poemul încântă prin comparațiile moderne și cotidiene din care se construiește. cât despre titlu și Iuda Trădătorul, cred că este o asociere inspirată, deși subtilă, foarte subtilă, a ideii de moarte cu aceea de trădare. cu toții acceptăm moartea ca un dat, dar, poate fi, așa cum spuneți, o trădare. nu înțelg de ce "înmiresmată".
Ei, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc, nu te incrunta si mai tare, domnule patriot vio_b, eu iti zic la multi ani de 1 decembrie asa, ca o pipa a pacii, desi nu cred in rominia
Probabil daca scriai intradevar un text-polemica aveai sansa vreunui raspuns. Asa, habar nu am cine si la ce sa raspunda. Dupa cum habar nu am cine este "nenea Charles" iar in incomensurabila mea ignoranta habar nu am cine este Bukovski. Si nici ce cauta... Los Angeles pe aici. Evident limitele mele intelectuale sint jenante dar si cu ele in circa si tot nu ma pot dumiri cine si la ce sa raspunda. Erau vremuri cind Cato, Chrisostom sau Rousseau deschideau gura sau puneau pana pe hirtie si iesea o adevarata polemica. Pe vremea aceea asta era si arta si stiinta. Dar ce faci tu aici e o parodie care seamana mai mult cu zicerile unei gazete de perete de liceu de prin '78 toamna, dupa practica agricola. Hai sa fim seriosi...
1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
cel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
in primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
ai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
Dragul meu Paul Blaj, dupa cum stii, comentariile se fac pe text, tu facusi ce facusi si sarisi calul. Nu-mi aduc aminte sa fi dat exemple de critici care te-au discreditat pe tine, nu mi-aduc aminte sa fi spus ca te-a luat cineva la misto, nu mi-aduc aminte sa fi facut referire la activitatea ta literara sau competenta ta de poet sau critic. Sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza, ca daca m-ar fi interesat te-as fi cautat si te-as fi citit. Repet, este treaba mea cu cine polemizez si de cine sunt criticat pozitiv sau negativ, nu am intentia de a ma lauda prin comentarii cu acele critici (nu ca ar lipsi), nu am intentia sa vorbesc despre activitatea autorilor, competenta lor, ci fac referire doar la texte, pasaje din texte, surse. Tu ai tinut de prima data sa aduci in discutie opinia un anumit critic din masa celor care m-au criticat, spunand ca ma ia la misto si alte lucruri gratuite, care conform regulamentului, sunt interzise. Un om educat ca tine, un om cu bun simt, ar trebui sa fi citit acel regulament inainte de a intra intr-o discutie cu mine. Ia sa vedem:
23. De asemenea comentariile trebuie:
23.1. să se refere în primul rînd la
textul publicat, (nu stiu ce legatura are alex stefanescu si dicreditarea mea aici)
23.2. să conţină observaţii pertinente, (informatii pe care ti le-am cerut, pentru ca nu imi placea ca generalizezi)
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului (lucru pe care nu l-ai respectat si ai facut referiri la persoana mea)
23.4. să se abţină cît mai mult posibil
de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile
cititorilor trebuie să fie reacţii artificiale şi reci. Scopul lor însă este
folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuţii legate de
conţinutul textului şi nu pentru schimbul de amabilităţi. (nici la acest punct nu ai respectat regulamentul, facand referiri si remarci care nu sunt legate de continutul textului ci de subsemnatul)
Tinand cont ca ai o vechime pe acest sit, ar fi trebuit sa stii ca intepaturile tale gratuite, cu privire la persoana mea, nu au ce cauta in comentarii. Asta tine cont de regulament, de bun simt, de educatie, lucruri pe care sunt sigur ca le cunosti, fiind un om inteligent, cult, citit, respectuos, asa cum il stiam eu mai demult. Deci, ar fi frumos din partea ta sa-ti ceri scuze ca ai deviat de la subiect si ai facut referire la persoana mea in comentarii, iar dupa aceasta sa fii mult mai atent la derapajele de acest gen. Multumesc.
Vlad, imi cer scuze, dar trebuia sa-i aduc aminte lui yester care sunt normele de conduita si regulamentul, ca sa nu mai intre in acest gen de derapaje.
Pe mine m-a prins acest text. Are, într-adevăr, ceva mister, dar doar mister de situaţie, pentru că, din păcate, stilul în care e scris nu participă la atmosferă. Ori nu permite - el, stilul. Oricum, e o scriere onestă, clară în idee, care nu-şi propune mult, dar nici puţin. Păcat de unele exprimări nefericite, de unele redundanţe, de lipsa unei structuri... Poate că, întâmplarea fiind adevărată (este?) , autorul şi-a propus doar relatarea ei, nu şi convertirea ei într-un gest imanent literar. Iar mie, crezând că lucrurile stau aşa, mi-a plăcut.
Ar fi interesant să scrii un alt text, plecănd de la această întâmplare, dar să-l fardezi puţin şi cu ficţiune, să-l scrii într-un stil gotic, la persoana I, timpul prezent, iar finalul să fie unul neaşteptat sau, măcar, deschis. :).
