Alma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
Multumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
sint convinsa ca faci ce faci din suflet, dar daca vrei sa faci arta, cizelezi, nu vii cu galeata de rime. nu este o descatusare in sensul usurarii, ci mult mai mult.
pe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poți găsi ușor ceva mai puțin uzitat cred de asemenea că ar fi benefică renunțarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare. ,,cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori" – propunere prea multe comparații și epitete, unele mult prea bătătorite. merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, așa cum remarca și dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispășindu-se, un farmec ciudat are și povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul. sfârșitul însă nu putea fi altfel.
nu m-am referit neaparat numai la sonoritate. dumneavoastra sinteti un estet. si va place sa faceti bijuterii. inclusiv conceptional vorbind. din acest punct de vedere prima strofa este superba. a doua este oarecum intortocheata. este adevarat, forma versificata va constringe la ritm si rima. dar, nu-i asa, tocamai aici sta masochsimul bijutierului...
Dacă poezia e în spatele tău, sfatul meu e să deschizi rucsacul și să o lași să zboare, atât, nu e nevoie de detalii, un ochi experimentat o vede și de la mare înălțime. :) Verbul "a trebui" este impersonal, deci nu se conjugă: "ce-mi trebuie căldură".
Am observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
Te felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
D-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)
Mulțumesc, Marina, pentru comentariu. O să mă gândesc la îmbunătățiri ale textului. Din păcate săptămâna aceasta e destul de plină și nu știu dacă voi avea timp să fac modificări utile.
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
Nu uita de promisiune, Virgil!
Bobadil, comenteaza textul si lasa la altii "imaginea de ansamblu". nu de alta dar nici nu a inceput si nici nu se va termina cu tine. Ca side note ma amuz si eu dorinta asta pe care o vad la tine (si poate si la altii) ca eu sa devin un fel de despot luminat al hermeneia sau al poeziei in general. Uneori ma si intreb daca tu chiar citesti ce elucubrezi pe aici. Eu am mai spus-o, cine scrie prost scrie prost. Si mi s-a dat peste nas. Ca si cum as putea eu sa fac pe cineva sa scrie bine. Convingerea mea este ca numai comentariile pot ajuta la asta. Dar din pacate vad ca foarte, foarte putini oameni comenteaza aici si cei ce o fac o fac foarte putin. Eu am pus un site la dispozitie, cu facilitati si cu un regulament care se straduie sa asigure o atmosfera propice. Daca nu folositi oportunitatea de a va face opiniile cunoscute nu mai este vina mea.
Mă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
Tincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
Multumesc, Oriana. Nici nu stii cat de mult ma bucura faptul ca aceste versuri au reusit sa transmita intocmai ceea ce si-au propus. Ma incurajeaza comentariul tau. Voi folosi penita pentru a mai scrie niste 'povesti'. :)
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
Scuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
Voiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
Multumesc pentru sugestii si pentru incredere.
imi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
da, un text deosebit care iti ofera o experienta inedita intru acel moment. Si apoi este nevoia de liniste pe care ti-o impune. desigur, nu este asa, de aceea se si numeste "tacerea dupa.." poate de aceea simti nevoia sa stingi orice muzica, orice zgomot. harababura, trancanitul dizgatios al restului lumii. iata un text in care in sfirsit citesc cum i se poate spune femeii ca nu poate pricepe niciodata ce este de fapt in adincul inimii barbatului. si asta fara a fi misogin, fara a fi brutal. este un poem al antibrutalitatii. de fapt cred ca este un poem pe care o femeie nici nu poate sa il inteleaga pe deplin. este un poem despre cum scrie un barbat cind devine cu adevarat vulnerabil.
mulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deMultumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
pentru textul : Scene (colaj) desint convinsa ca faci ce faci din suflet, dar daca vrei sa faci arta, cizelezi, nu vii cu galeata de rime. nu este o descatusare in sensul usurarii, ci mult mai mult.
pentru textul : Ceasul meu deVăd că aici nu mai avem titlu la comentarii. Titlul meu era: <<"Sahelu" sau când trădarea devine o virtute>>
pentru textul : AVATAR de...a uitasem, felicitări pentru implicarea lui Eminem! Nu ar trebui pe alocuri ghilimele?:)
pentru textul : Tunel de liniște depe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poți găsi ușor ceva mai puțin uzitat cred de asemenea că ar fi benefică renunțarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare. ,,cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori" – propunere prea multe comparații și epitete, unele mult prea bătătorite. merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, așa cum remarca și dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispășindu-se, un farmec ciudat are și povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul. sfârșitul însă nu putea fi altfel.
pentru textul : paramour denu m-am referit neaparat numai la sonoritate. dumneavoastra sinteti un estet. si va place sa faceti bijuterii. inclusiv conceptional vorbind. din acest punct de vedere prima strofa este superba. a doua este oarecum intortocheata. este adevarat, forma versificata va constringe la ritm si rima. dar, nu-i asa, tocamai aici sta masochsimul bijutierului...
