Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
Nu știu cum să înțeleg aparatul tău critic Dorel, de aceea voi apela la ceea ce spui, cu dorința de a mă lămuri în următoarea privință: spui în subsolul textului tău Scrisoare: Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc iar în subsolul acestui text te observ cu afirmația: Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60... deci deduc că șaizecismul, la fel ca și optzecismul sunt "chestii care (n.m.) nu vor mai conta deloc" sincer, aș aprecia un aparat critic definit, format adicătelea, pe care să îl observ, (aici pe Hermeneia) și să îl respect de va fi cazul, ceea ce voi încerca, în măsura timpului... poemul îmi place, dar nu îl consider reprezentativ pentru autor.
punctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
Domnule Ghilea, habar nu am cine esti. La noi aici pe Hermeneia vine multa lume. Eu vreau insa sa iti urez bun venit si sa iti spun ca de multa, multa vreme nu mi-a fost dat sa citesc un text mai reusit, mai tulburator si mai fantastic. Asa cum spuneam, nu stiu cine esti. S-ar putea sa fii un scriitor consacrat sau un adolescent care a inceput sa scrie. Daca iti completezi profilul vom sti mai bine. Pentru ca textul tradeaza o mina sigura. Am sa recunosc ca in ultima vreme a inceput si pe mine sa ma fascineze existenta si cultura huțulilor. Si nu stiu daca e sau nu din cauza ca unul din bunicii mei avea radacini in Galiția iar altul era bucovinean. Am citit pur si simplu fermecat textul. Mi-a amintit de noptile vacantelor copilariei in vaile intunecate ale muntilor din nordul Ardealului sau in Bucovina. De noptile acelea si de povestile neasemuite ale batrinilor. Te felicit.
Imi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
Mun. Craiova, Str. Dr. Ioan Cantacuzino, Nr. 19, Bl. S 38, Sc. 1, Ap. 13, Jud. Dolj. multumesc pentru aprecieri. astept cu nerabdare a ta carte, frate!
cat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
sunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
aida, mi se pare obositor sa regasesc in mai toate scrierile tale aceleasi si aceleasi cuvinte si imagini... tu nu vezi altceva decat sange, lumina, viata si pietre?
Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
in general, cind e vorba de dragoste, on ne peut pas plaire à tout le monde... dar important e sa incepi a te iubi pe tine insati, sa existe acel coup de foudre despre care spui plina de convingere "a fost cu siguranță dragoste la prima vedere știu că și eu ca și mine am ințeles ca eu eram aceea…" o mai recitesc.
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
Bună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
uitasem, acest tip de proză se vrea similar prozei lui Macedonski și Bacovia. cred, de fapt sunt sigur că ești familiar cu ele. de aceea atât de multă coagulare, interdependență între secțiuni și simboluri. toate pe un schelet modern. de aici și influența poetului de care vorbeai. desigur, cei doi poeți nu sunt cunoscuți prin proza lor:) dar mie îmi e dragă. de aceea această abordare...
acum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
Da, multumesc Alina. Va scriu din Timisoara. Sper sa ajung si eu la lansari. Adica cred ca am sa ajung. In orice caz vreau si pe aceasta cale, inca o data sa ii multumesc lui Alina, fara aportul, perseverenta, munca si inimaginabila rabdare cu mine, acest volum nu ar fi aparut niciodata. Multumesc si domnului director Cojocaru si Editurii Grinta pentru sprijinul acordat si pentru deosebita lor bunavointa. Acum trei ani si jumatate cind incepeam sa incep sa postez texte online nu imi imaginam nici in cele mai neobisnuite visuri ca voi ajunge aici. Dar se pare ca in ciuda abilitatii mele de a-mi controla viata n-am reusit sa "previn" aceasta "tendinta poetica" din mine. Va multumesc si astept pe cei care pot veni. Oricum Romania a fost o experienta extraordinara pina acum.
e un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
note de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
dar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
miez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
(ăsta e "Antijoc").
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deCând restaurăm poze, nu restaurăm şi năsucuri, nu ridicăm pomeţişori, nu îndepărtăm riduri, nu? Că unii mai restaurează şi aşa...
