"aşa credea că mai târziu copilul ei mereu va avea obraji de flori când braţele ei vor fi umbră şi crengi pentru fruntea ostenită a omului care va ciopli figuri de ceară pentru joaca legănată a vântului când primăvara va poposi în staţie pentru oameni cu nume de îngeri."
pornind dintr/o locatie aleatorie, cuvantul, ce se straduieste sa infloreasca poemul acesta, se pierde, se dezintegreaza intr/o casa boiereasca, ce comunistii au daruiot/o abuziv cetatenilor rromi.
Scuză-mă Adelina, ți-am citit CV-ul după ce am făcut comentariul. Nu pune în practică nimic! Scrie poezii, fie și precum aceasta. Dar trebuie să mai și citești: 50 de poezii din autori importanți, înainte de a scrie tu una.
Am reținut și punctul Dumneavoastră de vedere domnule Titarenco. Nu de comentarii îmi fac griji, ci de modul în care se încearcă încorsetarea sau deturnarea aprecierilor sau punctelor de vedere ale altora (a se vedea prima mea postare și reacțiile stârnite de ea). Despre calitatea textelor mele, așa cum ați spus, este vreme să discutăm pe măsură ce vor fi postate, iar termenul ”elitism” nu se referea nicidecum la ele. Despre motto, am spus deja: eu consider că poezia face parte din viață și viața e plină de poezie. Nu vă faceți probleme, n-o să cad de la prima clătinare! Asta pentru că eu cred în bunul simț. Al meu în primul rând.
ideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
in evolutie nu vei schimba baza de numeratie (cu alte minuni: 4, 8, 16 etc.) ci vei merge pe o simplitate care nu inseamna simplism ci autenticitate, cred ca fluturele se va trezi.
desi multe idei cu sens si constructive ai adaugat poemelor mele, acum, citindu-te, constat ca tu nu aplici scrierilor tale ceea ce observi in ale altora. nu cred ca ai fi fost de acord daca eu as fi scris despre apele care se intind printre stanci "mai tare" și nici expunerea mai multor idei, unele peste altele in acelasi "vers", cum faci tu cand spui "mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb". de fapt, ceea ce ai scris aici, îmi pare a fi ca o urma a melcului ce a trecut noaptea prin rondul de flori: ceva lucios dar si neclar in lumina zilei.
Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok? Nu împleti fanfaronade epistolar-alegorice, pentru că, aşa cum bănuieşti, verbul tău, în general, e flasc.
Înclin să cred că tu ai probleme comprehensive sau, în lipsă de argumente, deturnezi atenţia... Pentru că, mă întreb, cum altfel decât rigid ar trebui să fiu, când judec un text dpdv vulgar?! Şi de ce m-ar interesa că nu toată lumea gândeşte ca mine, dacă nu toată lumea este editor pe acest site?! Tu nu pricepi că eu sunt pus aici să iau nişte decizii, nu să le dezbat public, prin vot unanim? Şi cum altfel se judecă dacă nu rupând din context cuvântul licenţios? Mă interesează, ne interesează pe noi că tu stai în cur nu oriunde, ci pe treptele bisericii? Sau că stai în cur în curul ei? Sau că unul dintre cururi nu e un cur normal, ci e unul roz, auctorial? Dacă stai în cur, şi scrii asta aici, stai în cur la inacceptabile. Scurt şi fanatic! Înţelegi sau îl rog pe Vlad să-ţi deseneze?
Altfel, impresiile tale auctoriale nu mă interesează.
Şi te rog să mă înjuri numai în gând ori să mă compari numai cu animăluţe plăcute femeilor (cum ar fi iepuraşi, puişori, tigrişori etc).
Signur
Ce?
Repetez cap sec de la tine
„Marunt la minte si la dreptul de a alege intre unul si altul, roman de origine totusi fiind in motivarea scrisa mai sus ca comentariu adresa la demiterea lui Basescu parerea mea si la prima alegere a fost ca nu avea ce cauta a fi ales in functia suprema a statului Roman. Si nici a doua oara. In capul meu sec, innaintea punerii a doua oara a candidaturii lui Nicolae Basescu m-a impinses gandul de a-mi pune eu candidatura. Necazul a fost ca am numai cetatenie strainezeze. M-am adresat ambasadei romane dei aici cum pot sa capat rapid iara cetatenia romana. Amabili fiind mi-au trimis indicatia la Monitorul Oficial care nu putea ajuta sa capat rapid innapoi ce renuntasem. Se punea problema avocaturii si altele. In felul asta am abamdonat ideea candidaturii. Nu insa numai asta ci si varsta la 81 de ani nu mai da nimeni votul cu toasta promisiunea mea de a da 7 ani din viata mea spre a face ce mai bine decat au facut altii dupa"89". Eu tot ii zic mai departe "89" si nu revolutie pentruca in capul meu sint fixate sigure niste treburi despre "89". Le cunosc mai demult si le las impacea lor acoperita de timpul trecut. Si apoi ca sa candidezi inca ca presedinte este nevoe de campanie de puiblicitate electorala, de un cerc propiu de cunoscuti plasati pe mai nu stiu ce pozitii de influenta asupra alegatorilor plus programul propiu ce trebue sa cada pe gustul a tot mai multi alegatori spre a capata votul majoritar. Ori acum deja lucrurile sau mai limpezit prin felul cum se poate manevra chiar o constitutie, se pare.”
