noi şi moartea
o frămîntăm în palme
ca pe un cocoloş fierbinte
auriu de mămăligă
un pui de brînză
îşi topeşte inima înăuntru
şi totul este să nu o scapi
din mînă
oricît de fierbinte ar fi
să nu atingă ţărîna
sau cenuşa
de la marginea vetrei
pentru că pentru ea
gustul lor este ca sîngele
pentru fiară
ca sărutul
ameţitor frămîntăm moartea în palme
pînă o ieşi ceva
Un om stătea în mijlocul unei intersecții.
Dând din mâini ca și cum ar vâsli.
Trafic blocat.
Un șofer exasperat: ce faci omule, ești nebun?!
Vâslesc. Vrei să facem împreună o plimbare?
Dar unde-ți e barca?
Cum? N-am barcă? Atunci ar trebui să înotăm amândoi!
parodie după poveste cu păsări și pești de Virgil T fără a schimba multe cuvinte
el era bărbatul căruia îi ieșeau păsărici pe gură
ea femeia din buzele căreia țîșneau pești
mai întâi fusese vasilică dar pe atunci lucra pe bani puțini
acum era el, stârcul și ea era păstruga
ziua fiecare avea slujba (lui) – (aici e sexistă treaba în textul original - de modificat părerea mea)
stresul și graba
noaptea se-mpletea adîncă laguna
cu mii de mangrove și sălcii plecate
în care păstruga și stîrcul aievea
răscoleau ape-ngreuiate și reci
de peste 40 de grade alcool
somnul hulpav le curgea peste pulpe
nu sîntem liberi dom’le
spuse benone și-și dădu părul pe spate
ca și cum ar fi chemat oștile hunilor la ospăț
nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie
să mistuim nimicul din noi și neglijența față de toate
strămoșeștile noastre tradiții mereu încercate
de vremuri și fapte
la fapte se opri aplecîndu-se
peste catifeaua roșie roasă a mesei
Comentarii aleatorii