Din pacate, Adrian a ridicat o problema: unde e parodia? Din punctul meu de vedere sint discutii inutile, dar necesare. Margas e o clona care a atacat pe multi, dar din nefericire a esuat ca o balena in Antartica. A incercat sa atraga atentia asupra stilului ei, asupra textelor, ca deh, netul e mare si ai unde esua. Parodia presupune umor, presupune inteligenta, presupune mult mai multe decit incearca Virgil sa se scuze pentru penitza, din punctul meu de vederre acordata aiurea. Dar ceea ce blama Margas(ca se acorda penite in regim reciproc, ca tot ca tot ce vrea vea e ok) se intoarce impotriva.
Mesaj pentru Virgil
Ai avut atita oameni valorosi pe acest site. Lasa orgoliul la o parte. Nu mi se pare corect sa intervii contra editorilor care se ocupa de acest site. Nu vreau sa-ti aduc aminte citi oameni au fost pe aici si i-ai indepartat, pentru ca tu esti proprietar de site.
Nu-l pierde si pe Adrian. Aveti cea mai buna echipa editoriala acum. Daca nu ai incredere in editori si-l discretidezi pe fata ti-as sugera sa inchizi site-ul.

Dincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
Nu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.

te rog să îţi editezi profilul pe Hermeneia

pot sa rad si eu alaturi de cititorii de sex masculin? mie mi-a placut; textul are umor si o finetze a sugestiei de apreciat. iar finalul, de data asta, ti-a iesit, Andule!

imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.

as vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.

Faina idee de colaj de idei, de imagini, chiar un pastel reusit. Cel putin la mine a ajuns imaginea compozita a acestor versuri pline de fantezie. Un poem cat se poate de vizual, o multime de tablouri frumos redate in cuvinte, remarc. Imi place si feminitatea versurilor, ygrene scrie din inima ei de femeie baletand peste o panza. Felicitari. Andu

Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.

Eu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu

nu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
Jules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.

iti multumesc de citire si pentru apreciere. primul sau titlu a fost Gestatie .... onorat de vizita te mai astept

un sonet frumos care-mi aminteste despre atmosfera din scrierile despre mare ale lui Joseph Conrad.remarc :
"au să mă-ntorc spre tine strigându-te: Pământ!". cu cele bune.

nu stiu daca "trebuie" neaparat evitata, nu mi-ai dat o explicatie. eu am introdus-o acolo intentionat. a urmarit un efect, nu a fost o scapare.

1. Mi-am dorit o paralela (prin antiteza) (nu numai de imagini ci si de limbaj) intre lumea noua a celor doi amanti si lumea arhaica si metaforica in care dorinta lor se intrupeaza (personificare) intr-un zimbru...

2. Stii cum sunt ochii de ciuta... :)

Cristi