o singură inspirație...; adică... retenție pe plin? :) îți dau dreptate, manifestarea noastră psihică nu este și nici nu poate fi o constantă (exceptând, desigur, cazul în care ea este una... mecanică); lirismul poate sfârși în patetism, judecata în sofistică; însă avem un punct de reper cât timp iubim și suntem iubiți; fondul neliniștii noastre este singurătatea. mulțumesc, Vasile Munteanu
ciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
poezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
La aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
linistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
elia, mulțumesc pentru perseverență. e o floare mai rară zilele astea. am să încerc să revăd dacă există vreun typo. oricum intenționam să mai adaug un paragraf sau două la acest episod.
Frumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
29. Membrii Hermeneia pot intra în legătură cu conducerea Hermeneia, editorii şi moderatorii site-ului prin intermediul a două adrese de e-mail.
29.1. office AT hermeneia.com este adresala care se poate scrie în legătură cu problemele legate de funcţionarea comunităţii. Tot aici se pot pune întrebări sau se pot face propuneri.
29.2. webmaster AT hermeneia.com este adresa de contact pentru problemele tehnice ale site-ului.
Te rog, anunță decizia ta la prima adresă de e-mail.
Unul din alineatele Regulamentul Hermeneia prevede:
14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obţine retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariţia profilului sau textelor membrului respectiv, ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp.
Vladimir, un comentariu pertinent, voi intra în text cu un bisturiu tocit pen'că nu pot să văd sânge şi nu sînt în stare de inciziuni precise. titlul propus e intriguing, ca s-o dau pe engleză, o să mă mai gândesc. mulţumesc şi ţie, şi n-aş zice rău dacă aş lansa o petiţie să mai postezi şi 'mneata pe-aici. trecură ani...
Adriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
Mulțumesc, Paul!
Faptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
Personal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
eu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
undeva pe la mijloc textul devine prea incarcat cu prea multe detalii. am senzatia ca daca exista o meteahna in textele lui emilian pal aceasta poate fi definita ca scufundarea in oniricul detaliilor. ajungi sa iti doresti mai mult aer.
Eu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
"Amplasamentul dvs. actual： produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj ＞ piei prelucrate, piei brute, blănuri ＞ piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline ＞ șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te
bun în întregul lui, dar ultima strofă excelează prin naturaleţe, gingăşie, metaforă, efect vizual.
cum ar fi după o ploaie zdravănă să alergi prin bălţi de sentimente?!
să-şi închipuie cine poate!
"lehuzele din jur își purtau fericite pruncii/bucăți de piatră" un vers puternic care trage dupa sine întregul poem. de asemenea, remarc profund plăcut "o fântână ca o cale lactee uitată". nu pot să spun decât că citindu-te descopăr o autoare mereu inspirată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o singură inspirație...; adică... retenție pe plin? :) îți dau dreptate, manifestarea noastră psihică nu este și nici nu poate fi o constantă (exceptând, desigur, cazul în care ea este una... mecanică); lirismul poate sfârși în patetism, judecata în sofistică; însă avem un punct de reper cât timp iubim și suntem iubiți; fondul neliniștii noastre este singurătatea. mulțumesc, Vasile Munteanu
pentru textul : melcul lui pascal deciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi depoezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
pentru textul : broşură de la martori deun text simplu si totuşi profunzimea imagisticii aduce o anume greutate
pentru textul : dacă demă rog, zic şi eu...nu ştiu dacă mi-am câştigat statut de...vorbitor
La aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență delinistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
pentru textul : silences deprea mult mereu, niciodată, niciun, etc. şi foarte multă negaţie în text care vine în defavoarea poeziei tale:)
pentru textul : ziua cu patru pereţi deam uitat sa zic: eu am marchiza si acum :))
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deMulțumesc, Marina, de primirea caldă. Mă bucur să întâlnesc aici prieteni vechi și noi în ale versului.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deelia, mulțumesc pentru perseverență. e o floare mai rară zilele astea. am să încerc să revăd dacă există vreun typo. oricum intenționam să mai adaug un paragraf sau două la acest episod.
pentru textul : cercul - episodul 3 deFrumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deintre noroc ca trec tot mai rar pe aici si
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă devina mea ca n-am inteles comentariul autorului e
mai bine asa
minus epsilon...
