Din volumul "Lumina si umbrele ei", Ed Jacques Bremond, 2006
o lumină tresare
un sunet se prăbușește
privirea se sfărâmă
gest împietrit de-a lungul brațului
degetele surde fărâmițează vocale
gestul a amețit
în acest unghi exact al silabei
- îngheț surd al gestului -
vocea cade
sunetul se sfărâmă
la cotitura frazei
întrevăzut sens în absență
- suflu privire voce -
aceeași transparență suspendată
aburește oglinzile
n-am știut
cum se subțiază norii
înflorind
printre cochilii albastre
și n-am știut
glazura ochilor tăi
de rhodos
revărsată
prin mine
nevăzută
indescifrabilă
stand-by
eu doar îți silabiseam
textura catifelată
a mâinilor
încremenite-n
marmură
…prind conturul tău
dimineața
îmbrăcată doar
în neliniștea ta…
Shiro. Soto de
Arare ga hutte
Bannin wa
Minna dekaketa
Kono heya de
Maru kappu kara
Ocha wo nomu
Saigo no kisetsu
Hajimatta dake
Castel. Afară
Grindină în cădere
Gărzile toate
Au plecat de la posturi
În odaia mea
Dintr-o ceașcă rotundă
Savurez ceaiul
Doar ultimul anotimp
A început, în sfârșit
îmi beau yerba maté încet
deși e tîrziu
un gust de pian
în cerul gurii
mă îmbie în picături
de ploaie
a frig îmi strîng umerii
zîmbesc
de parcă nu te-aș aștepta
de parcă nu ai veni
prin aceleași
umede unghere
ale nopților
orele se rostogolesc
inutil
înainte și înapoi
ca un joc de cuburi
încă puțin
Comentarii aleatorii