Îmi trebe bărbăție, să vă arăt feblețea
De-a pune cu talentu-mi, din cand in cum, in bol
Zacuscă, zarzavaturi... și cum naturalețea
(De-a pregăti rântașul) mă dă mereu de gol
Că-mi scot în parc goblenul, perdelele brodate,
Și-n cârca înnoptării, sub cracii goi ai lunii,
Se travestesc în lire și se târăsc pe coate,
Bocindu-și bâlbâiala, să le-nsteleze unii.
poezia parodiată-"amintiri din epoca de aur" de Silvia Bitere
fiecare cu treaba lui îmi spuneai
unii au o treabă mai mică alţii mai mare
important e să nu te apuce la intersecţie
şi să dai mărunt din picioare
poţi să faci atunci ce nu ai făcut niciodată
să iei în braţe un semafor
sau de pe o trambulină crezîndu-te cascador
să te arunci deşănţată ca o cruelă
în europubelă
nu m-ai dus la circ niciodată
îţi era ruşine cu mine desculţă fără pantofi
În curând, o să cad de pe sentimentul ăsta subțire,
mâine,
poimâine,
sau după alte câteva zile de împrumut, cine știe,
îmi ard tălpile
și capătul prin care m-am legat de ceilalți
se desprinde încet,
nu-i nimic, poate așa se va vindeca și timpul de mine,
(l-am îmbolnăvit întrebându-l retoric
la ce folosește
și cine-l întinde așa, până devine
Comentarii aleatorii