parodie în versuri

imaginea utilizatorului Sixtus

(1) Autozen

Sonet sonat

Autozen autostop autostradă
E greu să mânuieşti cuvinte-n şir
Când foloseşti un bont de tibişir
Precum un reformat scos la paradă

Pseudozen când zerul din poeme
Se-ntinde ca un jeg autohton
Pe seceta din sufletul afon
Pe mirişti pe gunoiul din poiene

Şi cat pierdut la plaiuri moldovene
Tot haiducind cu votca din pahare
Mă ia aşa un somn încet încet alene
De-odată un-gând z(€)natic iac-apare

Trezit cam brusc inoportun din lene
Koanul-Tiuk! În sus că sus răsare

imaginea utilizatorului bobadil

poem din titluri de petruț camui

cred că se putea și mai bine, aștept sugestii

Iluzie

oase de păsări
cântând în ploaie
gâște sălbatice

semnul de aer anotimpul de apă
desen pe asfalt
împărăția iubirii
tot ce vrei de la mine
coboară pe Babel
evreul bun
evreul rău

vin ploile
bună dimineața pământ
de ce nu bea împăratul
oameni care nu vorbesc
despre dragoste
pe chei

aducerea morții
persuasiune

pătratul zilei
zeciuială

all about eve

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 161

Răspunsul unui bătrân – parodie

Ce dacă fac dribleuri prin piețe
Și folosesc Viagra? Tu nu știi
Că diploma de fabricat copii
„Cum Laude” se ia la bătrânețe?

Ți-aș face-o demonstrație da `mi-i
Că ai să umbli după aia-n bețe
Și părul de pe Venus care creț e
Se va întinde și se va-nălbi.

Nu mai am colți ca să te musc de sâni,
Nu practic sexul tantric de-agrement
Și ritmul de picamăr e mai lent

imaginea utilizatorului Virgil

moartea la români

partea cu mămăliga

noi şi moartea
o frămîntăm în palme
ca pe un cocoloş fierbinte
auriu de mămăligă
un pui de brînză
îşi topeşte inima înăuntru
şi totul este să nu o scapi
din mînă
oricît de fierbinte ar fi
să nu atingă ţărîna
sau cenuşa
de la marginea vetrei
pentru că pentru ea
gustul lor este ca sîngele
pentru fiară
ca sărutul
ameţitor frămîntăm moartea în palme
pînă o ieşi ceva

imaginea utilizatorului a.a.a.

Lucea farul

parodie la poezia Luceafărul (Mihai Eminescu)

A fost odată-n Bucureşti,
a fost, şi nu o dată,
din rude ample de Vereşti,
o preastilată fată.

Şi era plastic până-n dinţi
şi mândră-n toate cele,
cum e coliva între sfinţi
şi checu-ntre franzele.

Din cracii roz şi dezinvolţi,
copitele şi-ndreaptă
spre termopan, unde la colţ,
în merţ, Ghiujul aşteaptă.

Ea simte, fato, disperări
când merţul gri străluce
şi găuritele cărări
bujile-i distruge.

Pagini

Subscribe to parodie în versuri