I se dedică, circumstanțial, lui Andu Moldovan (Bobadil). Dar și votanților din diaspora
S-a observat, în legătură cu unii poeți din exil, plecați pe meleaguri mai îndepărtate sau mai apropiate înainte de instaurarea comunismului în România, că ei, pierzând, robinsonic, legătura cu ceea ce se întâmplă în literatura noastră, dar continuând să scrie, au conservat stilul și temele în vogă în momentul plecării lor și, în general, au perseverat în a dialoga cu fantasmele propriei lor tinereți.
Paris-Ianuarie 2007. Este ora 14, cer plumburiu cu pescăruși ce zboară jos peste malurile Senei, zgribuliți de frigul iernii. E ora faimoasei supe de ceapă servită fierbinte în bistrourile pariziene.
La Grand Palais se stă la coadă în ciuda frigului. Un afiș mare te îmbie la cercetare: "Trésors Engloutis d'Egypte". Mă așez în rând aruncând priviri curioase spre publicul avid de aventuri arheologice. La 14.30 am capătat 2 bilete și o broșură colorată care ne pune imediat în temă.
In ultimii 10 ani arheologul francez Franck Goddio a descoperit în portul
Scenarist, regizor, actor și tatăl producătorului și al producătorului executiv al filmului „Păcală se întoarce”, Geo Saizescu mai fraudează încă o dacă bunul gust, sodomizând esteticul și puținele simboluri românești, până acum încă nealterate, cu nonșalanța cu care instructorul de cadre de pe vremuri își dădea cu părerea cu privire la decadența din filmele lui Passolini. Însușindu-și fragmentar acea perioadă istorică a României, Saizescu a bifat clasicii ruși ca să dea bine în ochii colegilor și superiorilor, trecând cu vederea „sistemul” lui Stanislavski, pe care l-a măturat sârguincios sub covor cu proverbialul său baston, la capătul căruia, bag mâna în foc, se află un filet, pentru mătură.
Comentarii aleatorii