parodie în versuri

imaginea utilizatorului margas

Pe calea aradului nu circulă organe

parodie dupa Masha Căuneac

pe autostrada h44 nu circulă logane
aici nu este nimic de văzut decât o tipă care bea apă plată cu lămâie la soare
şi habar nu are pe unde o să o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
pentru ca ele ştiu cum să o facă cel mai bine
netulburate de vreo gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale

imaginea utilizatorului Virgil

antidedicaţie

scris sub inspiraţia textului "dedicaţie -gând pentru poet" al cristinei ştefan

ca să critici versul unui poet trebuie să te dezveţi de citit
ca să-l înţelegi uită că el există
cînd poetul scrie nu curge nici magmă şi nu se răscoală planete
doar dramele cotidiene iau o pauză pentru dezmorţirea picioarelor
cînd poetul plînge este atît de ridicol
încît păcatele lumii se simt stînjenite
nu împuşcaţi poeţii
în fiecare oraş există un cimitir numit eternitatea

imaginea utilizatorului adela

Mă doare, mitocane, în cot

Mă doare, mitocane, în cot
De gândul tău semeț ca o fâneață
Și cred c-ai tras de dimineță,
De vii să-mi spui la bot
că boul din oglindă îți provoacă greață...

Rânjești la un trabant. Ce mai paiață!
Te eschivezi: mă simt vânat ca un enot.
Si îmi zâmbești cu dinți de cașalot
De o să pledez: "too" sexy strungăreață…

Te-a remarcat și un tânăr bi, netot,

imaginea utilizatorului Virgil

nu sîntem liberi dom’le

din ale lui benone

nu sîntem liberi dom’le
spuse benone și-și dădu părul pe spate
ca și cum ar fi chemat oștile hunilor la ospăț
nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie
să mistuim nimicul din noi și neglijența față de toate
strămoșeștile noastre tradiții mereu încercate
de vremuri și fapte
la fapte se opri aplecîndu-se
peste catifeaua roșie roasă a mesei

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 200

Parodie dupa Mă muști, toridă, fix de cozoroc de Florin Radulescu

Iubita mea cu un profil baroc
Mă-așteaptă seara, umedă, în prag,
Rotind cu non-șalanță un nunceag
Pe după umeri, pulpe și mijloc;

Mă-ntreabă-ntâi, fixandu-mă cu drag,
De unde vin; răspunsul echivoc
Pe care-l dau o zgândăre și poc
- Îmi trage una fix în ștremeleag.

"Te vindec eu, Gheoghiță, de nărav!";
Văd dinainte verde-obsidian
De parcă-mi desenase un zugrav

Pagini

Subscribe to parodie în versuri