epic un text care mă surprinde plăcut, cred că este și o schimbare de optică poetică. fiecare poveste are farmecul ei.finalul e peste text in ansamblu. asa si trebuia.
Multumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
La Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
Vlad, merge bine, cam la fel de bine ca si RC. Si ai dreptate, nici mie nu imi este clar inca daca asta este build-ul care va fi gold sau daca va mai fi o iteratie. Ce e amuzant e ca n-am mai vazut asa entuziasm si agitatie intre fani de pe vremea lui XP. O chestie buna la RT este ca se pare ca au rezolvat problemele cu dreverul ptr NVIDIA. In rest totul pare la fel de agil si rezistent ca si la RC. Sa speram ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pentru ca in ciuda esteticii Vista a fost o mare dezamagire. Iar despre text, ai dreptate, post-factum si eu am realizat ca pe undeva aduce cu imaginea aceea. Dar te asigur ca post-factul. Deh, ce ti-e si cu subconstientul asta...
Adrian pentru părere, faptul că te-ai pus pe scris în subsolul textului meu înseamnă mult pentru mine, deși viziunile noastre despre poezie deocamdată diferă, dar așa și trebuie, cred eu.
Regret confuzia creată grefată pe orgoliul exagerat al domnului Nicholas. Regret că nu am scris în clar dedicația pentru că eu am scris poemul cu gândul la mica discuție avută cu Emilian Pal dar văd că domnul Nicholas s-a simțit vizat și a făcut chiar și un timetable ridicol. Pesemne că nu ai altceva mai bun de făcut deocamdată stimate domn Nicholas îți recomand mai multă relaxare, plimbare în aer liber, chiar și câteva elemente de yoga.
...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
Poate și pentru că Marina nu a vrut să ne spună și în română (nici eu nu prea știu rusă) care dintre înțelesurile cuvântului "aspidă" a fost folosit, eu am ales pe acela de năpârcă ( și nu pe acela de pavăză) și atunci aș spune că se leagă mai multe, și titlul, și o trimitere poate la "Peste aspidă si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. " Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea". Mările "agreste" mi-au dat mie mai mult de furcă, cu toate că acelea sunt "din altă poveste". A, și cu sensul acesta ar merge și fotografia. Poate eu aș mai fi stilizat-o. Zic eu. Dar nu-i ghicitoare, să-mi dau cu părerea... eu așa am citit poezia aceasta.
mă bucură semnul tău de lectură, şi da, la musique du monde, se poate vorbi de aşa ceva, extrapolând remarca ta, oare cine o poate înţelege... nu ştiu de ce am pomenit ideea asta acum, poate pentru că trăiesc o perioadă de introspecţie... cât despre ideea de temporalitate, spuneam undeva că timpul este o măsură ondulatorie, mă refeream acolo la conceptul de "timp relativ", de acea măsură a timpului care este în strânsă legătură cu natura subiectivă a omului, şi uite, şi aceasta este o idee, nu-i aşa? şi nu mă refeream vreun pic la măsura timpului relativ în concepţia fizicii moderne...
îţi mulţumesc mult pentru citire şi comm, să ai o vară frumoasă ca o poezie, din suflet,
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
nu trebuie sa-ti fie ciuda, adriana, caci, intr-adevar, ai intuit bine - sunt trei secvente onirice fara legatura intre ele, singurul liant fiind o stare de mare incarcatura emotionala pentru autor. in ceea ce priveste "zvarleste" este "zvarle" asa cum ai sesizat tu, insa, din cand in cand, imi permit folosirea unor forme neliterare doar de dragul unei placeri ciudate pentru o fonetica aparte ce-mi pare mie mai muzicala.
Asa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
Alma, sînt convins că dacă te vei uita la categoria Info pe Hermeneia vei descoperi postat undeva în toamna anului trecut prima parte a acestui "incident"
Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
Modelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
draga Aranca, exista mai multe "californiene". Mai ales facute publice pe vremea in care postam in alta parte. Unele din ele sint si in Mirabile dictu.
Îmi plac primele 2 și ultimele 4 versuri. Acolo simt că se ascunde esența, mesajul. Partea de mijloc la recitire mi s-a părut sub nivelul celor pomenite de mine mai sus. Un cititor, Eugen.
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
Oana, mulțumesc de părere și citire. Între ”salt” și „jucător de ruletă”există și acea „detașare” menită să aducă un plus de nuanță. Oricum, mie nu mi se pare a fi în plus, la salt mă refer, bineînțeles.
