Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
Nu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
Însă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
Aceeasi sensibilitate, aceeasi blandete care alina in versurile tale pentru cei mici. De obicei scrii poezii frumoase dar iti reusesc cel mai bine cele in care te adresezi copiilor. Violeta
MDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
Profetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
zidul pentru mine are o simbolistica aparte... reprezinta aceea parte care desparte, care separa si peste care nu se fac pasi, pentru ca el zideste pasi... mi-amintesc acum cuvinte spuse de tine candva: „Pașii noștri curg între lumina zâmbetului și lacrimă, între strigătul nașterii și tăcerea morții, între luciu și rugine. Macroscopic și aparent pașii noștri se destramă, dar ei rămân eterni prin cetățile cuvântului rostit și ale celui nerostit” „zidul” tau poarta iernile, poverile, inlantuirea si muzica unui tinut indepartat, atat de indepartat incat cu greu se poate aduna sub copertile aceluiasi gand... eu iau cu mine doar muzica:)
well Andule, chiar trebuie să mă crezi că nu simt nici o obligație să îți explic ție de ce scriu ce scriu. așa cum nu îți cer eu ție explicații de ce scrii ce scrii. cînd faci afirmații eu îți recomand să le și dovedești. altfel te dovedești pe tine a fi un calomniator (probabil în solda cuiva). pentru că eu nu cred că există absolut nimic greșit „dpdv tehnic” în acest text. iar dacă tu ești ignorant și nu știi cum se țese manual plasa de pescuit și cum se folosește suveica nu am cum să te ajut. nu e prima dată cînd îți fluturi ignoranța în modul acela bubos orgolios pe aici. e penibil. te asigur că am citit textul de mai multe ori și nu i-am găsit nici o greșeală tehnică. încep să cred că are dreptate Paul Blaj cînd te tratează așa cum te tratează.
substantivul abțibild, pe care l-am ales în mod intenționat, mi se pare cel puțin la fel de poetic ca multe din cuvintele jenante din textele tale.
faptul că tu nu simți emoție sau ți se pare urît te privește. nu îți împărtășesc nici opinia și nici gusturile. mai ales cînd nu îți explici opinia cu mai mult de „nu îmi place mie”. chiar mă întreb, oare chiar așa te consideri un critic de referință ca să aibă așa valoare ce spui?
întîrziat mental (sic!) mă tem că ești tu. și nu restul celor ce citesc aici. cred că nu ți-ar strica o minimă brumă de bun simț. asta dacă nu a dispărut cumva de tot din bucurești.
nu mă deranjează cu nimic „taxa pe lipsa de iubire”. în orice caz mult mai puțin decît multe aberații pe care le postezi tu.
mi se pare jenant să vezi că cei care te critică sînt proști iar tu ești deștept. eu zic că ar fi mai credibil daca ar spune-o alții. deocamdată ni s-a dovedit că ai schizo în varianta de personalități multiple. dar cu siguranță că nu e adevărat, nu-i așa?
eu ți-aș recomanda să nu mai vii tu cu asemenea rubbish de comentarii pe sub textele mele. nu îți poți deversa gunoaiele la lethera?
poti sa imi explici de ce ai postat doua poezii aproape identice si care au si titlurile identice? ACEASTA PRACTICA ESTE INACCEPTABILA. Te rog sa scoti unul din texte.
Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
retragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
ddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
tuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Virgil, chestia cu halatul e un lucru minor. Nu ştiu dacă în ziua de azi halatele mai sunt cum erau odată, dar mă rog.
Legat de moto - de obicei, când unui moto nu-i este dat autorul, acesta este chiar cel care îl foloseşte. Aşadar, îmi aparţine.
Sixtus, mă bucur că, măcar pe jumătate de faţă, am bujori. :)
detalii precum: "tăiat cu briceagul în copilărie" sînt cam nefolositoare
în rest, textul vrea (zic eu) să exulte ceva onirism dar mi se pare că se încurcă în detalii și prozodie. abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză.
Andu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină
Multumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
Virgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
nu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
poate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
mai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem frumos. a mai fost pus pe site la inceputuri, dar merita sa apara. frumos...
pentru textul : jasmine deComentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
pentru textul : și eu te iubesc deAdriana, semnul tau m-a emotionat... Pur si simplu!
