frumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
această pagină exact așa cum arată acum, cu poezia și comentariile ei, ar trebui transmisă tuturor celorlalte site-uri literare românești pentru a dovedi că se poate...și pentru că nu știam la data comentariului meu cum e să te semnezi cu stiloul, iată
Mulțumesc mult, Aranca, de comentarii. Din lipsă de timp, am scris mai rar în ultima vreme și nu prea am citit/comentat nici creațiile altora. Sper să remediez parțial această problemă pe viitor.
Pe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
e o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
e foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
e clar că registrul tău poetic este bine conturat. că eu încă nu rezonez la el e mai puțin important. mi-ar fi plăcut un alt titlu și un alt final. de conținut încă nu spun nimic. cu el se poate jongla :) . și cu toate că nu am eu simțământul de empatie, este totuși un poem bun și mi-a făcut plăcere să îl citesc. las acest semn, printre puținele sub textele tale, pentru că te apreciez. mult succes și în acest... domeniu :)
E o nebunie ce se întâmplă sub acest text! Unde mai e psalmul lui Virgil (despre care, dacă aş vorbi în contextul creat, aş părea un picat din lună)? Virgil, nu există pe site o modalitate pusă la dispoziţia autorilor de a stopa comentariile (atunci cand ei consideră că lumea a luat-o razna, ca s-au lămurit sau, pur şi simplu, că vor doar să le se citească, dar nu să li şi comenteze textele)? Să nu mă cerţi că n-am citit atent regulamentul!
Draga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu
stai ca interviu cu mine insumi am scris si eu la concurenti si m-au luat peste picior dar nu asta e problema ci zborul peste cuibul de cuci care se termina al dracului de prost daca ma gandesc . imi aduci aminte de o scena la Jerusalem cand o turista electrizata de Via Dolorosa se trantise pe caldaram intre coji de banane si coji de seminte scuipate in prealabil de o cultura moderna si striga : ma doare crucea si noi strigam: da nu e aici locul si ea repeta: dar ma doare, samd de emoticoane inca nu auzisem primitivi barbari ce suntem. hyperlinkul cu metafaza si fonturi gotice iti trimete toata simpatia mea ca doar e 06-06-06 azi si zic sa nu murim cat timp mai avem de zburat peste cuci & comenta ceva . La 07-07-07 spera cineva? Ce repede trece o zi.
Contrastul ideatic dintre final şi rest e, in fapt, cel dintre vremuri, iar vremurile îndeamnă la meditaţie, la amintiri, la nostalgii. E un text despre împovărare.
mulțumesc. :)
Să trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
Virgile, ai o penita de la mine, pentru un poem foarte compact, care surprinde prin vigoare si reuseste sa impresioneze. Nu plictisesti, pentru ca transmiti foarte multe informatii in foarte putine versuri, filtrand totul printr-o imagistica bogata. mi-a placut finalul felicitari petre
Este inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
zambesc, nu ma supar.
un comentariu simiral am primit si pe Agonia. aceeasi plasare a textului de aici "sub nivelul meu". numai ca acest nivel nu e masurabil, precum cel al marii. si, in al doilea rand, dar nu mai putin important, eu nu sunt in competitie cu nimeni, cu atat mai putin cu mine insami. stiu, educatia americana, educatia moderna in sensul larg al cuvantului sustine ca TREBUIE sa fii...sa "te autodepasesti", "sa progresezi"...etc. Eu ma simt bine in lumea mea, una care, fara a refuza "valorile noi", prefera sa nu le forteze.
revenind la text: fireste ca il puteam face agreabil, ca il puteam imbogati, inlori... nimic mai usor. dar aceste artificii ar fi fost la antipodul ideii pe care el, asa modest cum este, incearca sa o aduca in atentia cititorului. si-atunci, la ce bun?
Raspunsul tau seamana a indemn si am sa il urmez pentru ca simt ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce... iar eu sunt un mare pacatos.
Adrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
Tipul acesta de texte nu are nicio şansă fără autenticitate. Ce înseamnă asta? Citiţi câteva texte de-ale lui Sorescu, din "Puntea", texte în care "se ceartă" cu Dumnezeu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
frumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deUltimul tatuaj e cel mai reuşit. Ce mai comoară!
