«Les Journées européennes du patrimoine » este o manifestare culturală organizată sub înaltul patronaj al Consiliului Europei și a Uniunii Europene. Această acțiune culturală menită să sensibilizeze opinia publică în ceea ce privește patrimoniul european și valorile acestuia este celebrată din august până în noiembrie de către cele 49* de state semnatare ale Convenției Culturale Europene, printre care și România. Convenția Culturală Europeană prevede încă din 1954, salvgardarea culturii europene, aprecierea reciprocă a diversității culturale precum și promovarea idealurilor și a contribuțiilor naționale la patrimoniul cultural comun european.
Motto : "L’homme naît bien avec des yeux, mais seule une longue éducation peut lui apprendre à voir"
Walter Gropius
In data de 10 aprilie 2007 a avut loc vernisajul celui de-al 72-lea Salon « Ligne et Couleur » la Primăria Arondismentului VI din Paris, în prezența oficialităților instituției.
Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE, „revistă de cultură universală (SIC!) editată sub egida Ligii Scriitorilor Români”. * Cum e turcul, şi pistolul sau, mai exact, cum e Liga, şi revista! De un bombasticism fără limite, sporit, în ultimul număr – 8 (12), August 2011 – de împrejurarea că publicaţia împlineşte un an de apariţie. * Dacă e aniversare, sunt obligatorii şi articolele corespunzătoare, eventual, de bilanţ. * Iată ce zice (just, în principiu, dincolo de patetismul retoric), doamna Doina Drăguţ, redactor-şef: ” Revista CONSTELAŢII DIAMANTINE, în scurtul ei parcurs, de un an, a încercat să se axeze pe cultul valorii, să depăşească graniţele naţionalismului, având o deschidere spre universalitate, spre nemărginire.
NOTA: Îmi permit să reproduc mai jos un excelent text al bunului meu prieten Adrian Ioniță, trăitor în USA, L. A., adept și practicant al "steampunk"-ului (a se vedea http://egophobia.50webs.com/19/ ). Textul l-am primit prin email. Se regăsesc în el trăirile la cald – uneori incandescente – ale unui american de origine română, cu ocazia investirii lui Obama. Ale unui american de origine română care se află, încă, între două lumi (cea de „acasă” și cea din „noua casă”), trăiri de un seducător tragism, dar nu lipsit de speranță. În care luciditatea strunește sentimentele accentuându-le, purtând amprenta unei nedisimulate autenticități.
Îmi cer scuze pentru lipsa diacriticelor. Am vrut să redau textul cât mai rapid pentru a nu rata momentul care l-a prilejuit.
Ieri, 29 aprilie, revista şi editura Niram Art şi-au desemnat nominalizaţii pentru premiile cu acelaşi nume din anul acesta, premii pentru mai multe secţiuni: literatură (proză, poezie, eseu), pictură, sculptură, fotografie, promovare artistică, teatru. Este vorba de un total de 35 de nominalizaţi dacă am numărat bine.
Niram Art este o prestigioasă revistă de arte din Madrid, care promovează printre altele şi legăturile culturale dintre Spania şi România, dovedind că pe tărâmurile iberice nu suntem cunoscuţi doar ca nişte culegători de căpşuni, ci şi ca oameni de artă.
Comentarii aleatorii