De bine!
pi punct es: mi-a plăcut foarte mult modul direct în care ai povestit, fără pretenţii academice. Parcă eram într-o sală, iar tu povesteai o întâmplare. Modul acesta de scriere (totuşi, mult mai mult trecut prin travaliu tehnic, dar care travaliu nu se observa la final) a făcut furori cândva. Pare-mi-se că a adus şi un nobel (bunînţeles, nu doar el - modul).
nu știu, mă întreb dacă textul acesta se califică pentru poezie (deși termenul califică e poate prea dur) sau e mai degrabă un text cu accente exclusiv personale. asta în cazul în care nu este vorba de un alter-ego poetic
o succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
mi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
Ioana, Petre, multumesc. Ioana, cred ca ai dreptate, ma voi gindi acolo cu ce sa competez. Petre, ai intuit corect, limbajul e in aparenta neliterar. E undeva la limita, insa in niciun caz nu am avut ca scop socul. Pur si simplu cred ca e un limbaj firesc ce vine odata cu trairea.
Lucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
Da, un poem reusit in nota moderna, la categoria daca nu era, ar fi trebuit inventat de urgenta. Cu prozodia nu ma prea impac, dar beau o singura bere si imi trece, deci nu e grav. Felicitari celui asztalos, Andu
Cosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
Corina;
uite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am mai operat câteva modificări pe text. Rog un editor să îl revadă. Toate cele bune. Eugen.
pentru textul : Box(II) depoemul încântă prin comparațiile moderne și cotidiene din care se construiește. cât despre titlu și Iuda Trădătorul, cred că este o asociere inspirată, deși subtilă, foarte subtilă, a ideii de moarte cu aceea de trădare. cu toții acceptăm moartea ca un dat, dar, poate fi, așa cum spuneți, o trădare. nu înțelg de ce "înmiresmată".
pentru textul : moartea înmiresmată deCorectie: in loc de "cȃnd a postat..." se va citi: "cȃnd am postat..."
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deRevino editorule de mai revii/un com detaliat sa-mi scrii...
pentru textul : blues dere
pentru textul : svensk bufee deEi, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
pentru textul : Hoții raiului deapropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc, nu te incrunta si mai tare, domnule patriot vio_b, eu iti zic la multi ani de 1 decembrie asa, ca o pipa a pacii, desi nu cred in rominia
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deProbabil daca scriai intradevar un text-polemica aveai sansa vreunui raspuns. Asa, habar nu am cine si la ce sa raspunda. Dupa cum habar nu am cine este "nenea Charles" iar in incomensurabila mea ignoranta habar nu am cine este Bukovski. Si nici ce cauta... Los Angeles pe aici. Evident limitele mele intelectuale sint jenante dar si cu ele in circa si tot nu ma pot dumiri cine si la ce sa raspunda. Erau vremuri cind Cato, Chrisostom sau Rousseau deschideau gura sau puneau pana pe hirtie si iesea o adevarata polemica. Pe vremea aceea asta era si arta si stiinta. Dar ce faci tu aici e o parodie care seamana mai mult cu zicerile unei gazete de perete de liceu de prin '78 toamna, dupa practica agricola. Hai sa fim seriosi...
pentru textul : some rule rules some rules deFelicitări câştigătorilor! Cu întârziere aflu despre ele. Felicitări, Nuţa, nu te-am mai citit de multă vreme!
PS. Călin, de ce nu mai scrii?
pentru textul : Premiile "RefleXos" de1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
pentru textul : Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” de2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
cel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
pentru textul : psalm de"dar te rog nu-i cere scuze dacă vrea să te refuze" parca versurile astea nu-si au locul intr-o doina, Ovidiu. Ai putea sa le inlocuiesti?
