ovYus, stii foarte bine ca nu la acel lucru ma refer. cind iti editezi profilul personal pe Hermeneia ai optiunea de a-ti modifica adresa de email pe care ai folosit-o la inscriere. tu acolo ai in momentul de fata doar cuvintul "ovYus". nu cred ca eu sint cel ce cauta nod in papura ci mai degraba tu cred ca te comporti neatent si teribilist. putin mai multa atentie la ce iti spun altii probabil ca nu ti-ar strica. adresa de email ti-ai modificat-o tu in mod deliberat la un moment dat. cred ca tu esti cel care ar trebui sa sapi mai atent. neglijenta sau neatentia nu trebuiesc confundate cu superioritatea intelectuala. parol.
da. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
Subscriu... se simte ce trebuie simtit si se intelege ce e de inteles. Alta mancare de peste onorabile. O revolta peste o durere transformata in cicatrice sangeranda (ce de vorbe potrivite domnule bobadil) Aici chiar astept continuarea si nu ma bag deloc unde nu-mi fierbe oala. Semneaza clovnul de serviciu cu o penita surprinsa cat pe ce sa-si rupa varful aurit.
eu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
anyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
Nu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
Strofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
Restul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
eu ma gindesc la povestea lui Andersen cu printesa si bobul de mazare...in ceea ce priveste pe Florin Piersic, as putea sa spun ca nu este idolul meu, cu atit mai mult sa dau citate. ce sa fac, exact acolo am avut o senzatie de inconfort.
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
nici așa nici altminteri. nici nu-mi place nici nu-mi displace. e ok, pe alocuri ai chestii foarte reușite, dar le contrabalansezi cu chestii tot pe atît de nereușite. pe de altă parte, scrierile tale-s digerabile și e bine
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
Răspunsuri - scrisesem un răspuns care văd că s-a pierdut în spațiu. Ideea acestui tip de experiment nu e nouă, dar mă pot lăuda că îmi aparține în materie de sonet.Câteva sonete de acest tip mi-au apărut, de altfel , în revista Apostrof. Mai încearcă cineva să mă copieze, să realizeze parafraze, fără să menționeze sursa de inspirație. Și eu mă bucur pentru întîlniri dragi. Voi continua și acest tip de joc literar, cu convingerea că, dincolo de ideia de experiment propriu-zis, rămâne, ceea ce ați remarcat, o asociere uneori insolită între termeni . Să ne auzim sănătoși.
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
da Paul, ai intuit corect. si, asa cum intuiesti, daca reusesc e ceva interesant, iar daca nu, cum zice baiatul care scrie pe sub tine, e extraordinar de prost.
Utilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
in prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
e fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
Multumesc tuturor de lectura si sugestii. Andule, eu cred ca in momentul in care vei face distinctia clara intre agonia si hermeneia, in momentul in care vei inceta comparatiile, atunci lucrurile ar deveni un pic mai clare. Fiecare site are regulile lui de functionare, mai bune sau mai proaste. Decizia de a remarca un text se supune votului eidtorilor. In ceea ce priveste paternitatea sau maternitatea unei astfel de decizii, din punctul meu de vedere nu consider suficient si nici pozitiv, asumarea prin comentariu. Pentru ca tot veni vorba, stii foarte bine cit de contestate au fost unele recomandari pe agonia si nu datorita calitatii textelor ci datorita comentariului. Un editor poate avea o suta de argumente literare sau doar un simt estetic bine dezvoltat. Ce faci in situatia asta? Ii dai in cap pentru ca argumenteaza slab desi textul e bun? Plus ca pentru editori, tot din punctul meu de vedere, e un risc inutil. Nimeni nu s-a nascut critic si cu atit mai putin nu vad de ce s-ar expune mai mult, cind cel putin doua persoane au votat pentru remarcarea unui text.
