Postmodernismul, confundat adesea cu experimentalismul, nu este decât o "întreprindere culturală", "cel mai supralicitat ca tentativă de definire, un spațiu nebulos, "ar putea să marcheze însă cadrul unei bătălii, pentru zămislirea a ceva nou."(Linda Hutcheon, „Poetica postmodernismului”)
Ce este postmodernismul? ...Curentul cel mai contestatar care sfârșește prin a îngloba tot ceea ce se contestă. ... În cultură, un amalgam, civilizația derulată și fragmentată și combinată la-ntâmplare.
Echipa naţională a României a obţinut medalia de bronz la turneul final al Campionatul European de handball feminin, desfăşurat în perioada 7-19 decembrie 2010, în Danemarca şi Norvegia.
.....Considerată mai mereu printre cele mai bune reprezentative din lume, România n-a izbutit, până azi, nicio medalie la vreun turneu final european. Motivele, multe şi mărunte, uneori, pestriţe, n-au făcut decât să schimbe căpăţânile federaţiei şi ale băncii tehnice, dar doar la nivel fizic. Acolo unde a contat cu atât mai mult, adică în teren, lucrurile au rămas la fel – generaţie după generaţii, alcătuite din talente individuale recunoscute la nivel mondial, dar niciodată, sau foarte rar şi pentru puţin timp, dintr-o echipă. Asta până ieri.
Emoţia provocată de sfârşitul cuiva foarte reliefat care, dacă e vorba de o personalitate de anvergura lui Adrian Păunescu, a marcat o epocă (sau două), dar şi viaţa interioară (şi poate şi exterioară) a unei generaţii (pe care poetul însuşi a numit-o – deşi e posibil ca nu el să fi inventat sintagma - "generaţia în blugi") întunecă, de obicei, nu doar sufletul, dar şi mintea. Am asistat în cele trei zile scurse de la moartea poetului (care s-a stins, după cum se ştie, vineri, 5 noiembrie, la ora 7 :15) la reacţiile cele mai emoţionale (dar şi cele mai puţin conforme cu adevărul).
De fapt, o pastișă (proastă) după povestirea cu același titlu din volumul Corinei Cristea
DEDICAȚIE: Corinei Cristea. Prin care vorbesc toate femeile…nebune după bărbați. Citiți-i cartea (’Femei nebune după bărbați’, Ideea Europeană, 2007). Altfel, habar n-aveți ce pierdeți.
Mirosul ascuțit al florilor de causarina
plutește pâclos deasupra
orașului/
Liniște
Și uite-o pe Linda
îmbrăcată simplu/
mai mult dezbrăcată/
cu scufia imaculată
mărginită cu dantele scrobite/
obraz palid/
ochi negri/
foc mocnit/
șal încrucișat pe sâni/
pâini calde/
sare câte-o scânteie – limbă de foc/
bluză de muselină/
malul Tigrului/
șalul înnodat la spate pe Ulița Sălciilor/
Salem/
mirosul florilor de castasete eglatine
de Touluse/
măceșii cresc oriunde/
Alex Vakulovski refuzat din nou să intre în România.
A fi român european sau penibil în propria ţară. Asta e dilema omului de cultură actual. Cu Europa mai vedem, deocamdată ne simţim penibili pentru că semnăm petiţii peste petiţii, ca unui scriitor basarabean să-i fie acordată cetăţenia română şi, după secole de amînări, Statul român se milogeşte să i-o dea „avînd în vedere” mulţimea de personalităţi care au cerut acest lucru...
Dar surpriză: invitat să depună jurămîntul de credinţă, care să oficializeze „adopţia”, scriitorului i se refuză viza la Consulatul Român de la Chişinău!
Comentarii aleatorii