sînt unele situaţii unde folosirea unui cuvînt de mai multe ori nu poate fi evitată. un exemplu pe text ar fi vântul.
"însă" folosit şi la zile şi la vânt mi se pare prea mult. părerea mea. mi-a plăcut a doua parte, de la parcul cu leagăne ruginite şi mai ales finalul.
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
Vă rog să citiți atent ce am scris și să nu interpretați greșit. Repet: "Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals." Fals este că "dacă sunt editor, înseamnă că ar trebui să fiu de acord în mod absolut cu părerile proprietarului acestui site", nu că părerile sale sunt false. Părerile sunt personale și le respect. Așa cum doresc să mi se respecte și mie părerea. Iar afirmația aceasta nu necesita nici un alt argument sau comentariu. Apropos, de vreo 3 ore nu mai sunt editor pe acest site, din câte am înțeles, pe motiv că nu împărtășesc aceleași păreri ca și proprietarul site-ului. Alegeri, rezonanțe.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
Ela, brrr, nu pot sa nu apreciez franchetea poemului acestuia, spatiul atat de ingust in care ne conduce, si, pe care de consecinta, atmosfera. Rar imi este dat sa SIMT atat de acut starea unei poezii, acum ai reusit sa faci asta, aici. Imaginea de final... cea cu mortii mici... Mi se pare mie sau chiar este prea puternica? De fapt, este EXTREM de puternica, nu socanta, dar asa, ca o esenta nediluata luata fara apa. Nu stiu, ma mai gandesc la poezia aceasta a ta. As renunta la "acelea" din "figurinele acelea", pentru ca sunt mult prea aproape ca sa le departezi fortat in felul acesta, sau as inlocui cu simplul "astea", ca sa completeze abruptul poeziei.
cred si eu ca ar fi cazul sa renunti la "precis" pentru a fluidiza traficul din prima parte si "acum" este in plus prefer sa scrii prin cratima "de un" ce bine ti-ai pozitionat geamul, eu nu vad nimic in infundatura in care stau:)) cu respect Ion Nimerencu
nicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.
Călin, îmi place cum ne conduci spre cafeneaua ta. Observ abandonul, cum te laşi abandonat în voia sorţii. Deşi, personal, nu cred în hazard, se pare că el există. Îmi place cum vorbeşti despre negocierea întâmplării dar ea stă ascunsă sub neînţelesul hazardului însuşi. Cred că ai fi putut dezvolta mai mult acest subiect. Ai capacitatea asta.
Mie mi-a plăcut ce ai făcut aci. Şi cum titlul este o dedicaţie, să-i lăsăm cuvântul ei.
nu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
Lucia, imaginea "pedelelor curate ale cerului" din prima strofa e frumoasa. În strofa a doua , asocierea cu "rufele mamei" trebuie pastrata, dar formulat altfel. Trimiterea la " perdele cerului" sa nu fie atât de directa, sa fie mai voalat sugerata. Cele bune.
Multumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
da, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
nu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
totul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
As elimina penultima strofa, mi se pare fortata. As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul". La nivel ideatic prima parte mi se pare cea mai reusita. Imi place efectul sonor dat de "vom mirui tampla mirarilor". In strofa doi imaginea "vesmant alb" reprezinta un mare stereotip. Actiunea e gradata destul de bine bine. O ultima strofa pe masura primeia. In general un text foarte bun.
Ioan,Cristina,"Anna", "Lentib",va multumesc pentru felicitari, acesta e debutul meu in volum(tomnatic ca si mine :)
Va invit cu mare placere!
"Anna",iti pot trimite formatul electronic daca doresti.
"Lentib", imi face o deosebita onoare sa te pot felicita personal !
