bătrînul vatman mi-a spus astăzi
voi ieși la pensie
te văd om cu carte băiat visător
citești mereu în vagon
am vrut să te întreb
poeții ăștia
ce poți să-mi spui despre ei
scriu adevărul sau sînt niște mincinoși
se merită să mă apuc să îi citesc
sau nu
acum că am să ies la pensie
și am să am atîta timp de irosit
mi-am strîns servieta
i-am zîmbit
puțin stingherit
Îmi trebe bărbăție, să vă arăt feblețea
De-a pune cu talentu-mi, din cand in cum, in bol
Zacuscă, zarzavaturi... și cum naturalețea
(De-a pregăti rântașul) mă dă mereu de gol
Că-mi scot în parc goblenul, perdelele brodate,
Și-n cârca înnoptării, sub cracii goi ai lunii,
Se travestesc în lire și se târăsc pe coate,
Bocindu-și bâlbâiala, să le-nsteleze unii.
Fiind ciumeg, bodegi cutreieram
Şi mă culcam frecvent în uscător,
Iar capul (tot!) sub burtă mi-l uitam,
S-aud cum pruna freamătă uşor;
Câte un sfânt zbura din geam în geam,
Şi un colos ieşi din dormitor…
(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Neşti'nd ce-nseamnă, la origini, “mas”)
Mă rog, reiau: uzându-mă la faţă,
Un tip din sumo văd printre prosoape,
scris sub inspiraţia textului "dedicaţie -gând pentru poet" al cristinei ştefan
ca să critici versul unui poet trebuie să te dezveţi de citit
ca să-l înţelegi uită că el există
cînd poetul scrie nu curge nici magmă şi nu se răscoală planete
doar dramele cotidiene iau o pauză pentru dezmorţirea picioarelor
cînd poetul plînge este atît de ridicol
încît păcatele lumii se simt stînjenite
nu împuşcaţi poeţii
în fiecare oraş există un cimitir numit eternitatea
Comentarii aleatorii