Alexis. bine-ai revenit pe textele mele! Zici că avem stiluri apropiate, să vedem atunci ce e la tine în pagină, ar trebui să-mi placă. Și zici că e previzibil sfârșitul, da, probabil că e... Nu mi-am propus un sfârșit șoc. Cât despre Coldplay... ar fi putut fi orice melodie, ideea era coincidența, dar îmi place și Coldplay. :) La buna citire.
Emile, aici ai nimerit-o! Poemul e intr-adevar cam "pretios", inteleg foarte bine ce vrei sa spui si asa e. Desi nici celalalt inteles nu-i decat adevarat, poemul fiind "pretios" mie, dar asta nu conteaza. Strofa aceea iarasi ai spus bine, este "in plus" dar fara ea nu puteam descrie ceea ce mi se intampla, e un fel de amenintare continua de a invata "jocurile oamenilor", iar cea mai mare amenintare este ca ea sa "plece definitiv", deoarece de plecat, asa "nedefinitiv", a tot plecat monstrulitza :-) Desigur, multe justificari nu e bine sa dea omul la textele proprii dar nu pot sa ma abtin, asta datorita prezentei tale aici. Sau ca o replica la sughiturile care, sunt sigur, nu au lipsit :-) Bobadil.
E o nebunie ce se întâmplă sub acest text! Unde mai e psalmul lui Virgil (despre care, dacă aş vorbi în contextul creat, aş părea un picat din lună)? Virgil, nu există pe site o modalitate pusă la dispoziţia autorilor de a stopa comentariile (atunci cand ei consideră că lumea a luat-o razna, ca s-au lămurit sau, pur şi simplu, că vor doar să le se citească, dar nu să li şi comenteze textele)? Să nu mă cerţi că n-am citit atent regulamentul!
virgil, imi pare rau ca nu ai simtul umorului. am inteles ce-i cu licenta poetica. domnule king, mi-am permis sa va tutuiesc din simplul motiv ca ati reactionat relativ politicos la comentariul pe care vi l-am facut o zi sau doua in urma, si pentru ca ma adresez astfel tuturor -colegilor- de pe siteurile literare, indiferent de varsta. voi fi mai prudenta in viitor in ceea ce va priveste. iertati-mi indrazneala.
"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.
Intr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
Repetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand
Pt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
Bobadile, toamna e faina pe-aici. Am vin, am si horinca de Maranures. Desigur, unora nu le place estetica de pomelnic a versurilor mele. Dar intreb: cand cartea apare tiparita, o mai mai poate opri internetul? "Bocitorii.Asteptatorul" a aparut in 1000 de exemplare. Urmatoarea carte va fi 10.000 de exemplare. Sunt un scriitor mare ori un infatuat ca atatia bilboroci in ziua de azi? Si cand imi amintesc de volumul V din "O istorie a literaturii romane" a lui Ion Rotaru, unde nu gasesc safire si altceva dar ma vad pe mine batran, imi vine sa rad. Cum si scriam in cartea asta ce ti-o voi da: "si-mi vine sa rad". Pacat ca Profetul n-a vrut sa-mi dea o adresa postala, desi l-am rugat. Oare se teme ca-l voi asasina in America? Si gata, ca "contravin regulamentului". Dancus
Un semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
Adrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
nici nu zic de geniu dar chiar nimic nimic bun? am încercat să nu încarc inutil și chiar am muncit aici. dacă ziceți dumneavoastră, o să mă strădui să mă țin departe de "epitetul" asta și chestii în acest gen. mulțumesc pentru opinia de specialist.
Nu stiu daca te referi la formatia de muzica rock (putin probabil pentru ca esti destul de tinerica) deci nu-mi ramane decat sa inteleg titlul in registrul acelui "rapid eye movement"... nu pot sa nu remarc faptul ca din punct de vedere calitativ e un progres in masura in care am gasit formulari reusite gen "și inima ta/în care străinii urcă și coboară nepăsător/ca într-un troleibuz" la care se adauga faptul ca de data aceasta reusesti sa transmiti cititorului mai mult decat idei confuze cum am vazut prin alte texte. Ce nu-mi place... locurile comune... e o intreaga discutie la care participa consumatorii de poezie... eu cred ca de fapt nu ai citit destula poezie ca sa intelegi de ce unii ar considera bucati din acest text fumate deci singura vina ar fi ignoranta de aceea cred ca acest aspect poate fi eliminat cu timpul. Nu stii sa inchei poeziile... e si o chestiune de exercitiu sa reusesti sa mentii un tempo pe durata unui text intreg fara sa alternezi formulari fericite cu altele care sa strice ce ai scris bun... apoi inceputul si finalul reprezinta locuri cheie daca te raportezi in vreun fel la cei care te citesc... "cuibul ingerilor"... reciteste si tu. Faptul ca alternezi timpurile verbale fara ca acest procedeu sa slujeasca textului este iarasi un punct asupra caruia poate ar fi bine sa te apleci. Desi inteleg gestul Adrianei (pe care-l consider justificabil pana la un punct) ma tem ca Virgil a pus, ce-i drept fara manusi, punctul pe i. Atunci cand vei fi nemultumita de textele tale, cand vei incepe sa le lucrezi chiar dupa postare cred ca vei putea obtine mai mult dpdv poetic.
Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
îmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
pentru mine, poemul incepe de la "la sfarsitul zilei..." aceasta e povestea textului. primele 2 secvente au frumusetea lor dar pentru altceva. poate de aceea virgil vorbeste despre banal si simplitate.
citind insa textul asa cum mi-a placut, am simtit ca intensitatea textului creste spre final. de aceea, finalul mi s-a parut foarte...adevarat.
si spun asta pt ca, dincolo de argumentul prin care fac apel la emotie, despre aceasta tema se scrie, din pacate, mai putin.
ideea sugerata de titlu e faina, dar constructia "cu crengi" nu suna bine pre limba noastra.
Mie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
mă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
Virgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
Nu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
iata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
o dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alexis. bine-ai revenit pe textele mele! Zici că avem stiluri apropiate, să vedem atunci ce e la tine în pagină, ar trebui să-mi placă. Și zici că e previzibil sfârșitul, da, probabil că e... Nu mi-am propus un sfârșit șoc. Cât despre Coldplay... ar fi putut fi orice melodie, ideea era coincidența, dar îmi place și Coldplay. :) La buna citire.
pentru textul : Amantă spirituală deO parodie care depăşeşte (prin umor, firesc şi dezinvoltură) cu mult originalul! Savuros text!
pentru textul : portret cu vt și langustă deEmile, aici ai nimerit-o! Poemul e intr-adevar cam "pretios", inteleg foarte bine ce vrei sa spui si asa e. Desi nici celalalt inteles nu-i decat adevarat, poemul fiind "pretios" mie, dar asta nu conteaza. Strofa aceea iarasi ai spus bine, este "in plus" dar fara ea nu puteam descrie ceea ce mi se intampla, e un fel de amenintare continua de a invata "jocurile oamenilor", iar cea mai mare amenintare este ca ea sa "plece definitiv", deoarece de plecat, asa "nedefinitiv", a tot plecat monstrulitza :-) Desigur, multe justificari nu e bine sa dea omul la textele proprii dar nu pot sa ma abtin, asta datorita prezentei tale aici. Sau ca o replica la sughiturile care, sunt sigur, nu au lipsit :-) Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deE o nebunie ce se întâmplă sub acest text! Unde mai e psalmul lui Virgil (despre care, dacă aş vorbi în contextul creat, aş părea un picat din lună)? Virgil, nu există pe site o modalitate pusă la dispoziţia autorilor de a stopa comentariile (atunci cand ei consideră că lumea a luat-o razna, ca s-au lămurit sau, pur şi simplu, că vor doar să le se citească, dar nu să li şi comenteze textele)? Să nu mă cerţi că n-am citit atent regulamentul!
pentru textul : psalm deAm răspuns în grabă și am uitat să mulțumesc.
pentru textul : haiku cu strigături deDeci, mulțumesc, Vlad! Și pentru dedicație, și pentru aprecierea care răzbate dintre rânduri.
Cred că textul a meritat să fie remarcat. De aceea revin. Las şi eu un semn strălucitor.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deDar am precizat ;-( ) : pentru mesajul artistic, pentru metaforele deosebite, pentru expresivitate șI pentru că mi-a plăcut.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că de"parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă"
si de ce mai stai pe ganduri? poate ne faci o surpriza...:)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deda, Calin merita intr-adevar felicitat pentru implicare si idei!
virgil, imi pare rau ca nu ai simtul umorului. am inteles ce-i cu licenta poetica. domnule king, mi-am permis sa va tutuiesc din simplul motiv ca ati reactionat relativ politicos la comentariul pe care vi l-am facut o zi sau doua in urma, si pentru ca ma adresez astfel tuturor -colegilor- de pe siteurile literare, indiferent de varsta. voi fi mai prudenta in viitor in ceea ce va priveste. iertati-mi indrazneala.
pentru textul : cîntec pentru ploaie de"Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu". Comentariul dumneavoastră mă face să mă gândesc la primele zile de şcoală, când aţi învăţat să scrieţi. Garantez că aţi reuşit de prima dată. Sau poate nu a fost nevoie să mergeţi...
E uşor să criticăm de dragul elitismului, dar de ce nu ajutăm?