Şi dialog autohton
Aţi văzut?
Ce?
E evident
Şi?
Bine, ne vedem
Unde?
Vrei?
Poate, da nu acum
De ce
Nu ştiu dar sigur
Şi?
Mi-a căzut
Nu mai spune
Adică fisa
Care
Pe alee cand
Şah
Furi
Aiurea
Ba da nu mizerabile
Ba tu
Ochi de broască
Ciungule
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri
Cine zice acela e
Da muta zevzecule
Ai uitat?
Ordonanţa care
Dată prin
Ordonanţa de urgenţă
La
Ordonanţa de urgenţă
Du-te
Unde
Ştii tu, mocofanule
medeea, presupun ca anumite clisee, stereotipii sunt inradacinate in mine si de fapt pe ele vreau sa le scot la suprafata, sa le imbrac intr- o forma care sa fie a mea. am sa reflectez la ceea ce mi- ai spus, de fapt nu e nimic nou, asa ma gandeam si eu. voi mai vedea ce si cum. multumesc. cat despre proza, da acolo vreau sa ajung din nou, chiar daca am luat-o pe ocolite.
Când am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
se tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
mă trezisem așa într-o dimineață cu chef de joacă. mi-am întins mâinile ca să le dezmorțesc, apoi m-am uitat la cea de lângă mine și m-am dus să-mi fac o cafea. am luat halatul, l-am pus cam adormit pe mine, și am ajuns la bucătărie. după aceea am așteptat cuminte să fiarbă apa (încă beau coffee la ibric) și mă uitam cu un ochi la televizor pe tvr info. da , îmi ziceam, bun post ăsta. am savurat cafeaua m-am îmbrăcat și am venit la muncă. aici nu mai aveam chef de joacă, așa că după ce m-a sunat ea să-mi amintească de întâlnirea cu Gelu, m-am pus serios pe treabă. oare a câta dimineață o fi fost aceasta de când mă mint că vreau să devin tot ceea ce vreau în această viață? dar nu. ar fi atât de obositor. aaaahhhh! mă scuzați, am căscat.
maria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
rim, mulțumesc pentru observație. am introdus codul pentru pauza de rînd <br> și fiindcă tot am făcut-o am introdus și codul pentru tasta de spațiu Le poți găsi în pagina amintită
textul curge ușor, firesc, liric. gerunziul în titlu și la început, nu-mi sună bine. apoi, pe final, inversiunea pare că strică tonul ăla confesiv, de mărturisire, potențându-l peste sugestie.
Raspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
însă deloc original, am citit multe texte ca acesta de la alți autori să zicem de la dali încoace, dar cum eu nu-s deloc calat pe orginalitate care mi se pare vânare de vânt și nici pe plagiat care e mai mereu o glumă nesărată cum făceam când eram la școală și puneam cremă de ghete pe clanță, zic iar.. un text bun
mai poate fi totuși periat, pentru că merită
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Ovidiu, pentru aprecieri... P.S: din cate stiu eu, pelteaua este mereu..."dulce si deasa". :)
pentru textul : pridvorbe de"aşa credea că mai târziu copilul ei mereu va avea obraji de flori când braţele ei vor fi umbră şi crengi pentru fruntea ostenită a omului care va ciopli figuri de ceară pentru joaca legănată a vântului când primăvara va poposi în staţie pentru oameni cu nume de îngeri."
o fraza lunga pana si pentru proza...
pentru textul : Re(în)semnare de...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delet them pass
I'm worth everything you are
and a sunset
...
pornind dintr/o locatie aleatorie, cuvantul, ce se straduieste sa infloreasca poemul acesta, se pierde, se dezintegreaza intr/o casa boiereasca, ce comunistii au daruiot/o abuziv cetatenilor rromi.
pentru textul : se poate cânta și sub apă deScuză-mă Adelina, ți-am citit CV-ul după ce am făcut comentariul. Nu pune în practică nimic! Scrie poezii, fie și precum aceasta. Dar trebuie să mai și citești: 50 de poezii din autori importanți, înainte de a scrie tu una.
