Uneori piatra cedează cuvintelor.
Oboiul acesta al primăvérii,
intercostal.
Jalea din titlul de glorie.

Lui îi creştea o piramidă în piept
Şi privea peste dune cu ochi de şacal
aşteptând pe marginea drumului
otrava
ochilor
ei.

- Eşti singur? Nimeni nu ştie că am venit...

- Nimic, Francesca, nu compară
cafeaua băută printre buzele tale,
care mă bântuie până-n străfunduri
împotriva oricăror reguli.

Un cuţit sfredelind din piept
în afară
o agăţătoare pentru moarte.