Îmi iubesc românica? Da. O neglijez? Da. Vreau să o neglijez? Nu. Mă pot abține? Da. Atunci de ce? Nu se vrea. Am prejudecăți? Nu. De ce? Nu am de ce. Sunt viril? Da. Sunt virgin? Nu știu. Urăsc la românica? Nu. Dar am ocazia? Probabil. Detest gunoiul? Nu. De ce? Autoconservare. Există prostie la românica? Există. De unde știu? Confidențial. Sunt patriot? Când beau ciuciucaș! Când beau ce? Grrr, Bardon! Iubesc România? Mă repet. O urăsc? Iar mă repet. Îmi pasă de ea? Când dorm. Mă doare pentru ea? Repetă te rog! Mă doare pentru ea? Ce să mă doară? Visez în românește? Numai în limbi străine. Vorbesc românește? Când nu scriu. Disprețuiesc românii? Ziua cam de trei ori. E o generalizare? Nu cunosc nici un general. E corectă? Stai că m-am pierdut. Chiar disprețuiesc pe toți românii? Toți cu tot cu mine? Mi-e dor de România? Doar când fac flotări. Mă afectează România? La nivel observabil. Aș vrea să mă întorc în România? Cantitativ nu. Dar? Calitativ da. De ce? Pentru că sunt plecat de mult. Fac ceva pentru România? Da de unde. Se merită? Desigur. Ce înseamnă a fi românaș? Ăăă… a fi românaș înseamnă patria. Sînt mândru că sunt român? N-am văzut filmul. Mă doare România? În mai multe locuri. Are sens ce scriu aici? Categoric nu.. Ce înseamnă istoria României pentru mine? O carte groasă care costă mult. Ce cred despre România? Să spună ea prima. Ce cred despre viitorul României? Are baftă cu mine. E frumoasă România? Așa cu totul? Îmi pare rău că am plecat din România? Mă ce mi-am pus în băutură? Îmi pare bine? Da. De ce îmi pare bine? Poftim? Am dreptul să critic România? Am toate drepturile, bhei! Am prieteni români? Să văd cine mă duce acasă. Oare am dușmani români? Nu. Dar? Toți sunt chinezi. Dezvoltă. Ce economia ei de nu vine nimeni să mă ia. Cred că românii sunt proști? Da, dar eu am dublă cetățenie. Bengaleză.