Meserie. Congrat!
pentru textul : restaurare poze vechi deNu știu cum să înțeleg aparatul tău critic Dorel, de aceea voi apela la ceea ce spui, cu dorința de a mă lămuri în următoarea privință: spui în subsolul textului tău Scrisoare: Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc iar în subsolul acestui text te observ cu afirmația: Un text bine frazat, dar care conține cel puțin două clișee caracteristice poeziei române de prin anii 60... deci deduc că șaizecismul, la fel ca și optzecismul sunt "chestii care (n.m.) nu vor mai conta deloc" sincer, aș aprecia un aparat critic definit, format adicătelea, pe care să îl observ, (aici pe Hermeneia) și să îl respect de va fi cazul, ceea ce voi încerca, în măsura timpului... poemul îmi place, dar nu îl consider reprezentativ pentru autor.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere depunctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
pentru textul : și nici nu vei ști ba vei ști deDomnule Ghilea, habar nu am cine esti. La noi aici pe Hermeneia vine multa lume. Eu vreau insa sa iti urez bun venit si sa iti spun ca de multa, multa vreme nu mi-a fost dat sa citesc un text mai reusit, mai tulburator si mai fantastic. Asa cum spuneam, nu stiu cine esti. S-ar putea sa fii un scriitor consacrat sau un adolescent care a inceput sa scrie. Daca iti completezi profilul vom sti mai bine. Pentru ca textul tradeaza o mina sigura. Am sa recunosc ca in ultima vreme a inceput si pe mine sa ma fascineze existenta si cultura huțulilor. Si nu stiu daca e sau nu din cauza ca unul din bunicii mei avea radacini in Galiția iar altul era bucovinean. Am citit pur si simplu fermecat textul. Mi-a amintit de noptile vacantelor copilariei in vaile intunecate ale muntilor din nordul Ardealului sau in Bucovina. De noptile acelea si de povestile neasemuite ale batrinilor. Te felicit.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deImi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deeste un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia deremarc "îngerul acesta ți-a răstignit tăcerea/ în palme" interesant finalul. si eu care aveam impresia ca am monopol pe pesimism...
pentru textul : Cădere fără înger de"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
pentru textul : dimineață la nice deÎncă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
pentru textul : altarele deMun. Craiova, Str. Dr. Ioan Cantacuzino, Nr. 19, Bl. S 38, Sc. 1, Ap. 13, Jud. Dolj. multumesc pentru aprecieri. astept cu nerabdare a ta carte, frate!
pentru textul : Roșu decat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
pentru textul : timpanul domnului t1 desunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
pentru textul : Toamna dehahahahaha.... bine ai venit in kuweit (pe pagina mea literara)..te mai astept...data viitoare platesti bilet pentru intrare la film.
pentru textul : expoziția de corali deaida, mi se pare obositor sa regasesc in mai toate scrierile tale aceleasi si aceleasi cuvinte si imagini... tu nu vezi altceva decat sange, lumina, viata si pietre?
pentru textul : a opta zi din minune dePetre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
pentru textul : Argintiu furişat dein general, cind e vorba de dragoste, on ne peut pas plaire à tout le monde... dar important e sa incepi a te iubi pe tine insati, sa existe acel coup de foudre despre care spui plina de convingere "a fost cu siguranță dragoste la prima vedere știu că și eu ca și mine am ințeles ca eu eram aceea…" o mai recitesc.
pentru textul : de dragoste deengleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
pentru textul : am trecut strada deBună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
pentru textul : fulgerul deuitasem, acest tip de proză se vrea similar prozei lui Macedonski și Bacovia. cred, de fapt sunt sigur că ești familiar cu ele. de aceea atât de multă coagulare, interdependență între secțiuni și simboluri. toate pe un schelet modern. de aici și influența poetului de care vorbeai. desigur, cei doi poeți nu sunt cunoscuți prin proza lor:) dar mie îmi e dragă. de aceea această abordare...
pentru textul : puloverul (the end) deacum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
pentru textul : Strainul Cinei deDa, multumesc Alina. Va scriu din Timisoara. Sper sa ajung si eu la lansari. Adica cred ca am sa ajung. In orice caz vreau si pe aceasta cale, inca o data sa ii multumesc lui Alina, fara aportul, perseverenta, munca si inimaginabila rabdare cu mine, acest volum nu ar fi aparut niciodata. Multumesc si domnului director Cojocaru si Editurii Grinta pentru sprijinul acordat si pentru deosebita lor bunavointa. Acum trei ani si jumatate cind incepeam sa incep sa postez texte online nu imi imaginam nici in cele mai neobisnuite visuri ca voi ajunge aici. Dar se pare ca in ciuda abilitatii mele de a-mi controla viata n-am reusit sa "previn" aceasta "tendinta poetica" din mine. Va multumesc si astept pe cei care pot veni. Oricum Romania a fost o experienta extraordinara pina acum.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu dee un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
pentru textul : dor de tine deputem fi reciclați. sau nu
pentru textul : rece liniște denote de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
pentru textul : 3 zile în Paris deP.S., frate Mircea: stiai ca eu am facut din TIMP o simpla problema de constiinta? Ca am invatat (cu greu) ce inseamna VREMEA vietilor noastre?
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 dedar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
pentru textul : Scrum V demiez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni dePagini