... dragă lucian, știi probabil că "autentic" în poezie nu e valabil precum în arheologie, unde ceea ce este vechi este și... valoros. însă, fie precum spui... e testamentul tău:)!
iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
da, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
în spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
Se simte în acest text pasiunea. Pasiunea explorării și pulsul, vibrația atunci când autorul găsește, descoperă lumea pe care încearcă să o atingă. Se percepe aici iscusința de a parcurge firul vieții și al scrierii. Aici, Adrian este un monograf. Nu doar un portretist, un real monograf. Nu e părtinic, nu e descriptiv, scriitura lui se țese cu siguranță în jurul aspectelor definitorii ale vieții și creației unui autor, îl prezintă lumii, nouă, spre a-l cunoaște, cel puțin din perspectiva monografului, prezentatorului. Nu e ușor să știi cum să prezinți celuilalt lumea, îndeajuns de bine încât să-l atragi spre același fir al cunoașterii. Să îi deschizi plăcerea de a căuta mai departe, de explora mai departe. Felicit monograful Adrian Graunfels, chiar dacă nu este oficial monograf, calitatea este intrinsecă. Aștept și alte portrete de autori.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
epic un text care mă surprinde plăcut, cred că este și o schimbare de optică poetică. fiecare poveste are farmecul ei.finalul e peste text in ansamblu. asa si trebuia.
pentru textul : california I deMultumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
pentru textul : Poemul... deLa Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
pentru textul : femeia cu umbre deVlad, merge bine, cam la fel de bine ca si RC. Si ai dreptate, nici mie nu imi este clar inca daca asta este build-ul care va fi gold sau daca va mai fi o iteratie. Ce e amuzant e ca n-am mai vazut asa entuziasm si agitatie intre fani de pe vremea lui XP. O chestie buna la RT este ca se pare ca au rezolvat problemele cu dreverul ptr NVIDIA. In rest totul pare la fel de agil si rezistent ca si la RC. Sa speram ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pentru ca in ciuda esteticii Vista a fost o mare dezamagire. Iar despre text, ai dreptate, post-factum si eu am realizat ca pe undeva aduce cu imaginea aceea. Dar te asigur ca post-factul. Deh, ce ti-e si cu subconstientul asta...
pentru textul : vase comunicante deAdrian pentru părere, faptul că te-ai pus pe scris în subsolul textului meu înseamnă mult pentru mine, deși viziunile noastre despre poezie deocamdată diferă, dar așa și trebuie, cred eu.
pentru textul : poem de 70 de cenți deRegret confuzia creată grefată pe orgoliul exagerat al domnului Nicholas. Regret că nu am scris în clar dedicația pentru că eu am scris poemul cu gândul la mica discuție avută cu Emilian Pal dar văd că domnul Nicholas s-a simțit vizat și a făcut chiar și un timetable ridicol. Pesemne că nu ai altceva mai bun de făcut deocamdată stimate domn Nicholas îți recomand mai multă relaxare, plimbare în aer liber, chiar și câteva elemente de yoga.
...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
pentru textul : Poem ratat dePoate și pentru că Marina nu a vrut să ne spună și în română (nici eu nu prea știu rusă) care dintre înțelesurile cuvântului "aspidă" a fost folosit, eu am ales pe acela de năpârcă ( și nu pe acela de pavăză) și atunci aș spune că se leagă mai multe, și titlul, și o trimitere poate la "Peste aspidă si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. " Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea". Mările "agreste" mi-au dat mie mai mult de furcă, cu toate că acelea sunt "din altă poveste". A, și cu sensul acesta ar merge și fotografia. Poate eu aș mai fi stilizat-o. Zic eu. Dar nu-i ghicitoare, să-mi dau cu părerea... eu așa am citit poezia aceasta.
pentru textul : cine-mi va deschide deSucces, Hermeneia! Succes tuturor participantilor!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dechère Ottilia,
mă bucură semnul tău de lectură, şi da, la musique du monde, se poate vorbi de aşa ceva, extrapolând remarca ta, oare cine o poate înţelege... nu ştiu de ce am pomenit ideea asta acum, poate pentru că trăiesc o perioadă de introspecţie... cât despre ideea de temporalitate, spuneam undeva că timpul este o măsură ondulatorie, mă refeream acolo la conceptul de "timp relativ", de acea măsură a timpului care este în strânsă legătură cu natura subiectivă a omului, şi uite, şi aceasta este o idee, nu-i aşa? şi nu mă refeream vreun pic la măsura timpului relativ în concepţia fizicii moderne...
