Poezia îmi place în ansamblul ei, se lucreaza mult la detalii, de aceea ma intriga putin "poștită" si inversiunea "și sete nu mi-a fost" care parca nu se potrivesc.
în mod deosebit:
"oare de ce strigă unii după mamă înainte de moarte
pantofii ei înalți se-amestecă-n frunze
te lasă un timp să-ți șutezi mingea apoi
te împinge oricum prin masa de sticlă"
inca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
Până să intrăm în discuții mai adânci pe text, te rog să observi acel typo pe care eu l-am sesizat probabil prea subtil (mea culpa) pentru ca personalitatea ta literară să primească o atât de umilă observație
deocaMDATĂ nu deocaMDADĂ, eu atât am vrut să spun.
Restul au spus alții
Mulțumesc pentru înțelegere
Un text foarte bine lucrat, cu un ritm sustinut bine pina la sfirsit. Sunt citeva fortari care pe mine ma lasa rece, cum ar fi subsoara silabelor, imbracarea luminii pe dos, dar orice text e perfectibil. Remarc si titlul bine ales. Per ansamblu, un text prin care, personal, pot sa simt ca e foarte important pentru autor, marcheaza cumva o trecere, o evolutie. Finalul excelent.
Frumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
Da, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
Ai dreptate. Nicolae Tzone este un postmodernist prin vocație, prin efortul depus în favoarea singurei sale muze, Cultura. Nu am văzut ilustrația Mihaelei Schiopu (o cunoscută arhitectă și graficiană, de altfel, pe care o cunosc și o salut) la textele lui Nicolae Tzone, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Jocul propus între text, lucrarea lui Danu și accentul pe Tzone (și pe articol) este baroc prin abordare, oniric prin scenografie. O nouă alfabetizare ludică, suprarealistă.
pendul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
deja s-au zis destule despre poezia ta, care da, este de penita. nu e prima lectura. dar am acelasi sentiment - ca poezia asta se-nfasoara in jurul cititorului, ca o melodie de jazz.
desi am ezitat, parca nu ma lasa sufletul sa nu-ti dau o penita.
adriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
Younger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
dragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
chei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
ziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut după interminabilele momente ale potopului
când simţeam, tumultul, străfulgerarea, mustirea
ce dădeau pe-afară eviscerându-mă
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
clădindu-mă,
pur-imens şi plin-de-seve...
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
eu…jarul ideilor urgisite
cuvint abandonat…
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
Multumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
o primă remarcă pe care am să o fac este că textul conține greșeli de gramatică și de tipărire iar dacă ele nu vor fi corectate foarte repede textul va fi nevoit să dispară. apoi am să spun că e e sîmbătă noaptea și ascult Leonard Cohen și the Russian Red și citesc aiureala asta de text și am așa o stare blîndă și mă întreb cîtă mediocritate poate cineva să îmbrățișeze ca să se bucure de un astfel de text. Aproape că mă gîndesc că e scris la mișto ca să fiu eu testat cît pot să rezist la manele. Domnule Buricea, v-o spun direct, ca să nu vă mai chinuiți să aflați: am o rezistență scăzută la manele. Eu înțeleg că iubiți, că simțiți ș.a.m.d. Dar cu ce sînt de vină alții să suporte efuziunile dumneavoastră lipsite de talent? Asta e enigma cu care mă frămînt eu acum ascultîndu-l pe L Cohen și Hallelujah lui.
Cer scuze tuturor cititorilor pentru avalanșa de comentarii care nu au nicio legătură cu acest poem.Dacă ei vor citi cu atenție primele patru comentarii și îl vor psihanaliza pe al cincilea vor înțelege că la mijloc este un război al micilor orgolii în care un editor și un novice hermeneia au intrat fără să știe. Voi răspunde altor comentarii doar dacă fac referire directă la acest poem.
Emil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
lucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
cu atit mai mult cu cit revistele au tiraje maricele si au o traditie in promovarea poeziei rominesti (anul asta, la premiile "niram art", printre nominalizati au fost varujan vosganian, alexandru musina, dan coman, ion alexandru, elena vladareanu, razvan tupa!); e o onoare aparitia in paginile lor si va felicit pentru asta
Lucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
Orice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
Oricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
nu prea am înțeles rostul țigărilor în text dar mă rog. singura porțiune care mi s-a părut reușită este strofa a treia. restul mi se pare cam abureală.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia îmi place în ansamblul ei, se lucreaza mult la detalii, de aceea ma intriga putin "poștită" si inversiunea "și sete nu mi-a fost" care parca nu se potrivesc.
în mod deosebit:
"oare de ce strigă unii după mamă înainte de moarte
pantofii ei înalți se-amestecă-n frunze
te lasă un timp să-ți șutezi mingea apoi
te împinge oricum prin masa de sticlă"
toare cele bune
pentru textul : Compactă deinca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
pentru textul : Descoperirea dePână să intrăm în discuții mai adânci pe text, te rog să observi acel typo pe care eu l-am sesizat probabil prea subtil (mea culpa) pentru ca personalitatea ta literară să primească o atât de umilă observație
pentru textul : Punct și de la capăt dedeocaMDATĂ nu deocaMDADĂ, eu atât am vrut să spun.
