Marina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
tu care spargi norii să nu pice grindina (așa e în bobor), iertăciune că mă refer la altceva decât textul tău(las'că am pățit-o și eu), dar explică-mi, dacă poți, ce are Sancho Panza, în afară de un posibil exces de foliculină, cu mine. Că pe mine mă iubește femeile și e moarte dupe mine.
o bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
felicitări !
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
O prezentare incitantă a romanului celebrei Marguerite Duras (laureata Premiului Goncourt pentru romanul "Amantul" 1984 și autoarea scenariului filmului "Hiroshima mon amour" Gallimard, 1960) ce invită la lectură și meditație. De menționat că romanul "Les Yeux bleus, cheveux noirs" a fost publicat la Les Éditions de Minuit, 1986. O carte excelentă, o expunere pe măsură. Merçi Ioana!
Sunt pasaje superbe, dureroase, dar ai si cateva parti fara de care poemul ar fi mult mai bun. Imi place cum incepe, imi place mult tema si ca e asa, ca un film, dar in anumite locuri, personal cred ca ar trebui sa fi fost putin mai sugestiva, ca spre ex. aici "Și totul să fie de o curățenie exemplară."(exemplara mi se pare ca nu aduce nici o valoare poetica) sau aici "deși era încă noapte/ Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului/ Lăsat pe perete."- personal m-as fi lipsit de explicativul acesta fara mustrare de constiinta; si ar mai fi, dar nu vreau sa para ca e un comentariu mascat.
"Și de la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului,"- poate am eu ceva cu ciorile, dar strofa asta, tare mi-a mai placut:)
Stimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
Dar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
In primul rand... ce este acela un "fluture tiganesc" ? (pe bune, chiar nu stiu!) Discursul liric este unul telegrafic. Foarte multe puncte care fragmenteaza textul, cred ca ati putea renunta la ele, ar deveni citirea mult mai libera. Motivul central al ploii este vazut din diverse pespective... din eul liric, in sacru, profan, mortuar sau celest. Nu sunt de acord cu " Suntem pe același val și ne întâmpină Vânturile catedralelor cu felinare Din fier forjat în rugăciune Împresurate perpetuu. " strofa iesita din context, fortata, fara o conexiune cu restul. Ialin
"parerea mea e ca nu e un text prost
poezia nu are IQ! nu e grila cu raspunsuri. e transmiterea lirica a unei trairi" (Cristina Ştefan)
...Zâmbesc văzând că, atunci când ne convine, le luăm pe toate la propriu, şi viceversa. Dar tranziţia asta a cam pus bazele sofismului, aşa că...
...D-nă Ştefan, bineînţeles că poezia are IQ. Nu ştiu cum aţi putut nega asta! 1. Există poezie cerebrală. 2. Oricât am vrea asta, niciodată nu vom putea scinda între autor şi eul liric, cel puţin pentru o interpretare cât mai veridică. Ne-o spune şi Călinescu, aşadar nu tre' să mă credeţi pe mine. Prin extensie, un Blaga, să spunem, e/a fost ceva mai tare-n IQ decât mulţi dintre noi... înţelegeţi unde bat.
...Apoi, chestia asta cu "scriu/se scrie cu sufletul" am întâlnit-o atât de des, încât, când o aud, tind să fac atacuri de apoplexie. Personal, consider că această frază (plus întregul puhoi sensibilos ce curge de-aici) a pus bazele infracţionalismului liric. Acest principiu de-a scre cu sufletul (şi-atât!) a născut poeţi mai ceva ca Olimpul, a pus semnul egalităţii între autori şi a, sau a încercat, să demoleze autoritatea criticii literare.
...Numai că, cei care se iau cât de cât în serios, fie ca poet, fie ca cititor, fie ca critic, ştiu că, printre enjde miliardele de probleme, dintotdeauna poezia a fost mai degrabă despre cum spui, decât despre ce spui. Asta a fost firu' liric care a salvat, cât de cât, poezia veritabilă, pentru că, pe lângă sensibilitatea/fineţea/intuiţia lirică (a scrie cu sufletul), mai este nevoie şi de acumulare, procesare, sinteză (a scrie cu mintea)... ceea ce presupune IQ. (frumos truism, nu?)
...Şi ar mai fi multe de zis, dar după aia n-o să mai avem ce vorbi :)
Cu siguranță doresc sa lucrez la texte, astfel nici nu aș îndrazni să vă deranjez cu creațiile mele.Eu am vrut sa vin la dumneavoastra,deoarece simțeam nevoia sa stiu care este valoarea mea în poezie și unde trebuie sa mai lucrez pentru a scrie așa cum mi-o cere Hermeneia.
parerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
Bobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
O aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
simt ca e ceva care nu v-a placut in textul asta si urmeaza sa-mi spuneti, pentru ca eu sa ma gandesc la ce spuneti si, eventual, sa schimb...! sau il astept pe cailean sa se intoarca de la go...?
Ottilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
Nu prea înţeleg unde vezi d-ta un eseu în textul postat de către dl Gorun. Ăsta e chiar "Manifestul Partidului Comunist", ăla care începe cu "O stafie bântuie prin Europa" şi se încheie (vei vedea, dacă te vei osteni să şi citeşti) cu (admirabil găsitul) "Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat.
Dl Gorun e la zi cu această postare, pentru că o stafie bântuie, în ultima vreme, şi prin România. Şi nu e stafia lui Băsescu, acest accident al istoriei noastre moderne, ci tot stafia comunismului. Asta li se datoreşte nătrăilor (sau bandiţilor) care au condus ţara noastră în ultimii 20 de ani. Noroc că, vorba comuniştilor, în lume nu sunt coapte condiţiile pentru a se reveni la comunism.
Am descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
poezia , alcool pentru spirit; spriț, spirt pentru spirit; mie mi-a plăcut discursul, e un dis-curs bun, e o construcție de concepte; însă sensul unor vremuri, în care conceptul de "vreme" nu avea sau nu va avea sens, care converge în conștientizarea ce duce la inconștiență, nu știu cât de bine poate aduce în conștient conceptul de fericire, fericire care prin natura ei e o stare placută și conștientizată de inconștientă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e pe masa de lucru, thx!:)
pentru textul : eu spre deosebire de mine deMarina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deSapphire, mulțumesc de urare! Am modificat câte ceva și parcă sună mai bine!
pentru textul : În tranzit demda, ai prins ideea. titlu "pseudosexos" ia cam deranjat pe unii, insa am vrut ceva aproape socant in contradictie cu fondul scrierii.
pentru textul : your woman // see me/ smell me/ lick me detu care spargi norii să nu pice grindina (așa e în bobor), iertăciune că mă refer la altceva decât textul tău(las'că am pățit-o și eu), dar explică-mi, dacă poți, ce are Sancho Panza, în afară de un posibil exces de foliculină, cu mine. Că pe mine mă iubește femeile și e moarte dupe mine.
pentru textul : nerușinare deo bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul defelicitări !
eu as fi renuntat la versul "pe fond verde-"
pentru textul : irizări de opal de"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deO prezentare incitantă a romanului celebrei Marguerite Duras (laureata Premiului Goncourt pentru romanul "Amantul" 1984 și autoarea scenariului filmului "Hiroshima mon amour" Gallimard, 1960) ce invită la lectură și meditație. De menționat că romanul "Les Yeux bleus, cheveux noirs" a fost publicat la Les Éditions de Minuit, 1986. O carte excelentă, o expunere pe măsură. Merçi Ioana!
pentru textul : Limite incendiare deSunt pasaje superbe, dureroase, dar ai si cateva parti fara de care poemul ar fi mult mai bun. Imi place cum incepe, imi place mult tema si ca e asa, ca un film, dar in anumite locuri, personal cred ca ar trebui sa fi fost putin mai sugestiva, ca spre ex. aici "Și totul să fie de o curățenie exemplară."(exemplara mi se pare ca nu aduce nici o valoare poetica) sau aici "deși era încă noapte/ Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului/ Lăsat pe perete."- personal m-as fi lipsit de explicativul acesta fara mustrare de constiinta; si ar mai fi, dar nu vreau sa para ca e un comentariu mascat.
pentru textul : auto - market de"Și de la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului,"- poate am eu ceva cu ciorile, dar strofa asta, tare mi-a mai placut:)
Prea multă gălăgie pentru puțină, mult prea puțină poezie.
pentru textul : go fishing deDoar o părere,
Eugen.
Stimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
pentru textul : in the sunshine of your love deDar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
Scuze, impac-in primul rind al comentariului
pentru textul : Racursiu/Raccourci deIn primul rand... ce este acela un "fluture tiganesc" ? (pe bune, chiar nu stiu!) Discursul liric este unul telegrafic. Foarte multe puncte care fragmenteaza textul, cred ca ati putea renunta la ele, ar deveni citirea mult mai libera. Motivul central al ploii este vazut din diverse pespective... din eul liric, in sacru, profan, mortuar sau celest. Nu sunt de acord cu " Suntem pe același val și ne întâmpină Vânturile catedralelor cu felinare Din fier forjat în rugăciune Împresurate perpetuu. " strofa iesita din context, fortata, fara o conexiune cu restul. Ialin
pentru textul : Plouă a fluture țigănesc dedaca tot faci experimente poate n-ar fi rau sa o pui la experiment sau la cutia de nisip si cind te hotarasti sa transcrii varianta finala aici
pentru textul : dimineață la nice de"parerea mea e ca nu e un text prost
poezia nu are IQ! nu e grila cu raspunsuri. e transmiterea lirica a unei trairi" (Cristina Ştefan)
...Zâmbesc văzând că, atunci când ne convine, le luăm pe toate la propriu, şi viceversa. Dar tranziţia asta a cam pus bazele sofismului, aşa că...