Citesc târziu acest text și polemica asociată și îmi cer scuze dacă scrierea mea aici este 'obsolete'. Eu cred că, dpdv poetic, textul este foarte slab, nici măcar nu pot să găsesc resurse să îl comentez serios, sincer și no ofense, Adrian. Toate femeile, toți bărbații, iar toate femeile, parcă acest poem vrea să elimine prin reducere la absurd orice posibilitate și nimic mai mult. Recunosc, sunt poate de modă veche, dar mie acest text nu îmi place, nu îl văd încadrat în niciun curent modern semnificativ, nu răzbate dincolo de tehnicile semantice și face abuz de repetiție.
ironia e aici ,, și cum se cântă'' ..adica de ce ...cum se canta? in conditiile in care e un text poetic? faptul ca am sters expresia in araba nu stiu ce demonstreaza pt tine dar pt mine indubitabil semnifica ... o cale de a evita discutii sterile si cu iz de praf de pusca literara... /Oricum, cred că nu se valsează pe ,,cantece pentru hisham'' , indiferent de partener. E ca și cum ai dansa Strauss arăbește./ cantece pentru Hisham e titlul unei colectii de poezie si in acelasi timp o dedicatie... daca te uiti in urma mai am texte cu subtitlu in limba araba si nu s/a scandalizat nimeni, in alta ordine de idei ai idei preconcepute si iarta/ma ca/ti spun, un unghi de vedere ingustat din punctul in care privesti lumea... valsand cu fiara e o metafora, iubirea e o fiara ...un tigru care te sfasie bland ... iar titulatura colectiei e corecta si onoranta. cu putina educatie si un arab poate valsa, nu e cazul sa deschid paranteze ex catedra, daca vei citi atent continutul textului , subtitlul si vei revedea titlul vei vedea ca totul are o logica in discurs si dedicatie, implicit numele colectiei.
imi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ovYus, stii foarte bine ca nu la acel lucru ma refer. cind iti editezi profilul personal pe Hermeneia ai optiunea de a-ti modifica adresa de email pe care ai folosit-o la inscriere. tu acolo ai in momentul de fata doar cuvintul "ovYus". nu cred ca eu sint cel ce cauta nod in papura ci mai degraba tu cred ca te comporti neatent si teribilist. putin mai multa atentie la ce iti spun altii probabil ca nu ti-ar strica. adresa de email ti-ai modificat-o tu in mod deliberat la un moment dat. cred ca tu esti cel care ar trebui sa sapi mai atent. neglijenta sau neatentia nu trebuiesc confundate cu superioritatea intelectuala. parol.
pentru textul : hermeneia 2.0 demultumesc pentru intelegere. si scuze pentru cacofonia strecurata in comentariul meu anterior; acum am observat-o.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deda. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deSubscriu... se simte ce trebuie simtit si se intelege ce e de inteles. Alta mancare de peste onorabile. O revolta peste o durere transformata in cicatrice sangeranda (ce de vorbe potrivite domnule bobadil) Aici chiar astept continuarea si nu ma bag deloc unde nu-mi fierbe oala. Semneaza clovnul de serviciu cu o penita surprinsa cat pe ce sa-si rupa varful aurit.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deit was a joke. intenţionat. bănuiam că ai să te prinzi. probabil am sperat prea mult.
pentru textul : fahrenheit game deeu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
pentru textul : Devorah deanyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
Nu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
pentru textul : Clivaj deStrofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deRestul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
eu ma gindesc la povestea lui Andersen cu printesa si bobul de mazare...in ceea ce priveste pe Florin Piersic, as putea sa spun ca nu este idolul meu, cu atit mai mult sa dau citate. ce sa fac, exact acolo am avut o senzatie de inconfort.
pentru textul : Într-o Iarnă deIncepe sa-mi placa punctuatia asta a ta... parca e altceva, ceva nou, de bun augur. Mi-a placut, de citit, de recitat. Andu
pentru textul : Anamnesis destrudo decred ca daca nu citesti cu atentie primele doua versuri scapi mesajul .
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate decineva de Chianti? este cumva si Roscato?
well done girl, you're good in this, royal language. I miss the willpower to coment any further.
pentru textul : Well... deAcest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAcum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
pentru textul : Simplu denici așa nici altminteri. nici nu-mi place nici nu-mi displace. e ok, pe alocuri ai chestii foarte reușite, dar le contrabalansezi cu chestii tot pe atît de nereușite. pe de altă parte, scrierile tale-s digerabile și e bine
pentru textul : minuni au rămas doar în biblie deVirgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se deRaluca, reiterez o mai veche rugăminte a unui alt editor: pentru chestii persoanle, consultă mail, mess etc.
