parodie după 'Crăciun fericit - 2011' de Virgil Titarenco
alan greenspan urează
tuturor deponenților
o sărbătoare liniștită a Crăciunului 2011
iar pentru cei mai perspicace
același lucru
din 1987-ncoace
fie ca toate depresiile
dezamăgirile și blues-ul acestor vremuri
să se transforme în tot atâtea
credite și depozite la termen în
the-bank-of-your-own-choice
pentru că acum ești
liberul-arbitru
și așa cum toate drumurile
duc la Roma
toți banii
merg la Federal Reserve
la urma urmei
până și Dumnezeu vorbește ambiguu
când într-un fel
când într-altul
numai noi vorbim mereu
în același fel
don't forget to pay
I
Pe-atunci mi-erai amică
Consuela
Cu ţâţe cât Venezuela
Cu gura mică,
Nasul fin…
Aveai un aer cam latin
Şi mă iubeai – eu mai puţin,
Dar îţi ştiam de frică…
II
De-atâta dor,
Oh! Consuela, mi amor!
Îmi amintesc că într-un an
Era să mor…
Era să mor…
Pe-atunci noi ne iubeam cu spor
Într-un decor
Shakespearian
Oh! Mi amor! Oh! Mi amor!
Cu dosul tău rubensian
Mi se pune pata! Dă-te de pe mine!
de o vreme-ncoace ești atât de grea
că-mi îndoi podoaba când te lași pe ea
și când țipi în spasme cât îți e de bine.
Nu-mi mai arde-acuma de împreunare!
când propui partida, parcă m-ai vâna
cum vâna odată, trist, balena sa,
cu harponu' țeapăn, șchiopu'Ahab pe mare.
Mai miroși a roză, însă dau de spini
când dezbraci textila, lent peste călcâie
Uneori îmi plac cuvintele/
mă joc cu ele
dându-le de-a dura pe stradă
şi ele se lovesc de oameni
intrându-le-n gură
ca să le iasă pe fund atâta diarie /verbală /
de dimineaţă
pe stomacul gol îi ard o vodkă, un wisky, un co… nu , nespălatule, coniacul se bea la cafea
după o masă sofisticată
la o recepţie sau în societatea / înaltă
a parveniţilor
Comentarii aleatorii