pentru textul : Da (Vinci) dema bucur ca ti-a placut. mi-ar prinde bine un joc: aduci o modificare si vedem cum se schimba prin tine. ok?
pentru textul : nu îţi dau drumul deDacă poezia e în spatele tău, sfatul meu e să deschizi rucsacul și să o lași să zboare, atât, nu e nevoie de detalii, un ochi experimentat o vede și de la mare înălțime. :) Verbul "a trebui" este impersonal, deci nu se conjugă: "ce-mi trebuie căldură".
pentru textul : Ca sunetul în fluier deAm observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
pentru textul : Un episod al veteranului deTe felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
... Degețica...și alte povestiri, nici eu nu l-aș cita pe Hans Christian... dar pe Piersic senior da. Îmi e drag... e limbut, așa ca noi acum:)!
pentru textul : Într-o Iarnă demediană conţine două versuri care rup graţia întregului poem. ultima strofă şi ultimele 3 versuri ale primei strofe sunt deosebite.
pentru textul : era atît de frumoasă deD-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)
pentru textul : ploua în eden III deMulțumesc, Marina, pentru comentariu. O să mă gândesc la îmbunătățiri ale textului. Din păcate săptămâna aceasta e destul de plină și nu știu dacă voi avea timp să fac modificări utile.
pentru textul : Întunecare deUn text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
pentru textul : french kiss vegetal deNu uita de promisiune, Virgil!
remarc:
"ochi care mă scormonesc
haine soioase ascunzând trupuri bolnave
carapacea unei inocenţe pe care-o ghicesc încă
la semafor
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deinhalez aceleaşi versuri"
este greu să te regăseşti. Este o vreme a discreţiei. Mulţumiri pentru descifrarea textului şi pentru încurajările voastre. Îmi sunt de folos.
pentru textul : meditând închis în ochiul ciclopului deBobadil, comenteaza textul si lasa la altii "imaginea de ansamblu". nu de alta dar nici nu a inceput si nici nu se va termina cu tine. Ca side note ma amuz si eu dorinta asta pe care o vad la tine (si poate si la altii) ca eu sa devin un fel de despot luminat al hermeneia sau al poeziei in general. Uneori ma si intreb daca tu chiar citesti ce elucubrezi pe aici. Eu am mai spus-o, cine scrie prost scrie prost. Si mi s-a dat peste nas. Ca si cum as putea eu sa fac pe cineva sa scrie bine. Convingerea mea este ca numai comentariile pot ajuta la asta. Dar din pacate vad ca foarte, foarte putini oameni comenteaza aici si cei ce o fac o fac foarte putin. Eu am pus un site la dispozitie, cu facilitati si cu un regulament care se straduie sa asigure o atmosfera propice. Daca nu folositi oportunitatea de a va face opiniile cunoscute nu mai este vina mea.
pentru textul : Noaptea deMă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
pentru textul : permanganat la rege deimpus, de supărare. poezie de atitudine pentru sine. între ieri şi azi sunt şi vorbesc toate acele expresii de stare.
pentru textul : de ieri, de azi deTincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deMultumesc, Oriana. Nici nu stii cat de mult ma bucura faptul ca aceste versuri au reusit sa transmita intocmai ceea ce si-au propus. Ma incurajeaza comentariul tau. Voi folosi penita pentru a mai scrie niste 'povesti'. :)
pentru textul : Când începe o dimineață deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deScuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
pentru textul : ars poetica II deBravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. deVoiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
pentru textul : Between the bars deMultumesc pentru sugestii si pentru incredere.
imi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
pentru textul : nimănui niciodată nimic deda, un text deosebit care iti ofera o experienta inedita intru acel moment. Si apoi este nevoia de liniste pe care ti-o impune. desigur, nu este asa, de aceea se si numeste "tacerea dupa.." poate de aceea simti nevoia sa stingi orice muzica, orice zgomot. harababura, trancanitul dizgatios al restului lumii. iata un text in care in sfirsit citesc cum i se poate spune femeii ca nu poate pricepe niciodata ce este de fapt in adincul inimii barbatului. si asta fara a fi misogin, fara a fi brutal. este un poem al antibrutalitatii. de fapt cred ca este un poem pe care o femeie nici nu poate sa il inteleaga pe deplin. este un poem despre cum scrie un barbat cind devine cu adevarat vulnerabil.
pentru textul : tăcerea după Simion deE bine că vă încadraţi comentariile la "păreri", dar e rău că le numiţi "analize", d-le Sixtus. Vreo brumă de paradox?
"De ce te învârii în gol, autorule" - cum aş putea să mă învârt altfel când mă citeşti tu, cititorule?
pentru textul : Pilda omului care a tăcut demulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
pentru textul : crucile dePagini