în atelierul fără nume
al pictorului orb
a venit seara
brusc
pisicile au început să cadă în stoluri
pe acoperiș
era semn bun
pentru vînătoarea de stafii
dezorientate
în lumina difuză
a apusului
am zîmbit abulic
dragostea îmi dădea tîrcoale
o febră letargică
se furișa în oase
iar eu o ignoram
îmi beau yerba maté încet
tu doar
culori de tablou
în rame groase
mirosuri de piele și fum
călărim un pampas bicefal
mîna ta
răsfiră nesomn
părul meu aspru
și negru
tu doar
curele de bici
în pieile taurilor
șoldul tău
arcuire dulceagă
între două sorbituri
de mate
tu doar
aștepți următorul tango
încordat
n-am știut
cum se subțiază norii
înflorind
printre cochilii albastre
și n-am știut
glazura ochilor tăi
de rhodos
revărsată
prin mine
nevăzută
indescifrabilă
stand-by
eu doar îți silabiseam
textura catifelată
a mâinilor
încremenite-n
marmură
…prind conturul tău
dimineața
îmbrăcată doar
în neliniștea ta…
Eine Wüste von Wörter
Bis am Ende der Welt
Nur die heisere Stimme
Des Mannes, der nach dir ruft
Wie einen Zug, den du hörst
Nur wenn waehrend der Nacht
Mit der Geliebte fährt
Du schüttelst dich von der Unsterblichkeit
Wie von einen schlecht richenden Saft
Du solltest meinen Mund spalten
Wie eine alte Wunde
Worunter im Geheimen
Der fleischlose Teil der Zunge
Comentarii aleatorii