Se pare că entuziasmul, noțiunea derivată din „a fi în Dumnezeu“, reprezintă criteriul de bază pentru Europa de Est în integrarea în Uniunea Europeană (UE). Acest criteriu se grefează pe sincronizarea valorilor culturale occidentale cu cele din est.
Iată acum o încercare unională pacifistă, deosebită de întreprinderile anterioare bazate pe expansiuni războinice, care, în contextul schimbărilor socio-culturale, are ca „ingredient“ necesar în Europa de Est reforma mentalitații.
I se dedică, circumstanțial, lui Andu Moldovan (Bobadil). Dar și votanților din diaspora
S-a observat, în legătură cu unii poeți din exil, plecați pe meleaguri mai îndepărtate sau mai apropiate înainte de instaurarea comunismului în România, că ei, pierzând, robinsonic, legătura cu ceea ce se întâmplă în literatura noastră, dar continuând să scrie, au conservat stilul și temele în vogă în momentul plecării lor și, în general, au perseverat în a dialoga cu fantasmele propriei lor tinereți.
In perioada 23-27 martie a avut loc la Paris la complexul expozițional Porte de Versailles, a 27–lea ediție a tradiționalului « Salon du livre », o manifestare internațională culturală de anvergură la care au participat peste 1100 de expozanți printre care și România.
Cacofonia este o caracatiţă artificială cu tentacule veritabile – o problemă falsă cu urmări concrete.
Într-un sens larg, ea ar consta într-un ligament fonetic dizgraţios, oricare ar fi natura acestuia.
Pentru construcţiile nonvulgare, situaţia este relativ simplă, pentru că prezumţia de nevinovăţie a cuvintelor şi argumentul analogic sunt suficiente: dacă un enunţ este cacofonic pentru că produce aglutinări ca se si sa se/ ra ri ra/ pe pe etc, atunci, cuvintele sesizase/ răriră/ pepene sunt cacofonii prin definiţie.
Urlă sfinxul încuiat în trup
după femeia lui uitată afară;
Se întâmplă o ciudăţenie nejustificată: majoritatea poeţilor avangardei sunt bărbaţi. Nora Iuga desfidă statistica masculinităţii şi chiar ne explică din capul locului diferenţele bărbat-femeie în poemul "Vina nu e a mea":
Vina nu e mea
că nu pot să-i fac jocheului
un moştenitor
Mânjii noştrii stau înrămaţi în lună
şi n-au învăţat incă silabele
Ma-mă.
Comentarii aleatorii