din volumul "Contre-jour"/du recueil " Contre - jour"
Ai sărit ca o fiară
în lunga spirală a sunetului.
Te uiți prin vizor:
nici un zgomot pe chipul din fața ușii.
În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră.
Ieșind din umbră,
din când în când
un mascaron râde înspăimântător de tine
și ți-e teamă să nu-l audă și prietenul
care sună cu înverșunare.
De-afară lumini trecătoare de faruri
din plopi mută pe pereții asprii
frunze negre și grele.
*în cinstea „morților din cada mea” / *in honour of „the corpses in my tub”
„tell the world that I’m coming home”
as if life would lie beyond the bars
of a city just as bleak as you
I feel that I cry after a corpse
who leaves the awning
for the last time
I want to cling onto him
to kiss him on the mouth
in the hope I’ll be kissed back
my love flies over centuries
you’ll not be here to slash my words
nights shall be luminated
in a glass of water from moldavia’s head
I’ll keep jolting my fingers in seeds
and I shall never cry
on the shoulder standing in line behind you
my skin is the end
of my black flowing blood,
I hear only farm birds
diminish my war,
in sorrow of down
we will have but the glow
of raven, disturbing
one sky, and below
your nights full of toys
such as pin, sharpen dreams,
nobody can feel they
just nameless all seams
Te descopăr.
Suntem doi ciorapi:
eu negru, tu rupt;
eu- supraelastic,
tu- realist.
În călcâi fiecare
avem o iluzie:
eu- un picior,
tu- perechea…
* *
Les chaussettes
Je te découvre :
nous sommes deux chaussettes :
moi- noire, toi- trouée ;
moi- supra élastique ;
toi- réaliste.
Dans le tendon
chacun d’entre nous
avons une illusion :
moi- un pied ;
Comentarii aleatorii