petre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
Parcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
Poemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
viziunea mea, bineînțeles:)
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
multumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
Foarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
Ce ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
preafericitii se bucura in ei insisi de fericirea lor. se bucura de ea in fiecare zi ca de o felie de paine aburinda. trebuie sa stii sa fii fericit din puzzle-ul lucrurilor mici neinsemnate ce iti decoreaza viata. si asa cum spuneai: "fericirea este a noastră a fericiților".
Nostalgie, regrete, gânduri care n-au avut tăria să devină fapte... Se spune că cei plecați veghează asupra celor dragi. Un fragment plin de dorul bunicii care a ocupat un loc aparte în inima ta... Merită șlefuit și transformat într-o poveste, astfel încât regretele să doară mai puțin... tincuța
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
taranul roman al lui Arghezi este destul de pragmatic. in acest poem, isi dovedeste pragmatismul taranului pervertit de comunism. asadar, consider poemul o parafrazare a ideii argheziene.
dom'le, oi fi au in California (unde e cald si bine iar zapada nu e decit pe munti ca intr-un tablou inofensiv) dar aceste rinduri nu au putut sa ma lase... rece. prima strofa este categoric un tablou in versuri. foarte reusit. a doua strofa este ca si cum ideea de imagine literara capata trup si se metamorfozeaza in voluptate si senzual calin. si trebuie sa recunosc ca totul imi pare (cel putin mie) scris cu infrinarea necesara austeritatii estetice.
Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
Las și eu un semn aici pentru motivul că poate înțeleg acest poem mai bine decât oricine. Dar ce e poezia decât un lucru de neînțeles (și, pentru unii, de neexplicat). A te învârti în cercul acelorași cuvinte. A încerca să faci pasul în afara cercului, înainte de a-l face poezia pentru tine. A lepăda umbra umbrelor.
Robert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
Cristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
petre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deParcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
pentru textul : Alejandro Garcia Péon dePoemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
pentru textul : Cub rubick deviziunea mea, bineînțeles:)
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
pentru textul : karuna de"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
pentru textul : paseo campeon demultumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă deFie sa avem un an darnic in bucurii! sa ne reintalnim cu bine in 2009!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deplictiseste* chiar
pentru textul : unhappily ever after denu m-am gindit la formule cind m-am referit la matematicieni. la altceva. ok.
pentru textul : mulțimea vidă deÎmi cer scuze. Am vrut să scriu Moldovan. Cu privire la Andu am rezerve. Atît.
pentru textul : 110 m garduri deFoarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
pentru textul : Sonet XXIV de William Shakespeare deHai, Boba, fi serios! Iti acord atentie numai cand esti "beat" (am glumit) si scrii, dupa umila mea parere, poezie. In rest, s-auzim de bine. Gorun
pentru textul : pești deManolescu Gorun, spusele dumneavoastra valoreaza mult mai mult decat o penita, multumesc mult
pentru textul : Sâmburi deîncântată de aprecierea parţială,a unui atent şi stimat observator al versului.
pentru textul : aritmie deCe ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
pentru textul : Boule deAm tot modificat codul respectiv, dar n-am scăpat de dreptunghiul liber de sub melodie. N-am reuşit nimic mai bun, decât această aliniere de acum.
pentru textul : Ţigări de foi, un ziar sau o poveste de Crăciun? depreafericitii se bucura in ei insisi de fericirea lor. se bucura de ea in fiecare zi ca de o felie de paine aburinda. trebuie sa stii sa fii fericit din puzzle-ul lucrurilor mici neinsemnate ce iti decoreaza viata. si asa cum spuneai: "fericirea este a noastră a fericiților".
pentru textul : fericirea I deideea asta cu pietrele nu cred că mi-a plăcut în mod deosebit. mai mult mi-a plăcut ideea cu caprele în tufa de magnolii
pentru textul : Pietrele Annei deNostalgie, regrete, gânduri care n-au avut tăria să devină fapte... Se spune că cei plecați veghează asupra celor dragi. Un fragment plin de dorul bunicii care a ocupat un loc aparte în inima ta... Merită șlefuit și transformat într-o poveste, astfel încât regretele să doară mai puțin... tincuța
pentru textul : Regrete târzii deDeoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul detaranul roman al lui Arghezi este destul de pragmatic. in acest poem, isi dovedeste pragmatismul taranului pervertit de comunism. asadar, consider poemul o parafrazare a ideii argheziene.
pentru textul : țăranul român dedom'le, oi fi au in California (unde e cald si bine iar zapada nu e decit pe munti ca intr-un tablou inofensiv) dar aceste rinduri nu au putut sa ma lase... rece. prima strofa este categoric un tablou in versuri. foarte reusit. a doua strofa este ca si cum ideea de imagine literara capata trup si se metamorfozeaza in voluptate si senzual calin. si trebuie sa recunosc ca totul imi pare (cel putin mie) scris cu infrinarea necesara austeritatii estetice.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy deNu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deAm încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
pentru textul : Lumina veiozei în zori deLas și eu un semn aici pentru motivul că poate înțeleg acest poem mai bine decât oricine. Dar ce e poezia decât un lucru de neînțeles (și, pentru unii, de neexplicat). A te învârti în cercul acelorași cuvinte. A încerca să faci pasul în afara cercului, înainte de a-l face poezia pentru tine. A lepăda umbra umbrelor.
pentru textul : edict scris în vertical deRobert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
pentru textul : Totul e întâmplător-şi titlul deok, am reparat problema. multumesc pentru atentionare
pentru textul : femeia domnului Pa decred ca de data aceasta este vorba de unul din ceilalti membri ai consiliului, care a remarcat textul. dar cu siguranta merita.
pentru textul : sura11 deCristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
Toate cele bune,
pentru textul : Solilocvii aride deEugen.
Pai, atunci sa punem punct. :-)
pentru textul : Dependențe de sânge dePagini