yes, sir! suna bine si curge frumos. parca in locul tau m-as chinui o leaca la partea: "curand fulg voi fi si..." curand-fulg, fi-si astea nu se imbina la fel de fain precum restul. curand voi fi fulg... Ii vedea si vei face precum simti ca e mai bine. Faina poesia, place!
Andu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
...puțin inegal în părțile unde are "burtă" însă aproape excelent bobadilic. astfel filosofia se împletește cu arta cinematografică reușind a da un scurt metraj frumos în interesantul imediat. ironia plutește pe deasupra apelor și contribuie la energizarea cuvintelor. a doua oară se întâmplă mai în liniște la masa de scris o lumină mică în colț abia născută din apă iar mai apoi aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ și acel querida, doamne ce drag îmi e:) deci să lăsăm moartea să vorbească de una singură. jur că dacă nu îmi plăcea în limitele de rigoare nu lăsam nici un semn.:)!
Este evident că cd-ul și "un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate" nu au ce căuta în poezie, pentru că transformă ce ai vrut tu să fie poezie într-un fragment de proză / jurnal. Însă e frumos finalul, prin versul "caii sălbatici să uite de câmpuri".
cristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
fregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
aproape fiecare vers luat de unul singur are o semnificatie aparte, dar se leaga destul de greu unul de altul. remarc strofa a doua ("tacerea devine sarut" mununat!) dar mai ales finalul cu trimiterea la un "lapsus memoriae" divin. toate cele bune.
Iata ce spunea un mare maestru indian Swuami Shivananda: "Omul seamana un gand si culege o actiune,/ Omul seamana o actiune si culege un obicei/ El seamana un obicei si culege un caracter. Semanand un caracter el culege un destin" Cuvantul sincer si pozitiv face ca lumea in care traim sa devina mai buna. Sta in puterea noastra sa stim ca "Lumea este propria noastra oglindire" iar cuvintele rostite de noi cu timpul pot deveni o parte din aura noastra Dumnezeu stă în fiecare cuvânt de noi depinde cum îl rostim. Multumesc pentru citire si semn.
De pe care lista ?
O lume de poezii congruente, amestecuri dupa ceeasi reteta, pentru mine este plictisul la puterea 10. Gustul meu, si nu poate nimeni sa imi ia aceasta libertate oricata estetica se imprastie cu elicopterele pe campia artelor, se manifesta multivalent. Imi plac toate genurile cu doua conditii : sa imi emotioneze inima,cavitatile si/sau creierul,imaginatia cognitiva.
Te rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
Cer iertare pentru răspunsul întârziat.
Aţi urcat cu mine pe munte întru întreită bucurie si spun si eu ca alţii din vremuri demult apuse: ,,hai să facem trei colibe" :)
Paul, tu îmi observi mereu ezitările si stii când să încurajezi, când să dai mâna, când să spui ,,hai, continuă, poţi mai mult!". Îţi mulţumesc întreit :)
Mulţumesc mult că ai umplut pustiul cu empatia ce o dă acelasi crez, aceeasi stare, acelasi dor de cer.
Raluca, îţi simt bucuria si e atât de bine! :) Cuvintele selectate si, mai ales remarcarea titlului, arată că ai interpretat foarte bine. Deci, te pricepi :) Mulţumesc din tot sufletul. E atâta floare în văzduhul dintre noi!
Sebi, ce frumos ai intrat în atmosfera poemului, în urcusul nostru câtre întreita bucurie. Îţi mulţumesc pentru lectura atentă. Despre florile pentru egretele negre, pot spune doar că albul se dăruie ca lumina, ca mireasma primăverii. Prin El e totul posibil. Mulţumesc pentru generozitate.
Virgil, îmi e foarte dragă opinia ta. În acel miez de poem am fost mai îndrăzneaţă, mai ,,eu". Mă încurajează mult să-mi definitivez stilul. Mulţumesc.
