Ai sărit ca o fiară
în lunga spirală a sunetului.
Te uiți prin vizor:
nici un zgomot pe chipul din fața ușii.
În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră.
Ieșind din umbră,
din când în când
un mascaron râde înspăimântător de tine
și ți-e teamă să nu-l audă și prietenul
care sună cu înverșunare.
De-afară lumini trecătoare de faruri
din plopi mută pe pereții asprii
frunze negre și grele.

Mușcând din aceeași zi

Peste poveste,
în liniște,
a crescut iarba
secole, aștri necunoscuți
au răscolit universul
după semințele ierbii:

peste toate
creștem noi și cuvântul,
ca doi prieteni,
ca doi dușmani,
mușcând din aceeași zi
dăruită
de Dumnezeu,
tolăniți
pe iarba Raiului.

Régalant du męme jour
(Les sentiers de l’herbe)