vladimir -
parcă suntem conectați la un simulator
un game în care călăresc dragoni albi
aruncând farmece după eroi upgradați la șapte
iar tu te joci de-a Lara Croft
adunând puncte pentru fiecare comoară dezgropată
printre flăcări suspendate artistic
ce mai contează că de la o vreme
fiecare pat pe care ne așezăm
se desface inevitabil în jumătăți
că obrajii tăi au devenit aspri
precum pielea unor trandafiri
aceasta este chiar viața
plăcerea se măsoară în atingere
depărtarea o simți până la carne
bucuria și tristețea ne rănesc deopotrivă
și toate diminețile au gust de măr
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Desigur, pentru a putea atinge acea treapta vecina cu iluminarea ((c) Sixtus Empiricus) este nevoie nu doar de perseverenta, de studiu si inspiratie ci si de un anumit grad de intoxicare (cred ca stiu asta de la altcineva, nu-s chiar vorbele mele). De aceea, dincolo de faptele noastre "de vitejie" se va afla intotdeauna o anume lasitate care, culmea, uneori ne arata drumul drept. Revenind la text... exista o incercare in poezia recenta de a asimila aceste "deviatii" sau mai degraba "derivatii" ale spiritului care (de ce nu intamplator?) au de-a face cu web-ul ca notiune de retea universala intr-o viziune noua asupra slabiciunilor noastre omenesti. Am incercat si eu in cateva randuri sa aduc aceste sclipiri (uneori) sau frustrari (alteori) in versuri, de aceea poate ca sunt cat se poate de subiectiv spunand ca mi-a placut ce am citit aici. Mai putin o atributare excesiva "dragoni albi" si incipitul care prin acel "parca" parca strica efectul poemului :-) Dar mai ales pentru "adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata", semnez deocamdata cu o penita aici, Andu