din volumul "Contre-jour"/du recueil " Contre - jour"
Pe potecă a răsărit
pântecele unei sticle îngropate
de când!
În ea - un mesaj adus din străfunduri:
un arbor
ascunde sub verdele mic
o părere de umbră!
Întuneric dulce
de pepene
peste care alunecă zilnic navetiștii
între sat și gară
pe scurtătură
în șir!
my skin is the end
of my black flowing blood,
I hear only farm birds
diminish my war,
in sorrow of down
we will have but the glow
of raven, disturbing
one sky, and below
your nights full of toys
such as pin, sharpen dreams,
nobody can feel they
just nameless all seams
(din vol. "Contre-jour"/du recueil "Contre-jour")
Noaptea
venea mai aproape
mai aproape amenința,
în clocotiș ametecând
vis cu real contiguu.
Fiindcă eram atât de singură,
din vintrea-mi născătoare de zei,
Universul
încă o dată
se desfăcea.
La nuit
se raprochait de moi
terriblement me menaçant,
mélangeant rêve et réel
en un bouillonnement contiguu.
Bien que je me retrouvais très seule au monde,
Comentarii aleatorii