scriitori pe care l-am postat aici. Acolo nu a sărit nimeni în sus. Să vă spun de ce? Pentru că unii l-ați ridicat pe drăguțul de Eminescu pe un piedestal mare-mare și nu vreți să recunoașteți că era și el om.Părerea mea este că popoarele sănătoase spiritual își privesc cu detașare geniile.Shakespeare a fost ironizat căt încape, am acasă o carte în ruseștecu povestiri licențioase despre Pușkin, Daniil Harms are niște adevărate capodopere despre Gogol și Pușkin, până și pe seama lui Hristos s-au făcut de sute de ani glume, de pildă în snoavele noastre populare. Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed
Multumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
Tot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
nu, nu m-ai răspuns la întrebare. și chiar dacă ai spune că alexandra este clona ta, inclusiv acest lucru va trebui demonstrat. altfel nu am să îmi pierd vremea cu sofismele tale. dacă ai chef de joacă îți poți căuta o groapă cu nisip printre blocuri. aici va trebui să răspunzi la întrebarea care este pusă în spiritul și litera regulamentului la care ai subscris fără să te oblige nimeni. așa că las-o mai moale cu smiorcăielile astea cu privire la regulile anti-clone. aștept. dar nu mult.
Andu, ai 24 de ore să ne demonstrezi că acest text nu este un plagiat al textului "un cavaler pentru Mylady" postat de Alexandra Mitrofan pe 11 februarie 2008. Dacă în 24 de ore nu vine niciun răspuns dialogul dintre noi și tine s-a încheiat iar decizia consiliului cu privire la tine nu va mai presupune niciun fel de recurs sau altfel de discuții. Bănuiesc că nu este nevoie să îți trimit linkul paginii unde se poate citi textul Alexandrei. Mulțumesc.
Marinela, iată că stilul tău se limpezește, ai imagini deosebite în fața cărora micile defecte dispar: "până când talpa soldatului se murdărește cu făină de piatră" sau "până când cățelul pământului uită labele în casa clopotarului". În timp vei înlătura și acele mici imperfecțiuni!
Mai Boba, nu te-ai prins deloc. Japonezii nu mai scriu (si, probabil, ca nici nu mai citesc) haiku-uri. Ei au devenit occidentali. In schimb noi, occidentalii, da (scriem si citim cum zisei ca le cheama, intr-o veselie). Fara sa devenim (inca) japonezi.
Poate ai dreptate, dar în ultima vreme sufăr de o lipsă acută de inspirație, și nimic nu mai iese așa cum vreau eu. Deocamdată, încă mi se pare destul de greu să uit de acele limite, eu nefiind obișnuită cu asta; ai putut observa cum înțelegeam poeziile înainte și cum își schimbă forma acum, cred că asta e oricum un fel de progres. Îți mulțumesc și mai aștept orice alte sfaturi! Cu respect, Simona
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
ok, doamnelor, mă puneți între ciocan și nicovală, dar nu vreau să fac incizie cu anestezie pe text. musca țețe, după cum se știe, provoacă prin înțepătură o boală a somnului care poate duce la moarte. asocierea ei cu oamenii statui, care au trecut deja "dincolo", e metaforică, aluzională. și se zice că privim pe cineva sau ceva în ochi pentru a descoperi adevărata intenție. desigur, mă voi mai gândi la ce mi-ați spus, nici titlul nu e bătut în cuie.
margas, din păcate nu am văzut filmul, din ce ai spus despre el se pare că a fost distractiv. când a apărut și cu ce titlu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e frumos poemul, îl simt mai aproape de mine, încântă auzul.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu denu merg impreuna cotofene, mierle, branduse...exclude pe viitor ac delatii (care tin, cred, mai mult de memorie si nu imaginatie). prefer o axare pe ideea textului. limbajul permite.
pentru textul : O altfel de noapte deaveam o datorie fata de poemul asta, despre care, atunci cand l-am citit, mi-am spus:
pentru textul : poemul fără intenţie deiata descrierea fermecatoare si convingatoare a unui fenomen care nu se lasa descris.
de obicei, despre asemenea fenomene se vorbeste cusanian, prin negatie sau negarea negatiei. dar Andrei a reusit sa o faca prin afirmatie.