pentru textul : piercing deaceastă pagină exact așa cum arată acum, cu poezia și comentariile ei, ar trebui transmisă tuturor celorlalte site-uri literare românești pentru a dovedi că se poate...și pentru că nu știam la data comentariului meu cum e să te semnezi cu stiloul, iată
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deMulțumesc mult, Aranca, de comentarii. Din lipsă de timp, am scris mai rar în ultima vreme și nu prea am citit/comentat nici creațiile altora. Sper să remediez parțial această problemă pe viitor.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariţie editorială dePe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis dee o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
pentru textul : dar nu vine niciodată de"m-ai iubit in lacrima crucii" azi ma simt liber si textul tau l-am citit ca pe un cintec, atit
pentru textul : perdera dee foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
pentru textul : el moare dee clar că registrul tău poetic este bine conturat. că eu încă nu rezonez la el e mai puțin important. mi-ar fi plăcut un alt titlu și un alt final. de conținut încă nu spun nimic. cu el se poate jongla :) . și cu toate că nu am eu simțământul de empatie, este totuși un poem bun și mi-a făcut plăcere să îl citesc. las acest semn, printre puținele sub textele tale, pentru că te apreciez. mult succes și în acest... domeniu :)
pentru textul : clivaj deE o nebunie ce se întâmplă sub acest text! Unde mai e psalmul lui Virgil (despre care, dacă aş vorbi în contextul creat, aş părea un picat din lună)? Virgil, nu există pe site o modalitate pusă la dispoziţia autorilor de a stopa comentariile (atunci cand ei consideră că lumea a luat-o razna, ca s-au lămurit sau, pur şi simplu, că vor doar să le se citească, dar nu să li şi comenteze textele)? Să nu mă cerţi că n-am citit atent regulamentul!
pentru textul : psalm deDraga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală destai ca interviu cu mine insumi am scris si eu la concurenti si m-au luat peste picior dar nu asta e problema ci zborul peste cuibul de cuci care se termina al dracului de prost daca ma gandesc . imi aduci aminte de o scena la Jerusalem cand o turista electrizata de Via Dolorosa se trantise pe caldaram intre coji de banane si coji de seminte scuipate in prealabil de o cultura moderna si striga : ma doare crucea si noi strigam: da nu e aici locul si ea repeta: dar ma doare, samd de emoticoane inca nu auzisem primitivi barbari ce suntem. hyperlinkul cu metafaza si fonturi gotice iti trimete toata simpatia mea ca doar e 06-06-06 azi si zic sa nu murim cat timp mai avem de zburat peste cuci & comenta ceva . La 07-07-07 spera cineva? Ce repede trece o zi.
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc de"dinţii de lapte ai primului înger " frumos, dar nu cel mai original...
pentru textul : între două ferestre deContrastul ideatic dintre final şi rest e, in fapt, cel dintre vremuri, iar vremurile îndeamnă la meditaţie, la amintiri, la nostalgii. E un text despre împovărare.
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deS-a omis un cuvânt în versul „a plecat fără guste din struguri” - a plecat fără să guste...
pentru textul : rafale 1 demulțumesc. :)
pentru textul : am evadat un timp (3) deSă trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
Cristina, mulțumesc. Interesant comentariul tău. Și ai dreptate cu acel „se gîndi”. Este unul din defectele textului și va trebui să mă ocup de el.
pentru textul : cercul - episodul 3 deFelicitări, Raluca, Paul ! O veste excelentă!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deVirgile, ai o penita de la mine, pentru un poem foarte compact, care surprinde prin vigoare si reuseste sa impresioneze. Nu plictisesti, pentru ca transmiti foarte multe informatii in foarte putine versuri, filtrand totul printr-o imagistica bogata. mi-a placut finalul felicitari petre
pentru textul : defectul simplu II deEste inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) dezambesc, nu ma supar.
pentru textul : amărui deun comentariu simiral am primit si pe Agonia. aceeasi plasare a textului de aici "sub nivelul meu". numai ca acest nivel nu e masurabil, precum cel al marii. si, in al doilea rand, dar nu mai putin important, eu nu sunt in competitie cu nimeni, cu atat mai putin cu mine insami. stiu, educatia americana, educatia moderna in sensul larg al cuvantului sustine ca TREBUIE sa fii...sa "te autodepasesti", "sa progresezi"...etc. Eu ma simt bine in lumea mea, una care, fara a refuza "valorile noi", prefera sa nu le forteze.
revenind la text: fireste ca il puteam face agreabil, ca il puteam imbogati, inlori... nimic mai usor. dar aceste artificii ar fi fost la antipodul ideii pe care el, asa modest cum este, incearca sa o aduca in atentia cititorului. si-atunci, la ce bun?
Raspunsul tau seamana a indemn si am sa il urmez pentru ca simt ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce... iar eu sunt un mare pacatos.
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână de...cred că titlul merită altceva sub el, dragă Ioana! sărbători frumoase! franc și colegial, paul
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deUmor negru cu pistrui!
pentru textul : 21 deAdrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deaș face-o cu drag Ovidiu, dar nu pot sa devin membru, sau nu știu cum să fac asta. mulțumesc pentru gândul bun!
pentru textul : Veste mare deTipul acesta de texte nu are nicio şansă fără autenticitate. Ce înseamnă asta? Citiţi câteva texte de-ale lui Sorescu, din "Puntea", texte în care "se ceartă" cu Dumnezeu.
pentru textul : răscruce deImpresionantă această analiză de tip introspectiv. Apreciez vulnerabilitatea exprimată liric, onest, empatic. Mulțumiri!
pentru textul : Poezia deInteresantă definiţie.
Frumoasă rezolvare.
Cât despre "punctul X"...
Acum l-am cunoscut şi-n altă-nfăţişare.
Citit cu plăcere!
pentru textul : iluzie optimă dePagini