Rândurile care urmează nu se vor nicidecum o analiză a societăţii româneşti multilateral şi capitalist dezvoltată. Sunt doar o găselniţă profană, scrisă într-un limbaj nu prea academic. Analizele serioase le las pe seama batalioanelor de specialişti şi analişti de toate gradele şi culorile, care acoperă toată ziua ecranele de sticlă şi paginile ziarelor. Ei se pricep la orice, începând cu gaura de la macaroane şi terminând cu tratatele de supravieţuire a românilor pe planeta Marte (era să scriu moarte). Ăştia ştiu să o facă de se miră lumea, nu alta. Cu vârf şi îndesat. Atât de îndesat, încât plebeul nu mai înţelege nimic. La fel cum nu înţelege nici din sumedenia de sondaje de opinie comandate de unii sau alţii dintre combatanţi. Dar ce ştii tu? Jocul se joacă după muzică. Cine are banul, comandă muzica. Simplu, nu? Liderii de opinie se dau în stambă, zi de zi, să ne lumineze pe noi, neştiutorii din mahalalele provinciei România. I-auzi drace, lider de opinie! Cine naiba a mai aruncat pe piaţă şi sintagma asta? Adică eu nu pricep cum vine asta, să conduci o părere! Tu ca lider, deci şef, apuci tandru de toartă o părere şi o conduci agale pe şantierele patriei? Grozavă chestie! Dar asta este altă opinie, fără lider.
Bine, bine, dar ce legătură au toate astea cu mine? Mă întrebi cu ochii tăi de viezure duşi în fundul capului.
Păi au, mă, au! Pentru că e cazul să înveţi odată şi odată să trăieşti cu picioarele pe pământ, nu prin norii democraţiei occidentale. Ţi-o spun de la obraz. M-am săturat de tine, mă nesătulule. M-am săturat să mă împungi în fiecare zi în coaste cu sula ta de plastilină. Văd prin tine mai ceva ca printr-o lupă. Îţi văd şi-ţi aud gândurile de avar. Mă răul mileniului, chiar nimic nu-ţi mai ajunge? Cine te-a obligat, deşteptule, să-ţi tragi centrală de apartament? Zi, mă, cine? Încălzirea centrală, cu apa aceea infectă venind pe ţeavă de la termocentrală, nu era bună? Ce dacă puteai răci ciorba pe calorifere? Ca să pari şmecher şi mai burghez decât vecinul tău, ţi-ai tras şi termopane. Ce ai avut cu geamurile alea vechi de când lumea, cu lemnul scorojit şi crăpat prin care se auzea simfonia crivăţului? Ţi-ai tras termopane să nu mai auzi nimic din natură. Nici vântul, nici manelele din blocul vecin, nici urletele tribale ale găştilor de băieţi buni din cartierul tău luxos. Nimic nu-ţi mai ajunge, mă fariseule? Şi te miri, ca prostul în târg, că îţi iasă vorbe şi poveşti fantastice, că de unde mă-sa are ăsta atâţia bani, că nu se poate, are el vreo afacere dubioasă cu primăria, cu Compania Pompelor Funebre sau cu infuzia de capital extraterestru, altfel nu se explică şi....altele de genul ăsta.

Mă jenantule, mă arvunitule la bănci şi C.A.R –uri de toate felurile, mă, de ce nu eşti mai precaut cu averea ta? Te calcă dracului hoţii într-o bună zi şi îţi iau totul. Chel te lasă. Nici de calul de la bicicletă nu te vor ierta, mă inconştientule. Mai zilele trecute, te-am surprins gândind cu creierul tău de burghez ajuns că, din plăţile compensatorii, din pensia ta babană, din salariul pe care ţi-l dă cu atâta dărnicie binevoitorul tău patron, nu poţi să-ţi plăteşti ratele, gazele, apa, telofonul, că nu îţi permiţi o săptămână de concediu. Şi dă-i şi înşiră pe aţa ta putredă pretenţii din astea absurde. De unde, măi românaşule, atâtea mofturi? Te-a făcut mă-ta cu celularul la ureche şi nu te mai descurci altfel? Vrei să te zbengui în slip pe proprietatea ta de beton? Te leneveşti de atâta căldură şi îţi poţi pierde delicata formă de semnul întrebării? Vrei carne tot la două zile? Nu ştii, mă, că alimentul ăsta îngroaşă venele, că creierul tău de moluscă nu se mai oxigenează şi că poţi avea cea din urmă surpriză? Gândeşte, omule, că doar nu eşti conservă, ce naiba!
Vrei mobilă nouă, haine noi? Pentru ce? Măi prietene, ce are mobila aia veche, din lemn masiv, dăruită de bunică-ta odată cu garsoniera, garsonieră pe care ai şi schimbat-o cu un apartament tip vagon imediat după ce bătrâna a plecat în călătorie de nuntă. De ce mă, de ce? Să ai tu spaţiu unde să-ţi pui rumeguşul, să ai tu confort de nabab prusac? Mă, strămoşii tăi au trăit în peşteri până i-a luat dracul şi nu au păţit nimic. Asta pentru ca tu să creşti mare, frumos şi deştept. Si cu pretenţii, că aşa eşti tu, vrei să fii şi cu sufletul în rai, şi cu altceva undeva.
Fii modest, mă. Prietenii te vor subaprecia mai mult decât îţi închipui.
De ce nu stai tu, frumos, între betoanele tale cu termopane, gresie şi faianţă? Butonează telecomanda televizorului, pe care l-ai luat doar cu buletinul, umple-ţi gura cu divertismentul telenovelelor, manelelor, talk-show-rilor, încântă-ţi privirea cu morţii de pe şoselele româneşti, cu vip-uri sterpe şi prezentatori bâlbâiţi, cultivă-te, plantă de beton, informează-te, să ştii şi tu cum merg lucrurile pe lumea asta carpatină. Să nu te doară capul de concediu! Are cine să meargă acolo, nu-i musai să mergi tu.
Ceva îmi place teribil la tine. Îmi place că ştii ce vrei. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care ştiu ce vor. Ca şi domn’ Nelu, care a scumpit ness-ul mai ceva ca fesul. El ştie ce vrea. Dar şi tu ştii, aşa că poate să vină SMURD-ul şi părintele Pătraşcu, tu tot acolo o să bei ness-ul, pentru că eşti burghez şi te respecţi mai mult decât te respectă alţii.
După noile studii privind gravitaţia universală, se pare că nu e totul pierdut. Mai este o şansă pentru a îndrepta lucrurile, pentru a-ţi schimba comportamentul de burghez avar. Mai ales că s-a anunţat pe toate potecile provinciei că binele va veni. Nu se ştie când. Nu se ştie pe adresa cui. Dar, cu siguranţă, va veni. Aşa că: fii pe fază, amice!