Restul au spus alții
Mulțumesc pentru înțelegere
Un text foarte bine lucrat, cu un ritm sustinut bine pina la sfirsit. Sunt citeva fortari care pe mine ma lasa rece, cum ar fi subsoara silabelor, imbracarea luminii pe dos, dar orice text e perfectibil. Remarc si titlul bine ales. Per ansamblu, un text prin care, personal, pot sa simt ca e foarte important pentru autor, marcheaza cumva o trecere, o evolutie. Finalul excelent.
pentru textul : taxi Magic deFrumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deDa, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deAi dreptate. Nicolae Tzone este un postmodernist prin vocație, prin efortul depus în favoarea singurei sale muze, Cultura. Nu am văzut ilustrația Mihaelei Schiopu (o cunoscută arhitectă și graficiană, de altfel, pe care o cunosc și o salut) la textele lui Nicolae Tzone, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Jocul propus între text, lucrarea lui Danu și accentul pe Tzone (și pe articol) este baroc prin abordare, oniric prin scenografie. O nouă alfabetizare ludică, suprarealistă.
pentru textul : Poezie solemnă pentru Nicolae Tzone dependul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 de..l-as fi tinut putin mai din friu (textul, bine-ntels) ~ deci as taia: asemeni, le vom lasa, ca pe niste, ca pe un..
impactul zic eu creste cu slefuirea (insa opiniile mele pot fi/ sint rigide).
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte dedeja s-au zis destule despre poezia ta, care da, este de penita. nu e prima lectura. dar am acelasi sentiment - ca poezia asta se-nfasoara in jurul cititorului, ca o melodie de jazz.
desi am ezitat, parca nu ma lasa sufletul sa nu-ti dau o penita.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deadriana, simt durerea ta si voi fi scurt si discret. felicitarile mele sincere , chiar daca putin tardive ("nachträglich" cum spun nemtii). tot dragul.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deYounger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
pentru textul : avon cosmetics dedragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
pentru textul : Höre Israel dechei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
pentru textul : Miel la Proțap deasta e cam slabuta, ai de grija, sa nu mototolesti poezia din tin tine, ptr ca ai
pentru textul : lângă un izvor termal deziua-n care m-am hotărât să fiu copac
pentru textul : ciotul dintre tranşee des-a născut după interminabilele momente ale potopului
când simţeam, tumultul, străfulgerarea, mustirea
ce dădeau pe-afară eviscerându-mă
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
clădindu-mă,
pur-imens şi plin-de-seve...
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
eu…jarul ideilor urgisite
cuvint abandonat…
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
pentru textul : memoria imediatã deMultumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
pentru textul : excalibur deo primă remarcă pe care am să o fac este că textul conține greșeli de gramatică și de tipărire iar dacă ele nu vor fi corectate foarte repede textul va fi nevoit să dispară. apoi am să spun că e e sîmbătă noaptea și ascult Leonard Cohen și the Russian Red și citesc aiureala asta de text și am așa o stare blîndă și mă întreb cîtă mediocritate poate cineva să îmbrățișeze ca să se bucure de un astfel de text. Aproape că mă gîndesc că e scris la mișto ca să fiu eu testat cît pot să rezist la manele. Domnule Buricea, v-o spun direct, ca să nu vă mai chinuiți să aflați: am o rezistență scăzută la manele. Eu înțeleg că iubiți, că simțiți ș.a.m.d. Dar cu ce sînt de vină alții să suporte efuziunile dumneavoastră lipsite de talent? Asta e enigma cu care mă frămînt eu acum ascultîndu-l pe L Cohen și Hallelujah lui.
pentru textul : Atunci când ceri, prin rugi, la cer mereu să-ți dea deCer scuze tuturor cititorilor pentru avalanșa de comentarii care nu au nicio legătură cu acest poem.Dacă ei vor citi cu atenție primele patru comentarii și îl vor psihanaliza pe al cincilea vor înțelege că la mijloc este un război al micilor orgolii în care un editor și un novice hermeneia au intrat fără să știe. Voi răspunde altor comentarii doar dacă fac referire directă la acest poem.
pentru textul : Descoperirea deEmil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
pentru textul : prospecții seismice delucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
pentru textul : Madlenă 1 decu atit mai mult cu cit revistele au tiraje maricele si au o traditie in promovarea poeziei rominesti (anul asta, la premiile "niram art", printre nominalizati au fost varujan vosganian, alexandru musina, dan coman, ion alexandru, elena vladareanu, razvan tupa!); e o onoare aparitia in paginile lor si va felicit pentru asta
pentru textul : Premiile "RefleXos" deLucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
pentru textul : avon cosmetics deAici, a plouat + vânt, de unde şi "eşarfe de vânt violet,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară detrotuarele conjugă ploaia ". Acum, a stat. Iar eu, ţigară --> somn.
Zi faină!
Mulțumesc, Sorin. Poți modifica folosind butonul "editează" din subsolul textului.
pentru textul : Falun deOrice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deOricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : la nave del olvido desă mă votez pe mine în ideea că nu mă votează nimeni!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dedar mă bucur că ţi-am aflat părerea, dragă Nuţa.
nu prea am înțeles rostul țigărilor în text dar mă rog. singura porțiune care mi s-a părut reușită este strofa a treia. restul mi se pare cam abureală.
pentru textul : cu ţigările aprinse dePagini