pentru textul : Feminitate sine qua non deRăspunsuri - scrisesem un răspuns care văd că s-a pierdut în spațiu. Ideea acestui tip de experiment nu e nouă, dar mă pot lăuda că îmi aparține în materie de sonet.Câteva sonete de acest tip mi-au apărut, de altfel , în revista Apostrof. Mai încearcă cineva să mă copieze, să realizeze parafraze, fără să menționeze sursa de inspirație. Și eu mă bucur pentru întîlniri dragi. Voi continua și acest tip de joc literar, cu convingerea că, dincolo de ideia de experiment propriu-zis, rămâne, ceea ce ați remarcat, o asociere uneori insolită între termeni . Să ne auzim sănătoși.
pentru textul : efigia edenului eretic denu crezi?
pentru textul : Ziua giocondului deaprecierile voastre ma bucură nespus și mă încântă plăcut. vă mulțumesc!
pentru textul : Superstiție deciudata intamplare dar exact azi am aflat de varul Alin, are cancer... injur..
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I denu numai că mi-a plăcut, dar m-a și convins! las o peniță.
pentru textul : en garde deda Paul, ai intuit corect. si, asa cum intuiesti, daca reusesc e ceva interesant, iar daca nu, cum zice baiatul care scrie pe sub tine, e extraordinar de prost.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deUtilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
pentru textul : Frumusețea Misteriosului Pi dein prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
pentru textul : Oglinda din nuc dee fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
Multumesc tuturor de lectura si sugestii. Andule, eu cred ca in momentul in care vei face distinctia clara intre agonia si hermeneia, in momentul in care vei inceta comparatiile, atunci lucrurile ar deveni un pic mai clare. Fiecare site are regulile lui de functionare, mai bune sau mai proaste. Decizia de a remarca un text se supune votului eidtorilor. In ceea ce priveste paternitatea sau maternitatea unei astfel de decizii, din punctul meu de vedere nu consider suficient si nici pozitiv, asumarea prin comentariu. Pentru ca tot veni vorba, stii foarte bine cit de contestate au fost unele recomandari pe agonia si nu datorita calitatii textelor ci datorita comentariului. Un editor poate avea o suta de argumente literare sau doar un simt estetic bine dezvoltat. Ce faci in situatia asta? Ii dai in cap pentru ca argumenteaza slab desi textul e bun? Plus ca pentru editori, tot din punctul meu de vedere, e un risc inutil. Nimeni nu s-a nascut critic si cu atit mai putin nu vad de ce s-ar expune mai mult, cind cel putin doua persoane au votat pentru remarcarea unui text.
pentru textul : puterea mea e în tine deCitesc târziu acest text și polemica asociată și îmi cer scuze dacă scrierea mea aici este 'obsolete'. Eu cred că, dpdv poetic, textul este foarte slab, nici măcar nu pot să găsesc resurse să îl comentez serios, sincer și no ofense, Adrian. Toate femeile, toți bărbații, iar toate femeile, parcă acest poem vrea să elimine prin reducere la absurd orice posibilitate și nimic mai mult. Recunosc, sunt poate de modă veche, dar mie acest text nu îmi place, nu îl văd încadrat în niciun curent modern semnificativ, nu răzbate dincolo de tehnicile semantice și face abuz de repetiție.
pentru textul : Alb şi roşu deironia e aici ,, și cum se cântă'' ..adica de ce ...cum se canta? in conditiile in care e un text poetic? faptul ca am sters expresia in araba nu stiu ce demonstreaza pt tine dar pt mine indubitabil semnifica ... o cale de a evita discutii sterile si cu iz de praf de pusca literara... /Oricum, cred că nu se valsează pe ,,cantece pentru hisham'' , indiferent de partener. E ca și cum ai dansa Strauss arăbește./ cantece pentru Hisham e titlul unei colectii de poezie si in acelasi timp o dedicatie... daca te uiti in urma mai am texte cu subtitlu in limba araba si nu s/a scandalizat nimeni, in alta ordine de idei ai idei preconcepute si iarta/ma ca/ti spun, un unghi de vedere ingustat din punctul in care privesti lumea... valsand cu fiara e o metafora, iubirea e o fiara ...un tigru care te sfasie bland ... iar titulatura colectiei e corecta si onoranta. cu putina educatie si un arab poate valsa, nu e cazul sa deschid paranteze ex catedra, daca vei citi atent continutul textului , subtitlul si vei revedea titlul vei vedea ca totul are o logica in discurs si dedicatie, implicit numele colectiei.
pentru textul : valsând cu fiara deimi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
pentru textul : despre tine dePagini