(?)
"Prin ochiul atelierului, în ceață." - in versul asta nu e o abatere de la prozodie, Cristi? a-te-li-er... sau ma insel?
pentru textul : Sonet XXIV de William Shakespeare deremarc finalul:
pentru textul : Renaştere de"oamenii mari strîng pumnii la piept
revarsă nisipul
perfid
suflă spre cer un nou univers
mai arid."
"Nu e cazul să devii paranoică"
fără să mă mir/ "îngrozesc" de frumuseţea contradicţiei/ "ipocriziei"
Adrian, asta nu e atitudine de editor, te-aş sfătui să mai temperezi puţin limbajul, nu te onorează deloc.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deUn minim necesar oriunde și oricând.
Extras din Regulamentul Hermeneia:
Despre comunicarea cu Hermeneia.com
29. Membrii Hermeneia pot intra în legătură cu conducerea Hermeneia, editorii şi moderatorii site-ului prin intermediul a două adrese de e-mail.
29.1. office AT hermeneia.com este adresala care se poate scrie în legătură cu problemele legate de funcţionarea comunităţii. Tot aici se pot pune întrebări sau se pot face propuneri.
29.2. webmaster AT hermeneia.com este adresa de contact pentru problemele tehnice ale site-ului.
Te rog, anunță decizia ta la prima adresă de e-mail.
Unul din alineatele Regulamentul Hermeneia prevede:
14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obţine retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariţia profilului sau textelor membrului respectiv, ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp.
pentru textul : suminagashi 2 deIalin, multumesc pentru opinii. Vlad, iti marturisesc ca si eu am vrut sa ma opresc la remuscari dar am cazut prada ispitei de a continua.
pentru textul : paseo campeon deAdrian observaţiile sînt valide. mulţumesc.
Vladimir, un comentariu pertinent, voi intra în text cu un bisturiu tocit pen'că nu pot să văd sânge şi nu sînt în stare de inciziuni precise. titlul propus e intriguing, ca s-o dau pe engleză, o să mă mai gândesc. mulţumesc şi ţie, şi n-aş zice rău dacă aş lansa o petiţie să mai postezi şi 'mneata pe-aici. trecură ani...
pentru textul : inventar deAdriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
În legătură cu titlul, mă mai gândesc.
Eugen
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deultima strofa mi a placut
pentru textul : Sub pânze deMi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate deMulțumesc, Paul!
pentru textul : Haiku deFaptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
Personal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi de...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
pentru textul : Umărul lobului deeu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează de- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
undeva pe la mijloc textul devine prea incarcat cu prea multe detalii. am senzatia ca daca exista o meteahna in textele lui emilian pal aceasta poate fi definita ca scufundarea in oniricul detaliilor. ajungi sa iti doresti mai mult aer.
pentru textul : post blue deEu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
pentru textul : scurt metraj de"Amplasamentul dvs. actual： produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj ＞ piei prelucrate, piei brute, blănuri ＞ piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline ＞ șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână debun în întregul lui, dar ultima strofă excelează prin naturaleţe, gingăşie, metaforă, efect vizual.
pentru textul : un bărbat şi o femeie decum ar fi după o ploaie zdravănă să alergi prin bălţi de sentimente?!
să-şi închipuie cine poate!
"lehuzele din jur își purtau fericite pruncii/bucăți de piatră" un vers puternic care trage dupa sine întregul poem. de asemenea, remarc profund plăcut "o fântână ca o cale lactee uitată". nu pot să spun decât că citindu-te descopăr o autoare mereu inspirată.
pentru textul : săritura tsukahara dePagini