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deAm reținut și punctul Dumneavoastră de vedere domnule Titarenco. Nu de comentarii îmi fac griji, ci de modul în care se încearcă încorsetarea sau deturnarea aprecierilor sau punctelor de vedere ale altora (a se vedea prima mea postare și reacțiile stârnite de ea). Despre calitatea textelor mele, așa cum ați spus, este vreme să discutăm pe măsură ce vor fi postate, iar termenul ”elitism” nu se referea nicidecum la ele. Despre motto, am spus deja: eu consider că poezia face parte din viață și viața e plină de poezie. Nu vă faceți probleme, n-o să cad de la prima clătinare! Asta pentru că eu cred în bunul simț. Al meu în primul rând.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
pentru textul : Vorbitor cu zeii dein evolutie nu vei schimba baza de numeratie (cu alte minuni: 4, 8, 16 etc.) ci vei merge pe o simplitate care nu inseamna simplism ci autenticitate, cred ca fluturele se va trezi.
pentru textul : elegie 011 dedesi multe idei cu sens si constructive ai adaugat poemelor mele, acum, citindu-te, constat ca tu nu aplici scrierilor tale ceea ce observi in ale altora. nu cred ca ai fi fost de acord daca eu as fi scris despre apele care se intind printre stanci "mai tare" și nici expunerea mai multor idei, unele peste altele in acelasi "vers", cum faci tu cand spui "mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb". de fapt, ceea ce ai scris aici, îmi pare a fi ca o urma a melcului ce a trecut noaptea prin rondul de flori: ceva lucios dar si neclar in lumina zilei.
pentru textul : Piața norilor deRecitind și varianta I, pot spune că aceasta de aici mi se pare mult mai bună, mai structurată, mai limpede în mesaj.
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (II) denu prea am înţeles ce ai vrut să spui, dar dacă îţi place mai mult Jonel, Jonel să fie.
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă deOricum mulţam fain de semn. Stimă
Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok? Nu împleti fanfaronade epistolar-alegorice, pentru că, aşa cum bănuieşti, verbul tău, în general, e flasc.
Înclin să cred că tu ai probleme comprehensive sau, în lipsă de argumente, deturnezi atenţia... Pentru că, mă întreb, cum altfel decât rigid ar trebui să fiu, când judec un text dpdv vulgar?! Şi de ce m-ar interesa că nu toată lumea gândeşte ca mine, dacă nu toată lumea este editor pe acest site?! Tu nu pricepi că eu sunt pus aici să iau nişte decizii, nu să le dezbat public, prin vot unanim? Şi cum altfel se judecă dacă nu rupând din context cuvântul licenţios? Mă interesează, ne interesează pe noi că tu stai în cur nu oriunde, ci pe treptele bisericii? Sau că stai în cur în curul ei? Sau că unul dintre cururi nu e un cur normal, ci e unul roz, auctorial? Dacă stai în cur, şi scrii asta aici, stai în cur la inacceptabile. Scurt şi fanatic! Înţelegi sau îl rog pe Vlad să-ţi deseneze?
Altfel, impresiile tale auctoriale nu mă interesează.
Şi te rog să mă înjuri numai în gând ori să mă compari numai cu animăluţe plăcute femeilor (cum ar fi iepuraşi, puişori, tigrişori etc).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deam modificat. e mai bine acum?
pentru textul : niciodată aripă deSignur
Ce?
Repetez cap sec de la tine
„Marunt la minte si la dreptul de a alege intre unul si altul, roman de origine totusi fiind in motivarea scrisa mai sus ca comentariu adresa la demiterea lui Basescu parerea mea si la prima alegere a fost ca nu avea ce cauta a fi ales in functia suprema a statului Roman. Si nici a doua oara. In capul meu sec, innaintea punerii a doua oara a candidaturii lui Nicolae Basescu m-a impinses gandul de a-mi pune eu candidatura. Necazul a fost ca am numai cetatenie strainezeze. M-am adresat ambasadei romane dei aici cum pot sa capat rapid iara cetatenia romana. Amabili fiind mi-au trimis indicatia la Monitorul Oficial care nu putea ajuta sa capat rapid innapoi ce renuntasem. Se punea problema avocaturii si altele. In felul asta am abamdonat ideea candidaturii. Nu insa numai asta ci si varsta la 81 de ani nu mai da nimeni votul cu toasta promisiunea mea de a da 7 ani din viata mea spre a face ce mai bine decat au facut altii dupa"89". Eu tot ii zic mai departe "89" si nu revolutie pentruca in capul meu sint fixate sigure niste treburi despre "89". Le cunosc mai demult si le las impacea lor acoperita de timpul trecut. Si apoi ca sa candidezi inca ca presedinte este nevoe de campanie de puiblicitate electorala, de un cerc propiu de cunoscuti plasati pe mai nu stiu ce pozitii de influenta asupra alegatorilor plus programul propiu ce trebue sa cada pe gustul a tot mai multi alegatori spre a capata votul majoritar. Ori acum deja lucrurile sau mai limpezit prin felul cum se poate manevra chiar o constitutie, se pare.”