Cu prietenia cuvintelor ,Carmen Tania
Virgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
m-as astepta la un limbaj ceva mai eliptic de exemplu eu as fi scris "nu știu: prăzile ce-ncearcă sa le dibuie Spre ce ungher ascuns tot fug?" oricum, interesante crochiul acesta. autorul are o tentatie benefica spre a sugera mai mult decit a spune
hai sa fim seriosi. tu numesti asta poezie?! atunci si "catelus cu paru' cret" este poezie, nu?
si ca sa fiu clar, nu ma refer la scurtime. japonezii au scris de secole haiku si alte texte miniaturale. dar aceea "este" poezie.
pentru că poemul mi-a plăcut, îndrăznesc să vin cu câteva sugestii
și anume
„adăpi cocorii din frigul
ce-mi scormoneşte măruntaiele”
aici aș înlocui cocoșii cu vulturii, de dragul unificării simbolurilor, și pentru forța care cred că ar rezulta
„hrănești vulturii din frigul
ce-mi scormonește măruntaiele”.
apoi aș schimba puțin ultimele două strofe, astfel
„
în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
nici un vaier
nici un oftat nu mişcă vântul
Frumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
nu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
Virgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
uite, asta e o poezia care ar merita incondeiata. macar de dragul acelui fir de tandrete care o leaga. si a finalului spre care mergi asa, ca-ntr-o plimbare fara tinta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sînt unele situaţii unde folosirea unui cuvînt de mai multe ori nu poate fi evitată. un exemplu pe text ar fi vântul.
pentru textul : ploaia se preface că vine de"însă" folosit şi la zile şi la vânt mi se pare prea mult. părerea mea. mi-a plăcut a doua parte, de la parcul cu leagăne ruginite şi mai ales finalul.
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia dema frate, pentru jocul cuvintelor, as da si eu penita. dar gandesc, ca ar fi prea mult trei penite pentru o asa scriere.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deVă rog să citiți atent ce am scris și să nu interpretați greșit. Repet: "Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals." Fals este că "dacă sunt editor, înseamnă că ar trebui să fiu de acord în mod absolut cu părerile proprietarului acestui site", nu că părerile sale sunt false. Părerile sunt personale și le respect. Așa cum doresc să mi se respecte și mie părerea. Iar afirmația aceasta nu necesita nici un alt argument sau comentariu. Apropos, de vreo 3 ore nu mai sunt editor pe acest site, din câte am înțeles, pe motiv că nu împărtășesc aceleași păreri ca și proprietarul site-ului. Alegeri, rezonanțe.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deIulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deaşa deci, am o peniţă aici
Silvia, mulţumesc frumos pentru păreri, le iau cu mine.
mă bucură foarte mult aprecierea ta, Adriana, merci(cu aceaşi admiraţie pentru tine.)
pentru textul : totul e în noi decu drag
Ela, brrr, nu pot sa nu apreciez franchetea poemului acestuia, spatiul atat de ingust in care ne conduce, si, pe care de consecinta, atmosfera. Rar imi este dat sa SIMT atat de acut starea unei poezii, acum ai reusit sa faci asta, aici. Imaginea de final... cea cu mortii mici... Mi se pare mie sau chiar este prea puternica? De fapt, este EXTREM de puternica, nu socanta, dar asa, ca o esenta nediluata luata fara apa. Nu stiu, ma mai gandesc la poezia aceasta a ta. As renunta la "acelea" din "figurinele acelea", pentru ca sunt mult prea aproape ca sa le departezi fortat in felul acesta, sau as inlocui cu simplul "astea", ca sa completeze abruptul poeziei.
pentru textul : pre-simțire decred si eu ca ar fi cazul sa renunti la "precis" pentru a fluidiza traficul din prima parte si "acum" este in plus prefer sa scrii prin cratima "de un" ce bine ti-ai pozitionat geamul, eu nu vad nimic in infundatura in care stau:)) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : liubliu ia vas denicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.
