parodie în versuri

imaginea utilizatorului francisc

poema borcanului

Dacă viața de cacao îți pare, speedy gonzales
și-n cap îți vine să te-arunci în vreun canal mâlos
stai așa, speedy gonzales, stai așa,
să te-nvăț cum să crezi că totu-i frumos

Fugi mai întâi după sobă, gonzales
și dibuiește borcanul, pe ăl cu cireșe amare
suflă de pe capacul ros de șoareci praful lânos
înșfacă tigaia de tuci, du și adu vaca

imaginea utilizatorului bobadil

ex-catedra

parodie după poveste cu păsări și pești de Virgil T fără a schimba multe cuvinte

el era bărbatul căruia îi ieșeau păsărici pe gură
ea femeia din buzele căreia țîșneau pești
mai întâi fusese vasilică dar pe atunci lucra pe bani puțini
acum era el, stârcul și ea era păstruga
ziua fiecare avea slujba (lui) – (aici e sexistă treaba în textul original - de modificat părerea mea)
stresul și graba
noaptea se-mpletea adîncă laguna
cu mii de mangrove și sălcii plecate
în care păstruga și stîrcul aievea
răscoleau ape-ngreuiate și reci
de peste 40 de grade alcool
somnul hulpav le curgea peste pulpe

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 207

CCLXXXII bis - parodie

De ce te-ascunzi de mine, îmi joci întruna feste
Şi îmi rezişti, gagico, prin baruri la asalt
Precum o amazoană? În jurul tău nu este
Un altul mai cu vână, mai smead şi mai înalt!
Îmi dai răspunsuri şuie, un “da” înseamnă poate,
Un “nu” mă întărâtă şi-n decolteu-adânc
Îmi bag cu nonşalanţă privirea pân’ la coate
De-ncep precum un gâgă lipsit de sfârc să plâng.

imaginea utilizatorului bobadil

amanta mea supraponderală

ce vreau să-ți spun e că
de vreo trei zile ne-a fugit vițelul din țarc

știu, tu mi-ai spus să-l păzesc cu sfințenie
și să-i dau să sugă lapte de minim trei ori pe zi
până te-ntorci tu de la paris

dar eu scuză-mă n-am știut fato că laptele meu
propriu și personal
nu e bun de supt

pentru că tu mi-ai spus mereu că e ok

așa că uite, vițelul nostru a fugit mâncând pământul

imaginea utilizatorului Virgil

extemporal la limba română I

despre originea cuvintelor

cuvintele
uneori vin dinăuntru
alterori vin de aiurea
ca o mătură care trece
peste apatia liniștită a prafului

uneori este cuvîntul de care se dezice singularul
iar pluralul îl persiflează ca pe un înapoiat
verbal

vin este un verb despre migratori și turci
și ruși iar mai nou despre americani

dinăuntru e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu

Pagini

Subscribe to parodie în versuri