ce ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
Da, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
Apoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
Interesantă explicația ta și îți mulțumesc pentru detalii. Încearcă să găsești o legătură (o strofă în plus, poate) între ideea de început și simbolurile următoare.
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
Adrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
sublim! iata un text care m-a bine dispus in aceasta dimineata mohorita. chiar daca finalul pare putin anecdotic eu parca as mai fi asteptat si o strofa a treia mai ampla. ideea e foarte interesanta si ai reusit sa sugerezi imagini puternice
Tot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
După o perioadă de câteva luni am avut plăcerea să scriu și să savurez o poezie. Nu mă întreba de ce lacrima transcende și se transformă în vin roșu... de ce pentru asta are nevoie de o amprenta genetică și de ce ea se regăsește în diverși oameni... în unii latentă, în unii trezită dar neexploatată... Mă bucur că sunt aici, e mult mai aerisit; gândesc mult mai repede și mai liber, altfel parcă decât în noaianul de clone și mici răutăți dăunătoare.
Cu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
cum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
nesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab
Stimate domn Tudorel Cristea,
Cred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
eu nu prea cred în inspirație. cînd aud cuvîntul ăsta îmi imaginez așa o chestie ca o lumină sau un abur peste creștetul tău, sau ca un fel de chestie care începe să se nască în gîndurile tale. și eu nu prea cred în așa ceva. de fapt nici nu cred că cine scrie prost scrie așa pentru că nu este inspirat. cînd nu e inspirat scrie neinspirat dar nu prost. e bine că s-a făcut aici distincția între proză și poezie. pentru că proza poate conține poezie dar nu este atît de dificil de realizat precum poezia. poezia este într-un anumit sens arta dusă la sublim sau distilată la maxim. iar asta este foarte greu. munca este necesară. mai ales aceea de auto-critică, de auto-editare. cred însă că poezia este în esența ei produsul unei anumite stări sufletești, a unei anumite emoționalități care are capacitatea (aici intervine talentul și autocritica) de a cristaliza, de a îngheța în timp acel fior, acea imagine, acel sentiment. cred că majoritatea oamenilor care scriu prost scriu așa pentru că fie nu au ajuns să experimenteze acea stare, fie nu au curajul să o lase să îi copleșească. există și un caveat aici. sînt din ce în ce mai convins că expunerea la acea stare e ca expunerea la radioactivitate, îți scurtează viața. asta e, nu cred că le poți avea pe toate.
Bineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
Jocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
cu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
Textul lui Ștefan Ciobanu a existat și comentariile la fel în care existau expresii de genul "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" . Ai fost cucerită de o expresie. Ai folosit-o (coafată adaptată etc). Cu titlu de colecție. Problema este că ai recunoscut acest lucru de la început, însă brusc ai fost extrem de nervoasă. Tu ai fost cea care ai strigat "sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu." Faptul că ai șters subtitlul "biserica pițigoilor" iarăși demonstrează acest lucru. Nu poți șterge însă comentariile de la acest text. Nu înțeleg de ce te simți tu jignită.
Buna seara ! O prima strofa amuzanta intr-un mod pragmatic cu doua versuri construite bizar. As spune ca primul dintre ele "Plantele au in loc de clorofilă simțul riscului," are o idee buna, creaza o altfel de imagine. Magnifica/magnefica ? Eroare sau licenta ? Strofa a doua este slaba in comparatie cu prima. Ii lipseste o idee adevarata. Aceea e un fel de observatie cauzala. Atentie la cacofonie "privirile liviude". Nu e musai sa le evitati, dar este recomandat din ratiuni evidente. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce ți-e și cu genurile și speciile astea literare... eu cred că tu nu numai că nu vezi dar nici nu faci diferența între un aforism și o poezie. ceea ce nu e grav, dar e penibil, la fel ca epitetul la care făceam referire în comentariul anterior. prin urmare sistează un dialog cu mine din considerente evidente. deși cu referințe la Blaga, Nichita și Barbu din întreaga, multa, marea istorie a literaturii universale mă determini să te apreciez pentru naționalismul discursului:) iar întrebările tale: ce e penibil in poezia asta? in poezia lui Barbu exista ceva banal? cred că își aveau contextul pe băncile liceului nu pe Hermeneia, dar hey... nu te lăsa, defulează:) pese. desigur, plecând de la premiza că fiecare om e subiectiv când îți spune că acest text nu e poezie ar fi de-a dreptul generos să se ofere ca model:)
pentru textul : aforism detu ce crezi citindu-mi poeziile?
pentru textul : Canibal deDa, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
pentru textul : caniculă deApoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
pentru textul : Gleznele tale detext foarte slab. "aceasta este o poezie pentru tine" "cuvinte niciodată rostite" "aceasta este chiar viața" "aceștia suntem noi" mai ai banalitati?
pentru textul : tango detext slab! unde e "curgere firească a poemului tău, o naturalețe de o frumusețe aproape desăvârșită"?!? hai sa fim seriosi!
pentru textul : 111 deAlma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
pentru textul : pa-ul domnului Pa deInteresantă explicația ta și îți mulțumesc pentru detalii. Încearcă să găsești o legătură (o strofă în plus, poate) între ideea de început și simbolurile următoare.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus de...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
pentru textul : perdu deAșa-i primele versuri le voi modifica păstrînd ideea
pentru textul : Bosfor de'celuilalt, nu mie
mi se-ntâmplă tot felul de lucruri'
Thanks
De acoed, Margas.