Profund recunoscător Ralucăi. :)
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deMulțumesc Nicodem, ai dreptate, am notat.
pentru textul : jukebox breakfast deMargas
Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.
pentru textul : Eterna reîntoarcere deIntr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
pentru textul : ultimele modificări pe site deRepetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand
pentru textul : floare de eroși dePt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
pentru textul : Cantata în mi minor deBobadile, toamna e faina pe-aici. Am vin, am si horinca de Maranures. Desigur, unora nu le place estetica de pomelnic a versurilor mele. Dar intreb: cand cartea apare tiparita, o mai mai poate opri internetul? "Bocitorii.Asteptatorul" a aparut in 1000 de exemplare. Urmatoarea carte va fi 10.000 de exemplare. Sunt un scriitor mare ori un infatuat ca atatia bilboroci in ziua de azi? Si cand imi amintesc de volumul V din "O istorie a literaturii romane" a lui Ion Rotaru, unde nu gasesc safire si altceva dar ma vad pe mine batran, imi vine sa rad. Cum si scriam in cartea asta ce ti-o voi da: "si-mi vine sa rad". Pacat ca Profetul n-a vrut sa-mi dea o adresa postala, desi l-am rugat. Oare se teme ca-l voi asasina in America? Si gata, ca "contravin regulamentului". Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deUn semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
pentru textul : iadeș deAdrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi denici nu zic de geniu dar chiar nimic nimic bun? am încercat să nu încarc inutil și chiar am muncit aici. dacă ziceți dumneavoastră, o să mă strădui să mă țin departe de "epitetul" asta și chestii în acest gen. mulțumesc pentru opinia de specialist.
pentru textul : marți se iubește mai mult deNu stiu daca te referi la formatia de muzica rock (putin probabil pentru ca esti destul de tinerica) deci nu-mi ramane decat sa inteleg titlul in registrul acelui "rapid eye movement"... nu pot sa nu remarc faptul ca din punct de vedere calitativ e un progres in masura in care am gasit formulari reusite gen "și inima ta/în care străinii urcă și coboară nepăsător/ca într-un troleibuz" la care se adauga faptul ca de data aceasta reusesti sa transmiti cititorului mai mult decat idei confuze cum am vazut prin alte texte. Ce nu-mi place... locurile comune... e o intreaga discutie la care participa consumatorii de poezie... eu cred ca de fapt nu ai citit destula poezie ca sa intelegi de ce unii ar considera bucati din acest text fumate deci singura vina ar fi ignoranta de aceea cred ca acest aspect poate fi eliminat cu timpul. Nu stii sa inchei poeziile... e si o chestiune de exercitiu sa reusesti sa mentii un tempo pe durata unui text intreg fara sa alternezi formulari fericite cu altele care sa strice ce ai scris bun... apoi inceputul si finalul reprezinta locuri cheie daca te raportezi in vreun fel la cei care te citesc... "cuibul ingerilor"... reciteste si tu. Faptul ca alternezi timpurile verbale fara ca acest procedeu sa slujeasca textului este iarasi un punct asupra caruia poate ar fi bine sa te apleci. Desi inteleg gestul Adrianei (pe care-l consider justificabil pana la un punct) ma tem ca Virgil a pus, ce-i drept fara manusi, punctul pe i. Atunci cand vei fi nemultumita de textele tale, cand vei incepe sa le lucrezi chiar dupa postare cred ca vei putea obtine mai mult dpdv poetic.
pentru textul : rem dePièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deîmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" depentru mine, poemul incepe de la "la sfarsitul zilei..." aceasta e povestea textului. primele 2 secvente au frumusetea lor dar pentru altceva. poate de aceea virgil vorbeste despre banal si simplitate.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w decitind insa textul asa cum mi-a placut, am simtit ca intensitatea textului creste spre final. de aceea, finalul mi s-a parut foarte...adevarat.
si spun asta pt ca, dincolo de argumentul prin care fac apel la emotie, despre aceasta tema se scrie, din pacate, mai putin.
ideea sugerata de titlu e faina, dar constructia "cu crengi" nu suna bine pre limba noastra.
de corectat și "Vei știi" ...
pentru textul : Duios șurub deMie nu mi se pare un poem bătrâncios, așa cum spune hialin. Eu cred că e destul de tineresc, să luăm doar ultima strofă, nu întâmplător desigur, ea conținând sensul ascuns al virilității masculine în versurile 'cu truPUL Aşchii/
pentru textul : temeri grizate demă apropii' această strofă fiind plină și de... stropi. Desigur imaginea mamei pe aici este un pic incestuoasă dar întreg poemul are ceva oedipian în el, nimic nou sub soare.
Parerea mea.
Virgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
pentru textul : Misterul cuplului perfect deNu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
iata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deUn text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran de"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deo dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
pentru textul : toate oasele dePagini