se va-ndulci ca struguri pe butuci
pentru textul : icoană hoinară deSă nu uit Andu.NU pot să-ți dau comision decît zece la sută.Alți poeți spun că și așa îți dau prea mult...
pentru textul : arabescurile dorului deVirgile, comm-ul tau mi-a facut ziua, ce am putut sa ma destind :-) "prepelite in piatra" - teribil ! atat de specific unui "poet gratarist" cum ma numea stimabilul domn Paul Bogdan pe Agonia acum ceva ani. Bine ca nu o fi vazut asta cu prepelitele, ca nici dracu' (Doamne iarta-ma) nu ma mai scotea din gura lui. Astept eventual sa-mi spui, daca tot ai lamurit chestiunea cu prepelitele, ceva si despre poem. Recunoscator, Andu
pentru textul : papillon deN-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 descuze, mi-a scapat un r in plus.
pentru textul : poemul lui ștefan deda, un text reusit desi cu citeva mici scapari de ortografie. in orice caza textul e reusit si mi se pare pare semnificativa fluiditatea sa cinamatografica. felicitari
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani dePropunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. de"în timp ce încă în umbra mea
aştept sfârşitul acestor nedreptăţi,
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenţei mele
la care am fost condamnat şi trebuie să sufăr"...
mai la vale, dam de-o paranteza care inchide ceva...nedeschis.
pentru textul : departe de pielea mea deAi putea lua în seamă și părerea mea, ca și pe a altora. Mai ales când aceste păreri nu sunt prea favorabile. O cădere pe gânduri îi e folositoare oricui. Eu nu susțin că ești un poet slab. Poate ești unul foarte bun. M-am referit, exclusiv, la textele citite. Știu mulți poeți mari (nu e cazul aici), care au și texte mai slabe. Tu îmi pari, până una-alta, un poet onorabil. Dar să lăsăm asta. Recitește-ți comentariul de sub poemul lui Leonard, de unde a început disputa noastră, și recunoaște, nu în fața mea, dar în fața ta, că tu ești cel care a comis un grav act de impolitețe. Vrei să te citez? Ce naiba! De aici, firesc, reacția mea. La care tu, dacă ai puterea de a judeca lucrurile obiectiv, ar fi trebuit să percutezi altfel. Dar, mă rog...Pe lume sunt oameni și oameni, iar obrăznicia e la ea acasă în zilele noastre. Să știi, însă, că nu tu ești îndreptățit să pui capăt discuției noastre. Pentru că tu ești Poetul, iar eu - Criticul. Tu propui, iar eu apreciez. Asta e! Te voi ierta doar atunci când voi descoperi la tine un text excepțional. Aș dori din suflet să-l găsesc.
pentru textul : zdrențuim deProbabil că nu ai citit un autor obligatoriu: Ion Creangă, care scrie peste tot în opera lui o leacă. Există și o explicație etimologică, dar nu știu dacă stăpânești domeniul, așa că..veziți de scaietele din codița ta. Profetule. Îmi pare rău, am mai scris pe aici pe undeva (sau poate încurc eu site-urile!?) că rog să fiu lăsat o lună și voi citi texte de aici. Am o traducere urgentă pe care trebuie s-o predau la termen. După aceea voi face și comentarii la toți, cel puțin prozatorii, dar nu cerșesc laude că, vezi Doamne, te-am lăudat, laudă-mă. Îi mai rog pe cititori să observe că nu eu comentez acolo, ci un narator .Acelea sunt opțiunile lui apropo de Eminescu, nu ale mele, tot așa cum naratorul din Adela nu este Ibrăileanu, cum s-au înșelat critici chiar mari. Fac același lucru și în celălalt text cu scriitori pe care l-am postat aici. Acolo nu a sărit nimeni în sus. Să vă spun de ce? Pentru că unii l-ați ridicat pe drăguțul de Eminescu pe un piedestal mare-mare și nu vreți să recunoașteți că era și el om.Părerea mea este că popoarele sănătoase spiritual își privesc cu detașare geniile.Shakespeare a fost ironizat căt încape, am acasă o carte în ruseștecu povestiri licențioase despre Pușkin, Daniil Harms are niște adevărate capodopere despre Gogol și Pușkin, până și pe seama lui Hristos s-au făcut de sute de ani glume, de pildă în snoavele noastre populare. Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deMultumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deTot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
Un text interesant, bine construit. Remarc in mod special "și-a deschis inima la primul nasture" si "inima îi creștea fără drojdie". Ialin
pentru textul : poemul lui ștefan demulțumesc pentru observații și peniță.
