Într-o zi, un măgăruș postmodern se plimba pe câmpie
În dinți c-o păpădie.
Nu era –vai!- să fie o așa grozăvie plimbarea în sine pentru asin
(nici măcar nu era măgarul lui Buridan, ci un simplu magar din moși-strămoși)
Dacă nu sărea în grădina lui Ficino
Zicând “ninonino”
Am zice c-ar fi avut o zi ca-n rai
Dar puse copita și, vai,
Se cruci: prin față-i trecea o iapă din stână
noi şi moartea
o frămîntăm în palme
ca pe un cocoloş fierbinte
auriu de mămăligă
un pui de brînză
îşi topeşte inima înăuntru
şi totul este să nu o scapi
din mînă
oricît de fierbinte ar fi
să nu atingă ţărîna
sau cenuşa
de la marginea vetrei
pentru că pentru ea
gustul lor este ca sîngele
pentru fiară
ca sărutul
ameţitor frămîntăm moartea în palme
pînă o ieşi ceva
epigramă, pentru că pe Hermeneia nu există această categorie
După ce Emil Boc, poate singurul ardelean care vorbește repezit, și-a trântit o demisie-fulger pentru ca apoi să ne fie înfățișat la tv în fundul gol prin vestiarul unei săli de gimnastică, noul premier MRU ne apare impasibil față de problemele actuale ale României și incapabil să lege două vorbe în direct, folosind formule de adresare foarte lungi și inutile în locul ideilor pe care ar trebui să ni le transmită.
Lui Emil i-am admirat
În direct, chiar curul gol.
Pe Răzvan l-am observat
Cum îi tot dădea... ocol!
Comentarii aleatorii