pruncii acestia flamanzi fac tot poemul. interesant jocul cu paratextul. De fapt, textul nu reprezinta decat o scenografie, o regie, poate chiar o didascalie... dar sa nu uitam "ma impart"! acest eu eterizat in merele coapte.
Bun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
salut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
cu pisica pe acoperisul incins... super... raman un adept al cinematografiei teatrale din acea perioada (si butterflies are free, remember?) cu riscul de a fi considerat intarziat (nu ca nu-mi place un tarantino azi=)) dar multumesc Adriana si eu as fi curios dar stii ce? nu cred ca o sa primim ceva. doar piulite imposibil de insurubat la loc cum ziceam intr-un text mai vechi decat permite legea.
A
nu am remarcat semilune linga Hotelul Negresco, poate nu am fost in aceeasi perioada. dar mi-a placut ca stil arhitectural. in plus, e o statuie clown futurista as putea spune, acolo la intrare . Nisa are si pitorescul orasului vechi. in afara de Promenada care e fascinanta ... despre nisipuri: mai putin nisipuri...sint niste pietre pe plaja si in apa...vegetatia este in schimb luxurianta, meridionala. multumesc, Alma.
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
o elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
- - mie nu. gura trebuie inchisa. - - e gata otrava? dulce. dulce? - - numai dacă -fiti atenti, am lansat-o- stii sa cazi. pe spate. uite ca mai continui si cu: te simti bine? vacanta placuta
Nu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
uite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
în spatele versurilor mele se află un destul de puternic substrat filosofic, așa că țin destul de mult ca cel care încearcă să "intre" în structura lui să țină cont de acest lucru. când am răspuns acelui comentariu nu am făcut-o unui inginer sau creator de website-uri oferite ulterior gratis altora, ci pur și simplu omului care a încercat să facă un comentariu unui text a cărui idee a scăpat-o. nu mă interesează nici ce spun gurile rele, ci efectiv ceea ce scriu eu și modul în care oamenii încearcă să mă perceapă. eu sunt de formație "filosofică", deci este atât de greu de admis din partea unui "literat" că a scăpat ceva în cadrul unui posibil comentariu? desigur, câștigarea unui concurs la nivel național de poezie poate fi un criteriu demn de luat în considerare pentru unii, însă pentru mine lucrurile nu stau deloc așa. așa cum mai spuneam unui interlocutor cu care am dialogat pe acest site, nivelul de criptare a mesajului poetic a fost așa de mult coborât, încât toată lumea poate să fie poet, nu? fac referire acum la numeroșii creatori care își expun "operele" pe n site-uri și care duc uneori versul către nivelul obscen. nu fac critica poeticii, ci a celor care o scriu și o defăimează. richard rorty miza pe o cultură de tip poetic, în dauna uneia de tip filosofic, tocmai unui principiu pe care l-a numit "autocreația". acest lucru îl fac cu certitudine heidegger, derrida, nabokov, orwell, kundera, în zilele noastre. dar care este sensul poeticii contemporane: mizericismul? în spatele unor vorbe scrise, nu am pus doar alte vorbe, ci idei. creația mea nu depinde nici de vreun comentariu făcut în mod individual, nici de publicarea pe acest site. în acest sens îmi voi retrage poeziile de pe hermeneia...
Prefer „contrastul [intre] liric[ul] pur și introspecție aridă” cum bine zice Doru, contrastant-sugestiv în locul unor „prtenții” integratoare de lucruri care nu se potrivesc și țipă, săracele, chinuit-discordant. Aici se aude un ecou din subtext (pentru urechea interioară).
sincer, Alma, fiecare percepe cum doreste Palladio, Tintoretto samd. nici eu nu ma pot lauda ca pot intelege o reteta a unui doctor...desi sint niste doctori extraordinari in Italia si nu numai. indraznesc sa iti spun ca e o poezie speciala pentru M. (un iesean de exceptie, care intelege/ar fi inteles, este sigur, nici nu imi pun problema) dar o poti incadra la experiment daca tu consideri ca depaseste regulamentul si nu o poti considera poezie...
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
pentru aceasta carte care a afacut inconjorul Moldaviei dati-mi voie sa ofer penita. Cartea abordeaza probleme existentiale cu o finete poetica aparte. Poetul traieste crizele existentiale asemenea unui calugar, retras in intimul sau. Apar in volum, cum firesc este, dedublarea de intimil poetic, poetul devenind astfel un martir, un participant la cetate. Usor ti-l imaginezi pe poet un Socrate (acici vreau sa argumentez, pt a nu se interpreta gresit). Ca si Socrate poetul de fata invita spiritul tanar la participare, dfovada este si stilul pe care il are intregul volum. Nu mai prelungim vorba nepermis de mult (cum obisnuia sa ne spuna maestru Titus Raveica la cursurile de filosofie moderna) si sa dam cezarului ce este al lui.
alma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
o fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pruncii acestia flamanzi fac tot poemul. interesant jocul cu paratextul. De fapt, textul nu reprezinta decat o scenografie, o regie, poate chiar o didascalie... dar sa nu uitam "ma impart"! acest eu eterizat in merele coapte.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deBun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
pentru textul : Foc pribeag denu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deAndu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) dearanca, glumeam hialin, nu ma plictisi
pentru textul : din viața noastră secretă desalut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
numai bine, cristina
pentru textul : La distanță de-un om dealex
cu pisica pe acoperisul incins... super... raman un adept al cinematografiei teatrale din acea perioada (si butterflies are free, remember?) cu riscul de a fi considerat intarziat (nu ca nu-mi place un tarantino azi=)) dar multumesc Adriana si eu as fi curios dar stii ce? nu cred ca o sa primim ceva. doar piulite imposibil de insurubat la loc cum ziceam intr-un text mai vechi decat permite legea.
