parodie în versuri

imaginea utilizatorului octav

Nea Vasile

sophia

O minte și un suflet
Împodobite
Cu ale lumii daruri,
Cunoașterea a tot
Ce-n simțuri curge-n valuri
Sunt ale noastre scopuri
În viața ce-o trăim...
Pe scara ierarhiei
Mereu să tot suim.

Prin tot
Ce-n minte strângem
Și-n suflet adunăm,
A noastră „mască” crește,
Cu ea ne „înălțăm”.

Iar când
De sus privim
La tot ce ne-nconjură,
„Micimea” celorlalți
Ne umflă în statură.

imaginea utilizatorului adela

Iubire de cocalar

Nu e timp de lună, stele sau alte "tâmpenii" -
sentimentalismele la pachet...
Hai să ne cunoaștem 2-3 nopți în jaguarul tău auriu!
Eu siliconată, tu cu (mio)cardul ce-ți zboară din buzunar
Trântim un "da" la starea civilă, niște copii,
Apoi mă pun să-ți fac găluște...
Seara e frumos-
ne iubim dezbrăcați de tricouri cu inimi pe spate..

imaginea utilizatorului ovYus

Celui Mare

epigrama

propriilor vise captiv
geniul
perorează absolut
el –soare mamut
pârjolind
minuscule planete...

„Adiacența logicului
displace temporalității decapate
vai, atât de contemporan
iar eternul
lipsit de comunitate
reprezinta Adevărul!”

astru înroșit de idei
grav în marile-i iluzii
solarul anonim
al borcanelor cu oțet
se lupta

singur.

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 171

Dă-te de pe mine - parodie după A. Păunescu

Mi se pune pata! Dă-te de pe mine!
de o vreme-ncoace ești atât de grea
că-mi îndoi podoaba când te lași pe ea
și când țipi în spasme cât îți e de bine.

Nu-mi mai arde-acuma de împreunare!
când propui partida, parcă m-ai vâna
cum vâna odată, trist, balena sa,
cu harponu' țeapăn, șchiopu'Ahab pe mare.

Mai miroși a roză, însă dau de spini
când dezbraci textila, lent peste călcâie

Pagini

Subscribe to parodie în versuri