îmi beau yerba maté încet
ritual al singurătății
fără lacrimi și fără întrebări
aproape inconștient
în această înfrigurată
tăcere a Țării de Foc
stîncile mării desenează
întunecimi bizare
insule înnegrite de lavă
eu și nălucile lor
zei ai pămîntului răsturnat
în cenușa unui foc de vreascuri marine
îmi beau yerba maté încet
tu doar
culori de tablou
în rame groase
mirosuri de piele și fum
călărim un pampas bicefal
mîna ta
răsfiră nesomn
părul meu aspru
și negru
tu doar
curele de bici
în pieile taurilor
șoldul tău
arcuire dulceagă
între două sorbituri
de mate
tu doar
aștepți următorul tango
încordat
*în cinstea „morților din cada mea” / *in honour of „the corpses in my tub”
„tell the world that I’m coming home”
as if life would lie beyond the bars
of a city just as bleak as you
I feel that I cry after a corpse
who leaves the awning
for the last time
I want to cling onto him
to kiss him on the mouth
in the hope I’ll be kissed back
my love flies over centuries
you’ll not be here to slash my words
nights shall be luminated
in a glass of water from moldavia’s head
I’ll keep jolting my fingers in seeds
and I shall never cry
on the shoulder standing in line behind you
Te descopăr.
Suntem doi ciorapi:
eu negru, tu rupt;
eu- supraelastic,
tu- realist.
În călcâi fiecare
avem o iluzie:
eu- un picior,
tu- perechea…
* *
Les chaussettes
Je te découvre :
nous sommes deux chaussettes :
moi- noire, toi- trouée ;
moi- supra élastique ;
toi- réaliste.
Dans le tendon
chacun d’entre nous
avons une illusion :
moi- un pied ;
Comentarii aleatorii