Şi dialog autohton
Aţi văzut?
pentru textul : Naţiune şi populaţie deCe?
E evident
Şi?
Bine, ne vedem
Unde?
Vrei?
Poate, da nu acum
De ce
Nu ştiu dar sigur
Şi?
Mi-a căzut
Nu mai spune
Adică fisa
Care
Pe alee cand
Şah
Furi
Aiurea
Ba da nu mizerabile
Ba tu
Ochi de broască
Ciungule
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri
Cine zice acela e
Da muta zevzecule
Ai uitat?
Ordonanţa care
Dată prin
Ordonanţa de urgenţă
La
Ordonanţa de urgenţă
Du-te
Unde
Ştii tu, mocofanule
medeea, presupun ca anumite clisee, stereotipii sunt inradacinate in mine si de fapt pe ele vreau sa le scot la suprafata, sa le imbrac intr- o forma care sa fie a mea. am sa reflectez la ceea ce mi- ai spus, de fapt nu e nimic nou, asa ma gandeam si eu. voi mai vedea ce si cum. multumesc. cat despre proza, da acolo vreau sa ajung din nou, chiar daca am luat-o pe ocolite.
pentru textul : pe unde mergem deCând am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
pentru textul : rosebud dese tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
mai trec,
pentru textul : Al Veronicăi dealex
simpatică dar cam simpluță. aduce mai mult a banc. probabil că se putea construi mai mult.
pentru textul : Porţia de filozofie denoi suntem vremelnici, de aceea se nasc amintirile. ele se epuizează odată cu noi. îţi mulţumesc, dragă Iulia, pentru frumosul comentariu.
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele demă trezisem așa într-o dimineață cu chef de joacă. mi-am întins mâinile ca să le dezmorțesc, apoi m-am uitat la cea de lângă mine și m-am dus să-mi fac o cafea. am luat halatul, l-am pus cam adormit pe mine, și am ajuns la bucătărie. după aceea am așteptat cuminte să fiarbă apa (încă beau coffee la ibric) și mă uitam cu un ochi la televizor pe tvr info. da , îmi ziceam, bun post ăsta. am savurat cafeaua m-am îmbrăcat și am venit la muncă. aici nu mai aveam chef de joacă, așa că după ce m-a sunat ea să-mi amintească de întâlnirea cu Gelu, m-am pus serios pe treabă. oare a câta dimineață o fi fost aceasta de când mă mint că vreau să devin tot ceea ce vreau în această viață? dar nu. ar fi atât de obositor. aaaahhhh! mă scuzați, am căscat.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia demaria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
pentru textul : Tohu vabohu dePaște fericit, Călin!
pentru textul : Onyx depersonal cred ca un astfel de text este mai degraba creator de respingere intre crestini decit de apropiere. dar probabil asta s-a si urmarit.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. derim, mulțumesc pentru observație. am introdus codul pentru pauza de rînd <br> și fiindcă tot am făcut-o am introdus și codul pentru tasta de spațiu Le poți găsi în pagina amintită
pentru textul : postarea de imagini și HCODE detextul curge ușor, firesc, liric. gerunziul în titlu și la început, nu-mi sună bine. apoi, pe final, inversiunea pare că strică tonul ăla confesiv, de mărturisire, potențându-l peste sugestie.
pentru textul : cândva dezbinând dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deRaspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deun sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
pentru textul : Sonet 140 deînsă deloc original, am citit multe texte ca acesta de la alți autori să zicem de la dali încoace, dar cum eu nu-s deloc calat pe orginalitate care mi se pare vânare de vânt și nici pe plagiat care e mai mereu o glumă nesărată cum făceam când eram la școală și puneam cremă de ghete pe clanță, zic iar.. un text bun
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată demai poate fi totuși periat, pentru că merită
"al cui este chipul acesta"...
pentru textul : Orléans dePagini