Margas, mi-ar plăcea să fie sincer comentul tău. Îl voi considera asa. Retin un lucru frumos spus: ,,dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult." E greu de scris poezie religioasă. Recunosc. Poticneala îmi e dragă. Asa e urcusul. Si e frumos să nu fii sigur. Îţi mulţumesc pentru opinie. Rog respect pentru antecomentatori ( sunt ,,musafirii" mei :) ).
ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
probabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
Adrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
da, am citeva erori de tiparire in comentariul precedent (vezi cucu si altele). A.A.A., iti dai seama ca le-as fi putut corecta daca as fi tinut neaparat. dar daca as fi facut-o ma intreb de care alte „chichite" te-ai mai fi putut lega tu. fiindca, hai sa fim onesti, din felul in care raspunzi in ultimul comentariu (si in ciuda aparentei disculpari) de fapt te legi in mod constant de astfel de lucruri. si nu vreau sa spun ca nu am defecte sau greseli care ar trebui sa mi le corectez dar in ceea ce te priveste pe tine nu pretinde ca nu te legi de "chichite" pentru ca, din cite am putut eu sa observ, asta faci aici. multe din greselile mele de tiparire sint pentru ca gindesc mai repede decit tastez. (sau ma rog, invers, tastez mai incet decit gindesc). in opinia mea expresia "atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante" este ofensatoare dar e ok, m-am obisnuit cu astfel de acuzatii in momentul cind cei care le fac nu mai au argumente. e usor sa arunci cu petarde fumigene numai ca sa creezi un gen de diversiune. dar asta nu face decit sa camufleze lipsa de munitii. in opinia mea cele doua expresii sint relativ sinonime. probabil ca cea care contine pe "banuiesc" la sfirsit este putin neobisnuita dar ma gindesc ca nu e chiar asa o cadere din har sa o faci daca mai tii cont si de faptul ca cel care o face trebuie sa tina in mod regulat conferinte in limba engleza si nu in limba romana. nu ca asta ar fi o scuza dar ma gindesc ca poate functiona ca o explicatie in masura in care cuiva formularea in cauza ii poate genera o indigestie pe care nu am intentionat-o. in ce priveste raspunsul meu intial, raspuns care se pare ca te-a indispus la culme, explicatia mea este urmatoarea. am formulat astfel de raspunsuri de multe ori si in multe situatii. am descoperit cu dezamagire ca membrii hermeneia nu citesc si nu cunosc regulamentul hermeneia. o dovada in plus este chiar cazul tau. si chestia asta ma indispune la culme. pentru ca pentru mine asta este un amestec de neglijenta si lipsa de respect. nu inteleg de ce trebuie altcineva sa o faca in locul tau si sa iti functioneze ca un fel de secretar sau asistent personal. ca director hermeneia acest aspect este unul din lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult. faptul ca trebuie sa irosesc timpul si rabdarea unor moderatori si editori care in loc sa faca ceva creativ pentru site sint nevoiti sa politieneasca site-ul pentru tot felul de abateri care apar ici si colo si pe care trebuie sa le tii sub control pentru ca sa nu te inghita haosul sau mediocritatea. nimanui, absolut nimanui nu ii place sa faca asta. in momentul acesta am doar un moderator care deocamdata nu este disponibil. probabil ca nu am ajunge la discutii din acestea daca fiecare ar binevoi sa faca ceea ce a promis sa faca atunci cind s-a inscris pe hermeneia. si nu uita, nimeni nu obliga pe nimeni ca sa se incrie aici. avem de fapt o rata de respingeri de cereri de inscriere de cam 80%. cu alte cuvinte din zece oameni care vor sa se inscrie 8 sint respinsi, asa ca nu este nevoie sa imi spui ca politica mea "dictatoriala" si restrictiva indeparteaza oameni pentru ca pur si simplu nu imi pasa de asta. ceea ce stiu si ceea ce promovez aici cu toata forta este ca daca cineva vrea sa scrie bine si din ce in ce mai bine si vrea sa o faca intr-un cadru reglementat si civilizat este bine primit pe Hermeneia. punct. tocmai de aceea nu am raspuns cu paragraful si punctul din regulament. pentru ca tu sa te duci si sa citesti ceea ce nu ai citit. pentru ca pe viitor asemenea abateri sa nu se mai repete. imi pare rau, sincer rau ca uneori trebuie sa ma port ca si cu niste copii de gradinita dar nu este alegerea mea sa fac asta. in intelegerea mea oamenii mari, maturi, sint oameni responsabili, civilizati care cunosc si respecta regulile contextului in care traiesc. in general exceptiile de la aceasta regula au locuri special ingradite in societate unde regulile se impun... cu forta. anyway, banuiesc ca ai inteles ce am vrut sa spun. Bobadil, da ziceam altceva. faceam misto. cam asta era. dar nu te-ai prins.