pentru textul : pietrele umbrei deCălin, îmi place cum ne conduci spre cafeneaua ta. Observ abandonul, cum te laşi abandonat în voia sorţii. Deşi, personal, nu cred în hazard, se pare că el există. Îmi place cum vorbeşti despre negocierea întâmplării dar ea stă ascunsă sub neînţelesul hazardului însuşi. Cred că ai fi putut dezvolta mai mult acest subiect. Ai capacitatea asta.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare deMie mi-a plăcut ce ai făcut aci. Şi cum titlul este o dedicaţie, să-i lăsăm cuvântul ei.
nu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
pentru textul : metalmorphosis deLucia, imaginea "pedelelor curate ale cerului" din prima strofa e frumoasa. În strofa a doua , asocierea cu "rufele mamei" trebuie pastrata, dar formulat altfel. Trimiterea la " perdele cerului" sa nu fie atât de directa, sa fie mai voalat sugerata. Cele bune.
pentru textul : Poem deMultumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dePoate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
pentru textul : Haiku deE scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
da, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II dete rog sa corectezi greseala din titlu
pentru textul : anotimp interzis denu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
pentru textul : Niciun semn de la tine detotul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
pentru textul : de fapt sîntem deAs elimina penultima strofa, mi se pare fortata. As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul". La nivel ideatic prima parte mi se pare cea mai reusita. Imi place efectul sonor dat de "vom mirui tampla mirarilor". In strofa doi imaginea "vesmant alb" reprezinta un mare stereotip. Actiunea e gradata destul de bine bine. O ultima strofa pe masura primeia. In general un text foarte bun.
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn deIoan,Cristina,"Anna", "Lentib",va multumesc pentru felicitari, acesta e debutul meu in volum(tomnatic ca si mine :)
pentru textul : Lansare de carte deVa invit cu mare placere!
"Anna",iti pot trimite formatul electronic daca doresti.
"Lentib", imi face o deosebita onoare sa te pot felicita personal !
Cu prietenia cuvintelor ,Carmen Tania
Virgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
pentru textul : dana point I dem-as astepta la un limbaj ceva mai eliptic de exemplu eu as fi scris "nu știu: prăzile ce-ncearcă sa le dibuie Spre ce ungher ascuns tot fug?" oricum, interesante crochiul acesta. autorul are o tentatie benefica spre a sugera mai mult decit a spune
pentru textul : Unde? dehai sa fim seriosi. tu numesti asta poezie?! atunci si "catelus cu paru' cret" este poezie, nu?
pentru textul : De ce ? desi ca sa fiu clar, nu ma refer la scurtime. japonezii au scris de secole haiku si alte texte miniaturale. dar aceea "este" poezie.
pentru că poemul mi-a plăcut, îndrăznesc să vin cu câteva sugestii
și anume
„adăpi cocorii din frigul
ce-mi scormoneşte măruntaiele”
aici aș înlocui cocoșii cu vulturii, de dragul unificării simbolurilor, și pentru forța care cred că ar rezulta
„hrănești vulturii din frigul
ce-mi scormonește măruntaiele”.
apoi aș schimba puțin ultimele două strofe, astfel
„
în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
nici un vaier
nici un oftat nu mişcă vântul
doar clopotele astea înfiorate
se agaţă de trup„
atât. :)
pentru textul : dând bice nimicului detouché ! să ai o zi frumoasă. probabil cel mai bun sfat! mulțumesc.
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr deFrumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată denu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
pentru textul : Și dacă deEh, am şi eu dreptul să am ochiul lăuntric mai obtuz, Adriana. Iartă! Mai bine aşa decât să dau în diabet ori să plâng din senin.
pentru textul : Adoriana minus zece deVirgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool deci adu-ne inapoi cutia cu penite, rogu-te!
uite, asta e o poezia care ar merita incondeiata. macar de dragul acelui fir de tandrete care o leaga. si a finalului spre care mergi asa, ca-ntr-o plimbare fara tinta.
pentru textul : despre dragoste numai de bine dePagini