Ialin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.

Frumos insa parca e neterminat, lipseste explicatia de final pentru titlu. Crezi ca incerci sa dezvaluiesti ceva mai mult intr-un text?

Da. Ai atins un punct vulnerabil. Vulnerabilitatea vulnerabilității. Textul este de apreciat.

Acum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.

P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].

te rog sa editezi textul si sa nu mai pui titlul textului si in corpul textului. Cred ca este evident ca este inestetic.

sunt prietenul vostru, precum spunea Poetul in poezia "Prietenii", ce prieteni suntem.

De obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.

Așa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?

imi place cum se mentine ritmul pîna la final. nu stiu daca sa zîmbesc sau sa ma intristez la ce spui aici. chestii grave spuse pe un ton haios par si mai triste. ai surprins foarte fain snobii, masele, trendurile

Sau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!

Ce este o aforemă?

poate că ai vrut să spui /de când ai plecat ninge/.
aici: "să dau la o parte zăpada din poezii scrise" este ok dacă spui "să dau zăpada din poezii scrise".
într-un text scurt foloseşti cam multe cuvinte care sugerează acelaşi lucru: iarnă, ninge, zăpadă, iar iarnă şi chiar şi "ne-am acoperit". cam asta.

Ștefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.

Da.

Citind, «cu un ochi critic», textul acesta, încearcă, aşa, să mă ispitească, demonul ironiei. Şi-mi aduc aminte de următoarea anecdotă din «Epoca de Aur». Ci că Tovarăşu’, în vizită de lucru la o fabrică de dulciuri se opreşte lângă o linie de producţie şi întreabă: „Biscuiţi?”; Biscuim, Buscuim…. Cam asta se întâmplă şi cu A.A.A.; inclusiv cu acest text, intitulat (pompos) „fără pretenţii” (orgoliul neputinţei «poietice» al celui ce l-a scris). La care, zisul autor, îmi va propune (tot pompos) următorul citat din Kierkegaard:

„A fi ironic nu înseamnă să nu cunoşti împrospătarea şi întărirea care constau în a te dezbrăca atunci când aerul devine prea apăsător şi a te arunca în marea ironiei, bineînţeles nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a reveni mai sănătos, vesel şi uşor în aerul care ţi se părea irespirabil şi care a devenit deodată o adevărată încântare.

Mărturisesc că o săgeată a durerii mi s-a implantat de mic în inimă. Atâta timp cât rămâne acolo am fost şi sunt ironic. Dar, în acelaşi timp, sunt conştient că ironia este o dezvoltare nefirească care, asemenea ficatului anormal al gâştelor de Strasbourg, sfârşeşte prin a-i îmbolnăvi pe cei implicaţi în ea.”

Vorba aia: Kierkegaard a murit; ăilalţi de după (ca şi înaintea lui) care au vorbit despre ironie, au murit şi ei. Şi nici el (autorul textului de faţă) nu se simte prea bine…

Cât priveşte gramatica…Ei, asta este (sau nu) altă problemă. Dacă îl voi vedea, am să i-o comunic. Dar hăbăuc cum îl ştiu o să-mi răspundă că nici împreună cu ea nu se simte prea bine. (O să aibă, probabil, grijă de ea, Posteritatea). Cu ăsta nu se poate discuta!