din volumul "Contre-jour"/du recueil " Contre - jour"
Dimineață
au început deasupra zgomotele mașinilor
amestecate cu vocile umane într-o țesătură
sonoră, pubescentă.
Blocurile respiră greu, îmbătrânite, muabil
Miriapod se târăște orașul spre viață,
...mirosul de lapte crud sub cisternă
trotuarele umede.
Cad frunze greoaie care mai ascund un pic de lumină
înfiorând ca pe o blană de animal pământul.
O femeie cu pași lungăreți,
pietrele aveau un cântec al lor
ce atingea desăvârșirea
dar cine-l mai ține minte?
ceva împrăștie atenția
amintirile umflate de apă
se leagănă în adânc
și eșuează pe țărmuri pustii
depărtate
les pierres-
elles avaient leur musique
particulière
absolue
mais qui s'en souvient encore?
quelque chose disperse l'attention
les souvenirs renflés d'eau
ondoient dans l'abîme
אסיר במנסרת
השקיפות הקפואה,
אורב סביב האוזניים
לרעשי התנודה,
לתנודת הצלילים
סביב קצבים עמומים,
אורב לצליל המתעבה
המתגלה לאיטו,
הצליל שבאוויר אינו מחזיק עצמו,
שלא מפסיק את הנפילה.
שם,אני שומעת את פליאת התנועה
Comentarii aleatorii