îţi mulţumesc mult pentru citire şi comm, să ai o vară frumoasă ca o poezie, din suflet,
Julie
pentru textul : bolero deIonuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului denu trebuie sa-ti fie ciuda, adriana, caci, intr-adevar, ai intuit bine - sunt trei secvente onirice fara legatura intre ele, singurul liant fiind o stare de mare incarcatura emotionala pentru autor. in ceea ce priveste "zvarleste" este "zvarle" asa cum ai sesizat tu, insa, din cand in cand, imi permit folosirea unor forme neliterare doar de dragul unei placeri ciudate pentru o fonetica aparte ce-mi pare mie mai muzicala.
pentru textul : backward destefan, felicitari pentru volum.... bravo! stiam ca puiului de vultur ii vor creste aripi mari acolo n-o fi mingii de ping-pong decat mingiei ?
pentru textul : nu știu cum se cheamă degresesile din text. si revezi titlul, nu merge deloc
pentru textul : Risipitorul de bani de" de umbră, de ambră"
Sună hilar. N-are sens şi logică.
"sparg lunecarea." Versuri ca acestea fac şi copiii din grupa pregătitoare.
pentru textul : Reverie deRepetiţiile obsesive şi total inutile strică toată poezia
un text simplu, fara pretentii care transmite un gind care atinge pe fiecare din cind in cind
pentru textul : Scrisoare către un prieten denu am citit volumul dar mi-ai stârnit interesul prin prezentarea făcută cu profesionalism.felicitări!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deAsa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
pentru textul : în ziua cînd a trecut deAlma, sînt convins că dacă te vei uita la categoria Info pe Hermeneia vei descoperi postat undeva în toamna anului trecut prima parte a acestui "incident"
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com dePièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deModelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
pentru textul : Through a glass darkly dedraga Aranca, exista mai multe "californiene". Mai ales facute publice pe vremea in care postam in alta parte. Unele din ele sint si in Mirabile dictu.
pentru textul : catalina island deÎmi plac primele 2 și ultimele 4 versuri. Acolo simt că se ascunde esența, mesajul. Partea de mijloc la recitire mi s-a părut sub nivelul celor pomenite de mine mai sus. Un cititor, Eugen.
pentru textul : iarnă în Ghetsemani deEmilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
pentru textul : și eu te iubesc deOana, mulțumesc de părere și citire. Între ”salt” și „jucător de ruletă”există și acea „detașare” menită să aducă un plus de nuanță. Oricum, mie nu mi se pare a fi în plus, la salt mă refer, bineînțeles.
O seară bună,
pentru textul : Neo(I) deEugen.
... dragă lucian, știi probabil că "autentic" în poezie nu e valabil precum în arheologie, unde ceea ce este vechi este și... valoros. însă, fie precum spui... e testamentul tău:)!
pentru textul : Refuz cu dor deiată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
pentru textul : omul cu toate zilele bune denici eu nu-s sigura. ma mai gandesc.
pentru textul : pontificală deda, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
pentru textul : karaoke deîn spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
Se simte în acest text pasiunea. Pasiunea explorării și pulsul, vibrația atunci când autorul găsește, descoperă lumea pe care încearcă să o atingă. Se percepe aici iscusința de a parcurge firul vieții și al scrierii. Aici, Adrian este un monograf. Nu doar un portretist, un real monograf. Nu e părtinic, nu e descriptiv, scriitura lui se țese cu siguranță în jurul aspectelor definitorii ale vieții și creației unui autor, îl prezintă lumii, nouă, spre a-l cunoaște, cel puțin din perspectiva monografului, prezentatorului. Nu e ușor să știi cum să prezinți celuilalt lumea, îndeajuns de bine încât să-l atragi spre același fir al cunoașterii. Să îi deschizi plăcerea de a căuta mai departe, de explora mai departe. Felicit monograful Adrian Graunfels, chiar dacă nu este oficial monograf, calitatea este intrinsecă. Aștept și alte portrete de autori.
pentru textul : Robert Desnos (1900-1945) degood catch. cred ca ai dreptate. mi s-au asprit simțurile. pun contururi prea groase. merci.
pentru textul : despre efectul imperceptibil al zilelor de primăvară asupra fotografiilor sepia dePagini