pentru textul : ploaia se preface că vine de/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
pentru textul : Mama depe cat de simplu pe atat de frumos, graul galben, camasa pe podea in ultima noapte de dragoste , prima zi de despartire ..cantec , absolut..
pentru textul : cîntec de legănat grîul dePaul si Cristina, bucuria mea e mare cat un soare :) Multumesc frumos!
pentru textul : Haiku...poleit deSa vina primavara!
Alt poem reusit. Dar mi-e lene sa-l mai comentez
pentru textul : only deAi reusit un text cu adevarat deosebit... are miez, ritm si transcende corsetul formei. Final reusit.
pentru textul : Hemoragii denu, nu m-ai răspuns la întrebare. și chiar dacă ai spune că alexandra este clona ta, inclusiv acest lucru va trebui demonstrat. altfel nu am să îmi pierd vremea cu sofismele tale. dacă ai chef de joacă îți poți căuta o groapă cu nisip printre blocuri. aici va trebui să răspunzi la întrebarea care este pusă în spiritul și litera regulamentului la care ai subscris fără să te oblige nimeni. așa că las-o mai moale cu smiorcăielile astea cu privire la regulile anti-clone. aștept. dar nu mult.
pentru textul : un cavaler pentru milady deAndu, ai 24 de ore să ne demonstrezi că acest text nu este un plagiat al textului "un cavaler pentru Mylady" postat de Alexandra Mitrofan pe 11 februarie 2008. Dacă în 24 de ore nu vine niciun răspuns dialogul dintre noi și tine s-a încheiat iar decizia consiliului cu privire la tine nu va mai presupune niciun fel de recurs sau altfel de discuții. Bănuiesc că nu este nevoie să îți trimit linkul paginii unde se poate citi textul Alexandrei. Mulțumesc.
pentru textul : un cavaler pentru milady deMarinela, iată că stilul tău se limpezește, ai imagini deosebite în fața cărora micile defecte dispar: "până când talpa soldatului se murdărește cu făină de piatră" sau "până când cățelul pământului uită labele în casa clopotarului". În timp vei înlătura și acele mici imperfecțiuni!
pentru textul : Redundanță deMai Boba, nu te-ai prins deloc. Japonezii nu mai scriu (si, probabil, ca nici nu mai citesc) haiku-uri. Ei au devenit occidentali. In schimb noi, occidentalii, da (scriem si citim cum zisei ca le cheama, intr-o veselie). Fara sa devenim (inca) japonezi.
pentru textul : Lunatice dePoate ai dreptate, dar în ultima vreme sufăr de o lipsă acută de inspirație, și nimic nu mai iese așa cum vreau eu. Deocamdată, încă mi se pare destul de greu să uit de acele limite, eu nefiind obișnuită cu asta; ai putut observa cum înțelegeam poeziile înainte și cum își schimbă forma acum, cred că asta e oricum un fel de progres. Îți mulțumesc și mai aștept orice alte sfaturi! Cu respect, Simona
pentru textul : reperul unui om mort decă titlul se găsea mai bine ca vers în poem.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deimi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city depentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte deok, doamnelor, mă puneți între ciocan și nicovală, dar nu vreau să fac incizie cu anestezie pe text. musca țețe, după cum se știe, provoacă prin înțepătură o boală a somnului care poate duce la moarte. asocierea ei cu oamenii statui, care au trecut deja "dincolo", e metaforică, aluzională. și se zice că privim pe cineva sau ceva în ochi pentru a descoperi adevărata intenție. desigur, mă voi mai gândi la ce mi-ați spus, nici titlul nu e bătut în cuie.
margas, din păcate nu am văzut filmul, din ce ai spus despre el se pare că a fost distractiv. când a apărut și cu ce titlu?
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer dePagini