noi şi moartea
o frămîntăm în palme
ca pe un cocoloş fierbinte
auriu de mămăligă
un pui de brînză
îşi topeşte inima înăuntru
şi totul este să nu o scapi
din mînă
oricît de fierbinte ar fi
să nu atingă ţărîna
sau cenuşa
de la marginea vetrei
pentru că pentru ea
gustul lor este ca sîngele
pentru fiară
ca sărutul
ameţitor frămîntăm moartea în palme
pînă o ieşi ceva
în subsolul blocului nostru trăiește
mîța multilaterală
ca orice mîță are nouă vieți
prima și-o mai aduce aminte
undeva în văgăuna babei dochia
pe vremea cînd era încă
pe jumătate duh de pădure
și jumătate vîrtelniță
a doua într-un hambar din dinogeția
la vînat de bizami la furat de plătică
pe a treia o reține vag
undeva în pustă
printre calabalîcurile lui attila
"the hun"
cel care mînca ce ea n-ar fi mîncat
niciodată
dar pe a patra și-o amintește bine
într-un sat din munți
Uneori îmi plac cuvintele/
mă joc cu ele
dându-le de-a dura pe stradă
şi ele se lovesc de oameni
intrându-le-n gură
ca să le iasă pe fund atâta diarie /verbală /
de dimineaţă
pe stomacul gol îi ard o vodkă, un wisky, un co… nu , nespălatule, coniacul se bea la cafea
după o masă sofisticată
la o recepţie sau în societatea / înaltă
a parveniţilor
Comentarii aleatorii