E un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
Mie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
nici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
da, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
Multumesc, Oriana. Nici nu stii cat de mult ma bucura faptul ca aceste versuri au reusit sa transmita intocmai ceea ce si-au propus. Ma incurajeaza comentariul tau. Voi folosi penita pentru a mai scrie niste 'povesti'. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie, Adrian, pântec îmi sună cumva... roditor:) mulțumesc!
pentru textul : aruncai verigari spre mine deSebi, mulțumiri pentru lectură, aprecieri, observații!
seară frumoasă, oameni buni!
voi astepta pozele.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deyes, sir! suna bine si curge frumos. parca in locul tau m-as chinui o leaca la partea: "curand fulg voi fi si..." curand-fulg, fi-si astea nu se imbina la fel de fain precum restul. curand voi fi fulg... Ii vedea si vei face precum simti ca e mai bine. Faina poesia, place!
pentru textul : ascensiune deAndu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
pentru textul : deșertul din mijlocul patului de...puțin inegal în părțile unde are "burtă" însă aproape excelent bobadilic. astfel filosofia se împletește cu arta cinematografică reușind a da un scurt metraj frumos în interesantul imediat. ironia plutește pe deasupra apelor și contribuie la energizarea cuvintelor. a doua oară se întâmplă mai în liniște la masa de scris o lumină mică în colț abia născută din apă iar mai apoi aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ și acel querida, doamne ce drag îmi e:) deci să lăsăm moartea să vorbească de una singură. jur că dacă nu îmi plăcea în limitele de rigoare nu lăsam nici un semn.:)!
pentru textul : querida detotusi, greierii...
pentru textul : mă caută eu tac deEste evident că cd-ul și "un suc sănătos de fructe băut pe nerăsuflate" nu au ce căuta în poezie, pentru că transformă ce ai vrut tu să fie poezie într-un fragment de proză / jurnal. Însă e frumos finalul, prin versul "caii sălbatici să uite de câmpuri".
pentru textul : Se întâmplă decristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
pentru textul : pietrele umbrei defregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
pentru textul : la nave del olvido defrancisc, multumesc de sfat! am sa tin cont de el. promit!
pentru textul : Invitație deaproape fiecare vers luat de unul singur are o semnificatie aparte, dar se leaga destul de greu unul de altul. remarc strofa a doua ("tacerea devine sarut" mununat!) dar mai ales finalul cu trimiterea la un "lapsus memoriae" divin. toate cele bune.
pentru textul : film noir deIata ce spunea un mare maestru indian Swuami Shivananda: "Omul seamana un gand si culege o actiune,/ Omul seamana o actiune si culege un obicei/ El seamana un obicei si culege un caracter. Semanand un caracter el culege un destin" Cuvantul sincer si pozitiv face ca lumea in care traim sa devina mai buna. Sta in puterea noastra sa stim ca "Lumea este propria noastra oglindire" iar cuvintele rostite de noi cu timpul pot deveni o parte din aura noastra Dumnezeu stă în fiecare cuvânt de noi depinde cum îl rostim. Multumesc pentru citire si semn.
pentru textul : Pași de Cuvânt deDe pe care lista ?
pentru textul : Devorah deO lume de poezii congruente, amestecuri dupa ceeasi reteta, pentru mine este plictisul la puterea 10. Gustul meu, si nu poate nimeni sa imi ia aceasta libertate oricata estetica se imprastie cu elicopterele pe campia artelor, se manifesta multivalent. Imi plac toate genurile cu doua conditii : sa imi emotioneze inima,cavitatile si/sau creierul,imaginatia cognitiva.