pentru textul : un tramvai deA
nu am remarcat semilune linga Hotelul Negresco, poate nu am fost in aceeasi perioada. dar mi-a placut ca stil arhitectural. in plus, e o statuie clown futurista as putea spune, acolo la intrare . Nisa are si pitorescul orasului vechi. in afara de Promenada care e fascinanta ... despre nisipuri: mai putin nisipuri...sint niste pietre pe plaja si in apa...vegetatia este in schimb luxurianta, meridionala. multumesc, Alma.
pentru textul : septicemia memoriei deAlina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori deo elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
pentru textul : Elegie de- - mie nu. gura trebuie inchisa. - - e gata otrava? dulce. dulce? - - numai dacă -fiti atenti, am lansat-o- stii sa cazi. pe spate. uite ca mai continui si cu: te simti bine? vacanta placuta
pentru textul : podul suspinelor deNu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade deuite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
pentru textul : a opta zi din minune deîn spatele versurilor mele se află un destul de puternic substrat filosofic, așa că țin destul de mult ca cel care încearcă să "intre" în structura lui să țină cont de acest lucru. când am răspuns acelui comentariu nu am făcut-o unui inginer sau creator de website-uri oferite ulterior gratis altora, ci pur și simplu omului care a încercat să facă un comentariu unui text a cărui idee a scăpat-o. nu mă interesează nici ce spun gurile rele, ci efectiv ceea ce scriu eu și modul în care oamenii încearcă să mă perceapă. eu sunt de formație "filosofică", deci este atât de greu de admis din partea unui "literat" că a scăpat ceva în cadrul unui posibil comentariu? desigur, câștigarea unui concurs la nivel național de poezie poate fi un criteriu demn de luat în considerare pentru unii, însă pentru mine lucrurile nu stau deloc așa. așa cum mai spuneam unui interlocutor cu care am dialogat pe acest site, nivelul de criptare a mesajului poetic a fost așa de mult coborât, încât toată lumea poate să fie poet, nu? fac referire acum la numeroșii creatori care își expun "operele" pe n site-uri și care duc uneori versul către nivelul obscen. nu fac critica poeticii, ci a celor care o scriu și o defăimează. richard rorty miza pe o cultură de tip poetic, în dauna uneia de tip filosofic, tocmai unui principiu pe care l-a numit "autocreația". acest lucru îl fac cu certitudine heidegger, derrida, nabokov, orwell, kundera, în zilele noastre. dar care este sensul poeticii contemporane: mizericismul? în spatele unor vorbe scrise, nu am pus doar alte vorbe, ci idei. creația mea nu depinde nici de vreun comentariu făcut în mod individual, nici de publicarea pe acest site. în acest sens îmi voi retrage poeziile de pe hermeneia...
pentru textul : apryl dePrefer „contrastul [intre] liric[ul] pur și introspecție aridă” cum bine zice Doru, contrastant-sugestiv în locul unor „prtenții” integratoare de lucruri care nu se potrivesc și țipă, săracele, chinuit-discordant. Aici se aude un ecou din subtext (pentru urechea interioară).
pentru textul : despre altă călătorie desincer, Alma, fiecare percepe cum doreste Palladio, Tintoretto samd. nici eu nu ma pot lauda ca pot intelege o reteta a unui doctor...desi sint niste doctori extraordinari in Italia si nu numai. indraznesc sa iti spun ca e o poezie speciala pentru M. (un iesean de exceptie, care intelege/ar fi inteles, este sigur, nici nu imi pun problema) dar o poti incadra la experiment daca tu consideri ca depaseste regulamentul si nu o poti considera poezie...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deși scuze pentru inițialele numelui tău, S.B.
pentru textul : Renaştere deiata un text care m-a facut sa zimbesc. bun venit pe Hermeneia.
pentru textul : Flori de Gunamar deîmi place! sigur moștenești pe cineva din familie:)
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deiar nickname-ul e adorabil!
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
pentru textul : ieşirea din iarnă decateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
in rest poemul e ok, felicitari pt emotie
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata denu inteleg ultima parte a comentariului dar ma rog...
pentru textul : ultimul poem scris in omeu demultumesc pentru urari Paul. Asemenea si tie, un sfirsit de an bun si sarbatori de care sa te bucuri fara umbra virgil
pentru textul : indecembrie I deerr: este unul dintre cele mai reuşite poezii - este una dintre...
Na, c-am vorbit româna ca ungurii.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ de"ca_cercei din el să facă_cariul care-i meșeter faur"... este cred bine venită asemănarea. scuze de offtopic!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul de....uitasem....
pentru textul : dincolo depentru aceasta carte care a afacut inconjorul Moldaviei dati-mi voie sa ofer penita. Cartea abordeaza probleme existentiale cu o finete poetica aparte. Poetul traieste crizele existentiale asemenea unui calugar, retras in intimul sau. Apar in volum, cum firesc este, dedublarea de intimil poetic, poetul devenind astfel un martir, un participant la cetate. Usor ti-l imaginezi pe poet un Socrate (acici vreau sa argumentez, pt a nu se interpreta gresit). Ca si Socrate poetul de fata invita spiritul tanar la participare, dfovada este si stilul pe care il are intregul volum. Nu mai prelungim vorba nepermis de mult (cum obisnuia sa ne spuna maestru Titus Raveica la cursurile de filosofie moderna) si sa dam cezarului ce este al lui.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 dealma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
pentru textul : Trei cinci opt deasta imi place mult. as mai scoate, as mai modifica, dar nu-ti spun ce si cum, ca sa nu-ti stric momentul de frumusete.
pentru textul : landscape in pink deo fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
pentru textul : cel ce scrie poeme dePagini