...D-nă Ştefan, bineînţeles că poezia are IQ. Nu ştiu cum aţi putut nega asta! 1. Există poezie cerebrală. 2. Oricât am vrea asta, niciodată nu vom putea scinda între autor şi eul liric, cel puţin pentru o interpretare cât mai veridică. Ne-o spune şi Călinescu, aşadar nu tre' să mă credeţi pe mine. Prin extensie, un Blaga, să spunem, e/a fost ceva mai tare-n IQ decât mulţi dintre noi... înţelegeţi unde bat.
...Apoi, chestia asta cu "scriu/se scrie cu sufletul" am întâlnit-o atât de des, încât, când o aud, tind să fac atacuri de apoplexie. Personal, consider că această frază (plus întregul puhoi sensibilos ce curge de-aici) a pus bazele infracţionalismului liric. Acest principiu de-a scre cu sufletul (şi-atât!) a născut poeţi mai ceva ca Olimpul, a pus semnul egalităţii între autori şi a, sau a încercat, să demoleze autoritatea criticii literare.
...Numai că, cei care se iau cât de cât în serios, fie ca poet, fie ca cititor, fie ca critic, ştiu că, printre enjde miliardele de probleme, dintotdeauna poezia a fost mai degrabă despre cum spui, decât despre ce spui. Asta a fost firu' liric care a salvat, cât de cât, poezia veritabilă, pentru că, pe lângă sensibilitatea/fineţea/intuiţia lirică (a scrie cu sufletul), mai este nevoie şi de acumulare, procesare, sinteză (a scrie cu mintea)... ceea ce presupune IQ. (frumos truism, nu?)
...Şi ar mai fi multe de zis, dar după aia n-o să mai avem ce vorbi :)
pentru textul : iarna deCu siguranță doresc sa lucrez la texte, astfel nici nu aș îndrazni să vă deranjez cu creațiile mele.Eu am vrut sa vin la dumneavoastra,deoarece simțeam nevoia sa stiu care este valoarea mea în poezie și unde trebuie sa mai lucrez pentru a scrie așa cum mi-o cere Hermeneia.
pentru textul : Vorbe pe la spate deparerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
pentru textul : poeţi deBobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deO aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu desimt ca e ceva care nu v-a placut in textul asta si urmeaza sa-mi spuneti, pentru ca eu sa ma gandesc la ce spuneti si, eventual, sa schimb...! sau il astept pe cailean sa se intoarca de la go...?
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor deNăprasnic. Gerul. Îţi îngheaţă-n tine sensibilitatea, nu alta, Virgil.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deOttilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
pentru textul : Despre obiecte deghici ca esti fata desteapta
pentru textul : nonșalanța iubirii deNu prea înţeleg unde vezi d-ta un eseu în textul postat de către dl Gorun. Ăsta e chiar "Manifestul Partidului Comunist", ăla care începe cu "O stafie bântuie prin Europa" şi se încheie (vei vedea, dacă te vei osteni să şi citeşti) cu (admirabil găsitul) "Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deDl Gorun e la zi cu această postare, pentru că o stafie bântuie, în ultima vreme, şi prin România. Şi nu e stafia lui Băsescu, acest accident al istoriei noastre moderne, ci tot stafia comunismului. Asta li se datoreşte nătrăilor (sau bandiţilor) care au condus ţara noastră în ultimii 20 de ani. Noroc că, vorba comuniştilor, în lume nu sunt coapte condiţiile pentru a se reveni la comunism.
Ovidiu, te rog sa corectezi titlul.
pentru textul : cu doina-n gând... demulțumesc pentru părere, sinceritate și critica competentă numai de bine, george ioniță
pentru textul : pe un peron acoperit de seară deAm descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
pentru textul : Spații necunoscute depoezia , alcool pentru spirit; spriț, spirt pentru spirit; mie mi-a plăcut discursul, e un dis-curs bun, e o construcție de concepte; însă sensul unor vremuri, în care conceptul de "vreme" nu avea sau nu va avea sens, care converge în conștientizarea ce duce la inconștiență, nu știu cât de bine poate aduce în conștient conceptul de fericire, fericire care prin natura ei e o stare placută și conștientizată de inconștientă.
pentru textul : fericirea II deInteresant, îmi place și acest al doilea text. Bună ideea și e bine transcrisă. Finalul reușit. Felicitări!
pentru textul : românia perfect II dePagini