Îmi pare a fi genul de poezie cu ușor iz clasic, armonios revărsat în modern, care te face să rămâi.
pentru textul : Cineva deerată: a) emiterea și receptarea SUNT o alchimie b) scindeaZă
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deTe rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
pentru textul : Simțire dema indoiesc!
corect e: fara sa o fi cunoscut vreodata. sau fara s-o fi cunoscut vreodata.
pentru textul : revelație II deCer iertare pentru răspunsul întârziat.
Aţi urcat cu mine pe munte întru întreită bucurie si spun si eu ca alţii din vremuri demult apuse: ,,hai să facem trei colibe" :)
Paul, tu îmi observi mereu ezitările si stii când să încurajezi, când să dai mâna, când să spui ,,hai, continuă, poţi mai mult!". Îţi mulţumesc întreit :)
Mulţumesc mult că ai umplut pustiul cu empatia ce o dă acelasi crez, aceeasi stare, acelasi dor de cer.
Raluca, îţi simt bucuria si e atât de bine! :) Cuvintele selectate si, mai ales remarcarea titlului, arată că ai interpretat foarte bine. Deci, te pricepi :) Mulţumesc din tot sufletul. E atâta floare în văzduhul dintre noi!
Sebi, ce frumos ai intrat în atmosfera poemului, în urcusul nostru câtre întreita bucurie. Îţi mulţumesc pentru lectura atentă. Despre florile pentru egretele negre, pot spune doar că albul se dăruie ca lumina, ca mireasma primăverii. Prin El e totul posibil. Mulţumesc pentru generozitate.
Virgil, îmi e foarte dragă opinia ta. În acel miez de poem am fost mai îndrăzneaţă, mai ,,eu". Mă încurajează mult să-mi definitivez stilul. Mulţumesc.
Margas, mi-ar plăcea să fie sincer comentul tău. Îl voi considera asa. Retin un lucru frumos spus: ,,dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult." E greu de scris poezie religioasă. Recunosc. Poticneala îmi e dragă. Asa e urcusul. Si e frumos să nu fii sigur. Îţi mulţumesc pentru opinie. Rog respect pentru antecomentatori ( sunt ,,musafirii" mei :) ).
Paul si Raluca, bucuria e aceeasi :) Mulţumesc!
pentru textul : Adonai – întreită mirare dene închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
pentru textul : Iacob și visul deprobabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
pentru textul : Spasm nocturn deAdrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână deFrumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : în patul puştii am invitat o garoafă deAdrian, ai remarcat bine, aceasta era ideea. de rece.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc deda, am citeva erori de tiparire in comentariul precedent (vezi cucu si altele). A.A.A., iti dai seama ca le-as fi putut corecta daca as fi tinut neaparat. dar daca as fi facut-o ma intreb de care alte „chichite" te-ai mai fi putut lega tu. fiindca, hai sa fim onesti, din felul in care raspunzi in ultimul comentariu (si in ciuda aparentei disculpari) de fapt te legi in mod constant de astfel de lucruri. si nu vreau sa spun ca nu am defecte sau greseli care ar trebui sa mi le corectez dar in ceea ce te priveste pe tine nu pretinde ca nu te legi de "chichite" pentru ca, din cite am putut eu sa observ, asta faci aici. multe din greselile mele de tiparire sint pentru ca gindesc mai repede decit tastez. (sau ma rog, invers, tastez mai incet decit gindesc). in opinia mea expresia "atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante" este ofensatoare dar e ok, m-am obisnuit cu astfel de acuzatii in momentul cind cei care le fac nu mai au argumente. e usor sa arunci cu petarde fumigene numai ca sa creezi un gen de diversiune. dar asta nu face decit sa camufleze lipsa de munitii. in opinia mea cele doua expresii sint relativ sinonime. probabil