pentru textul : cu doina-n gând... dein primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
pentru textul : de dincolo deai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
foarte frumos poemul, a road poem, initiatic, onest, portrete cu gust si miros, o privire peste umar de nota zece. congrat.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deDragul meu Paul Blaj, dupa cum stii, comentariile se fac pe text, tu facusi ce facusi si sarisi calul. Nu-mi aduc aminte sa fi dat exemple de critici care te-au discreditat pe tine, nu mi-aduc aminte sa fi spus ca te-a luat cineva la misto, nu mi-aduc aminte sa fi facut referire la activitatea ta literara sau competenta ta de poet sau critic. Sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza, ca daca m-ar fi interesat te-as fi cautat si te-as fi citit. Repet, este treaba mea cu cine polemizez si de cine sunt criticat pozitiv sau negativ, nu am intentia de a ma lauda prin comentarii cu acele critici (nu ca ar lipsi), nu am intentia sa vorbesc despre activitatea autorilor, competenta lor, ci fac referire doar la texte, pasaje din texte, surse. Tu ai tinut de prima data sa aduci in discutie opinia un anumit critic din masa celor care m-au criticat, spunand ca ma ia la misto si alte lucruri gratuite, care conform regulamentului, sunt interzise. Un om educat ca tine, un om cu bun simt, ar trebui sa fi citit acel regulament inainte de a intra intr-o discutie cu mine. Ia sa vedem:
23. De asemenea comentariile trebuie:
23.1. să se refere în primul rînd la
textul publicat, (nu stiu ce legatura are alex stefanescu si dicreditarea mea aici)
23.2. să conţină observaţii pertinente, (informatii pe care ti le-am cerut, pentru ca nu imi placea ca generalizezi)
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului (lucru pe care nu l-ai respectat si ai facut referiri la persoana mea)
23.4. să se abţină cît mai mult posibil
de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile
cititorilor trebuie să fie reacţii artificiale şi reci. Scopul lor însă este
folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuţii legate de
conţinutul textului şi nu pentru schimbul de amabilităţi. (nici la acest punct nu ai respectat regulamentul, facand referiri si remarci care nu sunt legate de continutul textului ci de subsemnatul)
Tinand cont ca ai o vechime pe acest sit, ar fi trebuit sa stii ca intepaturile tale gratuite, cu privire la persoana mea, nu au ce cauta in comentarii. Asta tine cont de regulament, de bun simt, de educatie, lucruri pe care sunt sigur ca le cunosti, fiind un om inteligent, cult, citit, respectuos, asa cum il stiam eu mai demult. Deci, ar fi frumos din partea ta sa-ti ceri scuze ca ai deviat de la subiect si ai facut referire la persoana mea in comentarii, iar dupa aceasta sa fii mult mai atent la derapajele de acest gen. Multumesc.
Vlad, imi cer scuze, dar trebuia sa-i aduc aminte lui yester care sunt normele de conduita si regulamentul, ca sa nu mai intre in acest gen de derapaje.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dePe mine m-a prins acest text. Are, într-adevăr, ceva mister, dar doar mister de situaţie, pentru că, din păcate, stilul în care e scris nu participă la atmosferă. Ori nu permite - el, stilul. Oricum, e o scriere onestă, clară în idee, care nu-şi propune mult, dar nici puţin. Păcat de unele exprimări nefericite, de unele redundanţe, de lipsa unei structuri... Poate că, întâmplarea fiind adevărată (este?) , autorul şi-a propus doar relatarea ei, nu şi convertirea ei într-un gest imanent literar. Iar mie, crezând că lucrurile stau aşa, mi-a plăcut.
Ar fi interesant să scrii un alt text, plecănd de la această întâmplare, dar să-l fardezi puţin şi cu ficţiune, să-l scrii într-un stil gotic, la persoana I, timpul prezent, iar finalul să fie unul neaşteptat sau, măcar, deschis. :).
De bine!
pi punct es: mi-a plăcut foarte mult modul direct în care ai povestit, fără pretenţii academice. Parcă eram într-o sală, iar tu povesteai o întâmplare. Modul acesta de scriere (totuşi, mult mai mult trecut prin travaliu tehnic, dar care travaliu nu se observa la final) a făcut furori cândva. Pare-mi-se că a adus şi un nobel (bunînţeles, nu doar el - modul).
pentru textul : Scrinul negru deAha. Interesant. Am reținut.
pentru textul : dorina denu știu, mă întreb dacă textul acesta se califică pentru poezie (deși termenul califică e poate prea dur) sau e mai degrabă un text cu accente exclusiv personale. asta în cazul în care nu este vorba de un alter-ego poetic
pentru textul : the only ones deNu pot gasi cuvinte pentru a descrie sentimentul trezit de cuvintele tale... mă regasesc...
pentru textul : breathing again deinteresantă incursiune în ludic, dar mai merită lucrată! La urma urmei, că e limbă că sunt dinți... ce mai contează dacă toată lumea se simte bine?
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii depentru intampinare...si ma bucur mult ca aceste cuvinte - mai mult o "respirare" decat poezie - au ajuns catre gandul dumneavoastra.
pentru textul : în sfârşit deo succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
pentru textul : o aplecare spre interior demi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
Ioana, Petre, multumesc. Ioana, cred ca ai dreptate, ma voi gindi acolo cu ce sa competez. Petre, ai intuit corect, limbajul e in aparenta neliterar. E undeva la limita, insa in niciun caz nu am avut ca scop socul. Pur si simplu cred ca e un limbaj firesc ce vine odata cu trairea.
pentru textul : quenotte deLucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
pentru textul : okinawa dragostea mea deDa, un poem reusit in nota moderna, la categoria daca nu era, ar fi trebuit inventat de urgenta. Cu prozodia nu ma prea impac, dar beau o singura bere si imi trece, deci nu e grav. Felicitari celui asztalos, Andu
pentru textul : Poem intravilan denuanţă:
aş fi înţeles disputa
chiar cu pară şi scînteie
dacă fundul acuzat
era unul de femeie
proverb:
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. degura bate curul
asta spune totul
însă n-am aflat
ce ar bate botul
Sper sa reusiti sa veniti. Inca nu am definitivat programul, astept propuneri.
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deSi textele pentru antologie.
Cosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
pentru textul : Baladă pentru … deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deCorina;
pentru textul : a murit steve jobs deuite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
Pagini