Multumesc!
pentru textul : Sunt zile deNu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deÎnsă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
Aceeasi sensibilitate, aceeasi blandete care alina in versurile tale pentru cei mici. De obicei scrii poezii frumoase dar iti reusesc cel mai bine cele in care te adresezi copiilor. Violeta
pentru textul : Țara zăpezii deMDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deProfetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
Silvia, ce rezoluție folosești?
pentru textul : hermeneia 3.0-b dezidul pentru mine are o simbolistica aparte... reprezinta aceea parte care desparte, care separa si peste care nu se fac pasi, pentru ca el zideste pasi... mi-amintesc acum cuvinte spuse de tine candva: „Pașii noștri curg între lumina zâmbetului și lacrimă, între strigătul nașterii și tăcerea morții, între luciu și rugine. Macroscopic și aparent pașii noștri se destramă, dar ei rămân eterni prin cetățile cuvântului rostit și ale celui nerostit” „zidul” tau poarta iernile, poverile, inlantuirea si muzica unui tinut indepartat, atat de indepartat incat cu greu se poate aduna sub copertile aceluiasi gand... eu iau cu mine doar muzica:)
pentru textul : Dansul zidului dewell Andule, chiar trebuie să mă crezi că nu simt nici o obligație să îți explic ție de ce scriu ce scriu. așa cum nu îți cer eu ție explicații de ce scrii ce scrii. cînd faci afirmații eu îți recomand să le și dovedești. altfel te dovedești pe tine a fi un calomniator (probabil în solda cuiva). pentru că eu nu cred că există absolut nimic greșit „dpdv tehnic” în acest text. iar dacă tu ești ignorant și nu știi cum se țese manual plasa de pescuit și cum se folosește suveica nu am cum să te ajut. nu e prima dată cînd îți fluturi ignoranța în modul acela bubos orgolios pe aici. e penibil. te asigur că am citit textul de mai multe ori și nu i-am găsit nici o greșeală tehnică. încep să cred că are dreptate Paul Blaj cînd te tratează așa cum te tratează.
pentru textul : t. a. l. c. desubstantivul abțibild, pe care l-am ales în mod intenționat, mi se pare cel puțin la fel de poetic ca multe din cuvintele jenante din textele tale.
faptul că tu nu simți emoție sau ți se pare urît te privește. nu îți împărtășesc nici opinia și nici gusturile. mai ales cînd nu îți explici opinia cu mai mult de „nu îmi place mie”. chiar mă întreb, oare chiar așa te consideri un critic de referință ca să aibă așa valoare ce spui?
întîrziat mental (sic!) mă tem că ești tu. și nu restul celor ce citesc aici. cred că nu ți-ar strica o minimă brumă de bun simț. asta dacă nu a dispărut cumva de tot din bucurești.
nu mă deranjează cu nimic „taxa pe lipsa de iubire”. în orice caz mult mai puțin decît multe aberații pe care le postezi tu.
mi se pare jenant să vezi că cei care te critică sînt proști iar tu ești deștept. eu zic că ar fi mai credibil daca ar spune-o alții. deocamdată ni s-a dovedit că ai schizo în varianta de personalități multiple. dar cu siguranță că nu e adevărat, nu-i așa?
eu ți-aș recomanda să nu mai vii tu cu asemenea rubbish de comentarii pe sub textele mele. nu îți poți deversa gunoaiele la lethera?
poti sa imi explici de ce ai postat doua poezii aproape identice si care au si titlurile identice? ACEASTA PRACTICA ESTE INACCEPTABILA. Te rog sa scoti unul din texte.
pentru textul : Cai încă murind deSunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
(ăsta e "Antijoc").
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deretragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
pentru textul : ghemuire deo ultimă strofă foarte inspirată.
pentru textul : celui drag deiar Ralucăi îi spun că feminismul, ca mișcare, nu și-a propus feminitatea... din moment ce, în bună măsură, a generat taman inversul ei. :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
pentru textul : Scrâșnitorul detuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Unbilievable!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dela acest poem pe care l-am mai citit de câteva ori... și o să-l mai citesc ori de câte ori gândul îmi va fi galben, iar sufletul, frunză!
mulțumesc, Paul, pentru acest răgaz!
pentru textul : din ce în ce mai galben demulțumesc.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere deMaria, mă bucur că ţi-a plăcut.
Virgil, chestia cu halatul e un lucru minor. Nu ştiu dacă în ziua de azi halatele mai sunt cum erau odată, dar mă rog.
Legat de moto - de obicei, când unui moto nu-i este dat autorul, acesta este chiar cel care îl foloseşte. Aşadar, îmi aparţine.
Sixtus, mă bucur că, măcar pe jumătate de faţă, am bujori. :)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dedetalii precum: "tăiat cu briceagul în copilărie" sînt cam nefolositoare
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deîn rest, textul vrea (zic eu) să exulte ceva onirism dar mi se pare că se încurcă în detalii și prozodie. abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză.
Andu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină
pentru textul : Dumnezeu deMultumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
pentru textul : pustiul-memorie dePentru ca la ora 16 e programat un grup de copii care vor canta colinde si alte piese frumoasa. Continuam, eventual, dupa ei.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deVa asteptam!
Virgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
pentru textul : mount palomar denu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
pentru textul : Altfel depoate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
dihania nu se desminte. Un comentariu pe măsură.
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze deE greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea de:) multam, mestere! trebuia "ochi" pentru citirea inversa! precum spui: prezentarea! salutari lui curaj, cand o fi sa-l mai intalnesti:)
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată dee adevarat deci: in fiecare cititor sint mii de poeti 'dying to come out'...ori invers?!.........:))
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dedamn...
mai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
pentru textul : podul suspinelor dePagini