poezie pentru copii

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

ceainicul

Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
Aici este mereu frig...Viaţa mea e acum istorie.
Născut şi crescut în fontă dură,
am trecut proba focului în copilărie.
Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă din fontă,
îmi ghida primii paşi nesiguri în lume.

Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam.
Cu toate acestea mulţi se încruntau uşor,
spunând că am un prea multe toane şi că sunt cam aiurit.
Câte puţin, am învăţat să nu-mi mai pese.

imaginea utilizatorului Trinity

Planeta maimuțelor

cea mai frumoasă viață în doi se sfîrșește în zori
cînd visăm banane ce se despoaie una pe alta de piele
cînd jungla e o fanfară cu trombonul adormit pe genunchi
și tu atîrni gol între ochiul drept și cel stîng
ca un piton alb așteptîndu-și prada pentru micul dejun

urmează:
despletirea lianelor - una Jane, una Tarzan, restul
aruncatul de coji în capul celor de pe craca de jos
răgnetul leului -
semn că frunzele nu au libertatea de a ne acoperi părțile moi
pentru mult

Pagini

Subscribe to poezie pentru copii