cîteodată mă întîlnesc cu dumnezeu
intrăm în cîte o sală veche de cinema
în cartierul gării pe la mijlocul filmului
ne așezăm în spate
rulează ceva cu o femeie
mereu din profil se lasă ușor sărutată
ignor filmul
dumnezeu îmi spune că l-a văzut
zîmbește
stăm de vorbă despre vreme
uneori despre vremuri
mă plîng ca de obicei pentru chestii diverse minore
unele sînt aceleași ca și data trecută
altele sînt despre lipsuri despre oameni
adică toate sînt despre oameni
îmi spune că filmul e bun
este despre oameni îmi spune încet
întorc capul
privesc în gol privesc filmul
îl întreb ceva inutil
ca și cum aș vrea să fac conversație
cînd ieșim îmi dă un plic
zîmbește zîmbesc
pentru că vin vremuri grele îmi spune
îl privesc
ne izbim în întuneric de oameni îl strig
îmi spune să am grijă de copii
și de mine și să nu cred tot ce se spune
despre el
și mai ales despre oameni
cînd se oprește ploaia un hum de jazz contrabas
se aude
rămîn singur brusc
orașul e pustiu
ca un fel de antieclesie