Comentariile Dvs. la episodul precedent îmi dau curajul să continui. Rogu-vă, nu rataţi concluzia
Sursa: http://www.unknown.nu/futurism/manifesto.html (Le Figaro on 20 February 1909)
Manifesto of Futurism
1. We intend to sing the love of danger, the habit of energy and fearlessness.
2. Courage, audacity, and revolt will be essential elements of our poetry.
3. Up to now literature has exalted a pensive immobility, ecstasy, and sleep. We intend to exalt aggresive action, a feverish insomnia, the racer’s stride, the mortal leap, the punch and the slap.
Primăria şi Consiliul Local Caransebeş
Casa Municipală de Cultură „George Suru” Caransebeş
ORGANIZEAZĂ
CONCURS NAŢIONAL DE POEZIE
„SUB SEMNUL DE TAINĂ – GEORGE SURU”
Ediţia a XVIII-a, CARANSEBEŞ, 15 aprilie 2011
Concursul se organizează în municipiul Caransebeş în semn de recunoaştere a operei scriitoriceşti şi a contribuţiei poetului George Suru (16.02.1940 – 30.05.1979) la viaţa culturală a oraşului de pe Timiş, cât şi pentru promovarea şi afirmarea unor talente literare de perspectivă.
La concurs pot participa creatori din toată ţara, fără limită de vârstă, care nu au publicat în volum.
Concurenţii vor trimite, pentru concurs, un număr de maximum 10 creaţii originale, obligatoriu editate la PC, sau dactilografiate, în 3 exemplare.
În zilele de 11 şi 12 noiembrie 2011, a avut loc, la Târgovişte, cea de-a 43-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”. Manifestarea, care cuprinde şi un concurs de creaţie, a fost mai complexă, incluzând un pelerinaj în comuna Văcăreşti, cu vizitarea parcului şi a ceea ce a mai rămas din construcţiile aparţinând odinioară familiei marilor boieri munteni, dar şi cu o întâlnire literară la biblioteca „Elena Văcărescu”, unde au avut loc lansări de carte şi o dezbatere privind starea revistelor literare la început de secol, la care au luat parte redactori sau conducători ai unor publicaţii care au acordat premii în cadrul concursului: „Litere”, „Bucureştiul literar şi artistic”, „Viaţa Basarabiei”, „Climate literare”, „Impact cultural dâmboviţean”.
Paris-Ianuarie 2007. Este ora 14, cer plumburiu cu pescăruși ce zboară jos peste malurile Senei, zgribuliți de frigul iernii. E ora faimoasei supe de ceapă servită fierbinte în bistrourile pariziene.
La Grand Palais se stă la coadă în ciuda frigului. Un afiș mare te îmbie la cercetare: "Trésors Engloutis d'Egypte". Mă așez în rând aruncând priviri curioase spre publicul avid de aventuri arheologice. La 14.30 am capătat 2 bilete și o broșură colorată care ne pune imediat în temă.
In ultimii 10 ani arheologul francez Franck Goddio a descoperit în portul
Am descoperit, cu ajutorul autorului, aceste rânduri scrise despre poetul hunedoarean Constantin Stancu la apariţia volumului său de poezie "Păsările plâng cu aripi" - Editura Signata, Timişoara, 1998. Le recitesc cu bucurie şi îmi aduc aminte cu plăcere de vremea când mă întâlneam, aproape în fiecarea zi, timp de aproape doi ani, cu poetul plângerilor, de care mă leagă o prietenie de 25 de ani, prietenie despre care cred că nu s-a risipit cu totul, ci s-a adăpostit pentru o vreme în cochilia unei scoici şi aşteptă vântul prielnic, la pupa, când îşi va relua cursul, după ce sufletele noastre se vor reculege. Eu, în singurătatea mea din Călan şi el, în singurătatea sa din Haţeg.
Comentarii aleatorii