De aceea am avut grije sB spun: "fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal" "
Teoria, ca teoria. Practica ne omoara!
pentru textul : zen hibernal deAdrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic desublim! iata un text care m-a bine dispus in aceasta dimineata mohorita. chiar daca finalul pare putin anecdotic eu parca as mai fi asteptat si o strofa a treia mai ampla. ideea e foarte interesanta si ai reusit sa sugerezi imagini puternice
pentru textul : Fericire deTot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
pentru textul : crucile deDupă o perioadă de câteva luni am avut plăcerea să scriu și să savurez o poezie. Nu mă întreba de ce lacrima transcende și se transformă în vin roșu... de ce pentru asta are nevoie de o amprenta genetică și de ce ea se regăsește în diverși oameni... în unii latentă, în unii trezită dar neexploatată... Mă bucur că sunt aici, e mult mai aerisit; gândesc mult mai repede și mai liber, altfel parcă decât în noaianul de clone și mici răutăți dăunătoare.
pentru textul : Răsare deCu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.
pentru textul : profetul I demultumesc. si eu as fi onorat sa ajung.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui decum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
pentru textul : răscruce denesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab
pentru textul : Le Singe Bleu deStimate domn Tudorel Cristea,
pentru textul : go fishing deCred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
eu nu prea cred în inspirație. cînd aud cuvîntul ăsta îmi imaginez așa o chestie ca o lumină sau un abur peste creștetul tău, sau ca un fel de chestie care începe să se nască în gîndurile tale. și eu nu prea cred în așa ceva. de fapt nici nu cred că cine scrie prost scrie așa pentru că nu este inspirat. cînd nu e inspirat scrie neinspirat dar nu prost. e bine că s-a făcut aici distincția între proză și poezie. pentru că proza poate conține poezie dar nu este atît de dificil de realizat precum poezia. poezia este într-un anumit sens arta dusă la sublim sau distilată la maxim. iar asta este foarte greu. munca este necesară. mai ales aceea de auto-critică, de auto-editare. cred însă că poezia este în esența ei produsul unei anumite stări sufletești, a unei anumite emoționalități care are capacitatea (aici intervine talentul și autocritica) de a cristaliza, de a îngheța în timp acel fior, acea imagine, acel sentiment. cred că majoritatea oamenilor care scriu prost scriu așa pentru că fie nu au ajuns să experimenteze acea stare, fie nu au curajul să o lase să îi copleșească. există și un caveat aici. sînt din ce în ce mai convins că expunerea la acea stare e ca expunerea la radioactivitate, îți scurtează viața. asta e, nu cred că le poți avea pe toate.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deVa multumesc celor care ati trecut pe aici. Ati dovedit ca nu sunteti... cesnici.
pentru textul : deschideri deBineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
pentru textul : ultima lună deTextul e plin de plăcinţele gramaticale, ortografice şi de punctuaţie, dar chestia asta m-a cucerit:
"Pe mine cu-i mă laşi?"
Nivel artistic nu există.
Citez dintr-o biografie pe care aţi postat-o altundeva:
"-Preşedinte de Comisie de Bacalaureat- 1989,1991, 1993, 1999, 2002, 2006,2007,2008".
Sper ca disciplina la care aţi fost preşedinte să fi fost sport. Altfel, e grav.
pentru textul : Interlopii din Valea Popii deCu (sau fara) "fiorolac" (cam zgarie) acum da, suntem de acord.
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deSi-ati aflat CINE ESTE? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deJocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
pentru textul : Poveste de Dragobete decu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
pentru textul : ciocolată cu roşii deTextul lui Ștefan Ciobanu a existat și comentariile la fel în care existau expresii de genul "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" . Ai fost cucerită de o expresie. Ai folosit-o (coafată adaptată etc). Cu titlu de colecție. Problema este că ai recunoscut acest lucru de la început, însă brusc ai fost extrem de nervoasă. Tu ai fost cea care ai strigat "sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu." Faptul că ai șters subtitlul "biserica pițigoilor" iarăși demonstrează acest lucru. Nu poți șterge însă comentariile de la acest text. Nu înțeleg de ce te simți tu jignită.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deBuna seara ! O prima strofa amuzanta intr-un mod pragmatic cu doua versuri construite bizar. As spune ca primul dintre ele "Plantele au in loc de clorofilă simțul riscului," are o idee buna, creaza o altfel de imagine. Magnifica/magnefica ? Eroare sau licenta ? Strofa a doua este slaba in comparatie cu prima. Ii lipseste o idee adevarata. Aceea e un fel de observatie cauzala. Atentie la cacofonie "privirile liviude". Nu e musai sa le evitati, dar este recomandat din ratiuni evidente. Ialin
pentru textul : Bila dePagini