parodie în versuri

imaginea utilizatorului Sixtus

Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot)

autoparodie

Intru pe strada Așteptării
fără să mă aștept

Stau pe strada Așteptării
așteptând să se întâmple ceva
nimic…

Ies de pe strada Așteptării
printr-o întâmplare neașteptată

Voi nu v-ați plictisit eu da
plec

Unde?

Unde nu am
la ce m-aștepta

Sau poate…
să vă aștept și pe voi

Luați-vă așteptarea în cârcă
și nu mă urmați

Pentru că nici nu știți
ce v-așteaptă!

imaginea utilizatorului a.a.a.

Lucea farul

parodie la poezia Luceafărul (Mihai Eminescu)

A fost odată-n Bucureşti,
a fost, şi nu o dată,
din rude ample de Vereşti,
o preastilată fată.

Şi era plastic până-n dinţi
şi mândră-n toate cele,
cum e coliva între sfinţi
şi checu-ntre franzele.

Din cracii roz şi dezinvolţi,
copitele şi-ndreaptă
spre termopan, unde la colţ,
în merţ, Ghiujul aşteaptă.

Ea simte, fato, disperări
când merţul gri străluce
şi găuritele cărări
bujile-i distruge.

imaginea utilizatorului navigare

Paşte fericit!

Hristos a înviat!

Hristos a înviat, creştine!
Să ai un paşte fericit,
cu zile calde şi senine
şi tot mereu să fii iubit!

Oglinda să întruchipeze
lumina dulcelui destin,
ca un parfum să se aşeze
şi să inspire totul fin!

Norocul să-ţi surâdă-n cale
pe un' te duci şi-n tot ce faci
şi să culegi multe petale
pe câmp împodobit cu maci!

Cu florile înţelepciunii
să te alinţi îmbătător,

imaginea utilizatorului cvasiliu

Consuela

parodie

I
Pe-atunci mi-erai amică
Consuela
Cu ţâţe cât Venezuela
Cu gura mică,
Nasul fin…
Aveai un aer cam latin
Şi mă iubeai – eu mai puţin,
Dar îţi ştiam de frică…

II
De-atâta dor,
Oh! Consuela, mi amor!
Îmi amintesc că într-un an
Era să mor…
Era să mor…
Pe-atunci noi ne iubeam cu spor
Într-un decor
Shakespearian
Oh! Mi amor! Oh! Mi amor!
Cu dosul tău rubensian

imaginea utilizatorului skylander

Colindo ergo sum

poem de tăiat porcii

vin sărbătorile ceva tare mișto
al naibii ce ne îngerizăm
gingabel gingabel
hai sa te efectuez pe tulburel cu tocăniță de purcel
să te gâdil la melodie cu un senthiment-dobitoc
ne lalaim pe noi cam razna io-te că ne dă și mită

și morții sunt mai fericiți nebunul își mănâncă
mâinile în întuneric și soarta omului
cu a dobitocului este aceeași
după chipul și asemănarea noastră

Pagini

Subscribe to parodie în versuri