Am realizat că, deși am împărtășit multe creații ale autorilor avangardiști, n-am și vorbit despre ele în eseuri/articole care, evident, să dea pe spate publicul cititor care, într-un chip și mai evident, nu e foarte interesat de avangardă (cel puțin nu la nivelul meu patologic)... Acum ceva vreme am realizat (în vreo 10 ore!) un eseu despre Gellu Naum, care mi s-a părut însă absolut îngrozitor, la nivel de referat școlar, așa că nu l-am publicat. Zilele trecute m-am gândit să realizez un eseu despre Tristan Tzara, dar am realizat repede că nu aveam cu mult mai multe informații decât, să zicem, pagina de Wikipedia a lui Tristan Tzara! Dacă tot îmi ocup frigiderul timpului cu un eseu, de ce să nu fie ceva inedit?...
Fară să-i simt trecerea, a trecut ceva mai mult de un an de când activez pe Hermeneia.
O ambianță ce mi-a oferit interacțiune, expunere vizuală dar și exigență critică.
Ocazia experimentelor, feedbackul benefic al ochiului celor din afară.
Așa se face că am încropit, (cu parte din textele postate pe Hermeneia) o cărticică de poezie și dialog cu prieteni virtuali. Este un amalgam neconvențional oscilând între absurd,
introspecție și joaca cu vorbele. Cu "In vizită la Ussais" invit cititorul să intre
într-o oază inexistentă dar oniric posibilă, un fel de Macondo decupat din
deșerturi, populat de samurai, marinari rătăciți, sau infante volatile.
Vizităm gheișe la Kyoto, participăm la revoluția cubană, la o nuntă in țara
In perioada 13-15 octombrie a avut loc la Paris, Salonul Revistei (Salon de la Revue) aflat la a 16-a ediție. Această manifestare a reunit 200 de expozanți cu peste 700 de reviste. Polii de interes ai salonului de revistă francofonă au fost : reviste literare, reviste de artă, reviste de istoria avangardelor, reviste de psihologie, reviste interculturale, reviste de știinte umane și sociale, reviste de benzi desenate și aventuri, reviste de poezie (ale « Maisons de la poésie » din Marseille, Saint Quentin en Yvelines, Paris, Lyon, Nantes).
Au fost prezente 250 de reviste străine din Canada, Belgia, Elveția, Italia și Israel.
Se vor împlini, în curând, 20 de ani de când risipim până și ultimele umbre de speranță născute în decembrie 1989. La finele acestui an nu va exista, însă, răgazul necesar spre a medita asupra acestei situații, deoarece – împrejurare ticluită sau nimerită – Țara va întâmpina controversatul Decembrie aniversar sub semnul altui entuziasm: cel generat de stabilirea persoanei care ne va conduce în următorii cinci ani.
Comentarii aleatorii