Echipa naţională a României a obţinut medalia de bronz la turneul final al Campionatul European de handball feminin, desfăşurat în perioada 7-19 decembrie 2010, în Danemarca şi Norvegia.
.....Considerată mai mereu printre cele mai bune reprezentative din lume, România n-a izbutit, până azi, nicio medalie la vreun turneu final european. Motivele, multe şi mărunte, uneori, pestriţe, n-au făcut decât să schimbe căpăţânile federaţiei şi ale băncii tehnice, dar doar la nivel fizic. Acolo unde a contat cu atât mai mult, adică în teren, lucrurile au rămas la fel – generaţie după generaţii, alcătuite din talente individuale recunoscute la nivel mondial, dar niciodată, sau foarte rar şi pentru puţin timp, dintr-o echipă. Asta până ieri.
În zilele de 11 şi 12 noiembrie 2011, a avut loc, la Târgovişte, cea de-a 43-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”. Manifestarea, care cuprinde şi un concurs de creaţie, a fost mai complexă, incluzând un pelerinaj în comuna Văcăreşti, cu vizitarea parcului şi a ceea ce a mai rămas din construcţiile aparţinând odinioară familiei marilor boieri munteni, dar şi cu o întâlnire literară la biblioteca „Elena Văcărescu”, unde au avut loc lansări de carte şi o dezbatere privind starea revistelor literare la început de secol, la care au luat parte redactori sau conducători ai unor publicaţii care au acordat premii în cadrul concursului: „Litere”, „Bucureştiul literar şi artistic”, „Viaţa Basarabiei”, „Climate literare”, „Impact cultural dâmboviţean”.
Pare că suntem urmăriţi de un blestem care ne meneşte celor mai stupefiante recorduri. Devenim adevăraţi artişti ai superlativelor. Din nefericire, niciunul dintre superlativele noastre de dată recentă nu ţine de sfera pozitivului, care, pe blândul plai mioritic năpădit de scaieţi, a devenit, vorba poetului, ceva mai înghesuit în sine decât însuşi punctul. Iată, nici n-a trecut o lună şi jumătate de la carnagiul de la Tuzla (pe care, potopiţi de tot soiul de ştiri despre nimic urlate pe la televiziuni către o populaţie şi aşa turmentată de lovituri în cap şi de caniculă), că la o maternitate bucureşteană unsprezece copilaşi abia născuţi au fost pârjoliţi ca într-un cuptor de un incendiu sesizat, pe cât se pare, abia la vreo jumătate de oră de la declanşarea lui.
1. Câteva rânduri despre conceptul de generaţie literară
Dezbaterile despre conceptul de generaţie literară sunt prea multe şi prea pătimaşe pentru a fi prezentate în totalitatea lor aici. De altfel, conceptul de generaţie nici nu este foarte util creatorilor sau publicului larg, fiind mai degrabă interesant pentru criticii şi istoricii literari.
Comentarii aleatorii