ca cea care contine pe "banuiesc" la sfirsit este putin neobisnuita dar ma gindesc ca nu e chiar asa o cadere din har sa o faci daca mai tii cont si de faptul ca cel care o face trebuie sa tina in mod regulat conferinte in limba engleza si nu in limba romana. nu ca asta ar fi o scuza dar ma gindesc ca poate functiona ca o explicatie in masura in care cuiva formularea in cauza ii poate genera o indigestie pe care nu am intentionat-o. in ce priveste raspunsul meu intial, raspuns care se pare ca te-a indispus la culme, explicatia mea este urmatoarea. am formulat astfel de raspunsuri de multe ori si in multe situatii. am descoperit cu dezamagire ca membrii hermeneia nu citesc si nu cunosc regulamentul hermeneia. o dovada in plus este chiar cazul tau. si chestia asta ma indispune la culme. pentru ca pentru mine asta este un amestec de neglijenta si lipsa de respect. nu inteleg de ce trebuie altcineva sa o faca in locul tau si sa iti functioneze ca un fel de secretar sau asistent personal. ca director hermeneia acest aspect este unul din lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult. faptul ca trebuie sa irosesc timpul si rabdarea unor moderatori si editori care in loc sa faca ceva creativ pentru site sint nevoiti sa politieneasca site-ul pentru tot felul de abateri care apar ici si colo si pe care trebuie sa le tii sub control pentru ca sa nu te inghita haosul sau mediocritatea. nimanui, absolut nimanui nu ii place sa faca asta. in momentul acesta am doar un moderator care deocamdata nu este disponibil. probabil ca nu am ajunge la discutii din acestea daca fiecare ar binevoi sa faca ceea ce a promis sa faca atunci cind s-a inscris pe hermeneia. si nu uita, nimeni nu obliga pe nimeni ca sa se incrie aici. avem de fapt o rata de respingeri de cereri de inscriere de cam 80%. cu alte cuvinte din zece oameni care vor sa se inscrie 8 sint respinsi, asa ca nu este nevoie sa imi spui ca politica mea "dictatoriala" si restrictiva indeparteaza oameni pentru ca pur si simplu nu imi pasa de asta. ceea ce stiu si ceea ce promovez aici cu toata forta este ca daca cineva vrea sa scrie bine si din ce in ce mai bine si vrea sa o faca intr-un cadru reglementat si civilizat este bine primit pe Hermeneia. punct. tocmai de aceea nu am raspuns cu paragraful si punctul din regulament. pentru ca tu sa te duci si sa citesti ceea ce nu ai citit. pentru ca pe viitor asemenea abateri sa nu se mai repete. imi pare rau, sincer rau ca uneori trebuie sa ma port ca si cu niste copii de gradinita dar nu este alegerea mea sa fac asta. in intelegerea mea oamenii mari, maturi, sint oameni responsabili, civilizati care cunosc si respecta regulile contextului in care traiesc. in general exceptiile de la aceasta regula au locuri special ingradite in societate unde regulile se impun... cu forta. anyway, banuiesc ca ai inteles ce am vrut sa spun. Bobadil, da ziceam altceva. faceam misto. cam asta era. dar nu te-ai prins.
pentru textul : Camilafca iubirii deE un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
pentru textul : Ultima zi din martie deMie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
nici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deda, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
pentru textul : mai departe decât tristețea de...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deMultumesc, Oriana. Nici nu stii cat de mult ma bucura faptul ca aceste versuri au reusit sa transmita intocmai ceea ce si-au propus. Ma incurajeaza comentariul tau. Voi folosi penita pentru a mai scrie niste 'povesti'. :)
pentru textul : Când începe o dimineață dePagini