Foi împrăștiate,
Desperecheate,
O mare de linii și puncte
Întortocheate,
Atât de încâlcite,
Și de stâlcite,
Că devin ideograme
Răzbunătoare,
Amenințătoare.
Parcă le și văd printre gene
Atacând cu cuțite.

Chiar, la ce bun?

Acest drum fragmentar
Cu amprente pe clepsidre
Și ceasuri cu cuc date cu var
Pare o întregire a (mal)sapienței,
Un plâns ca o șoaptă de bătrânețe

în această primăvară
m-am hotărît să studiez femeia îndrăgostită
inima îmi bate ca un cîine speriat în mijlocul pădurii
cînd simte mirosul intoxicant al lupilor
mintea însă își scoate ca de obicei calmă trusa de piele
măruntele ei instrumente de măsurat
reci și lucioase ca oasele filigranate
ale unei ființe extraterestre
tac
las timpul să treacă prin găurile cariilor din pervaz
ce vreme potrivită pentru studiul femeii îndrăgostite
cugetă înțelept bătrîna pendulă
totul e verde sau albastru
în funcție desigur de poziția în care te afli cînd ești sărutată