Un om stătea în mijlocul unei intersecții.
Dând din mâini ca și cum ar vâsli.
Trafic blocat.
Un șofer exasperat: ce faci omule, ești nebun?!
Vâslesc. Vrei să facem împreună o plimbare?
Dar unde-ți e barca?
Cum? N-am barcă? Atunci ar trebui să înotăm amândoi!
Fără de lumină nu se poate construi nici o imagine, mai ales că pensule sunt închise în sertar,
aşa că am început să îmi desfac cuvintele, cu o şurubelniţă în cruce, deşurubez şuruburile instabile
replică la poezia "oye vlady you’re like a mocha" de Raluca Blezniuc, o autoare care declară în vers
draga mea, fericito
struţul meu proaspăt vopsit
de ce să pui apa la fiert
şi balonaşele la dospit
ştii tu de cînd visez
o dimineaţă cu tine în cadă
sînt atît de topit
şi ieri şi astăzi şi mîine
că ai putea să mă întinzi
ca marmelada pe pîine
lasă-mă să te gîdil acum pe burtică
numai cu fragi şi brînduşe
Îmi trebe bărbăție, să vă arăt feblețea
De-a pune cu talentu-mi, din cand in cum, in bol
Zacuscă, zarzavaturi... și cum naturalețea
(De-a pregăti rântașul) mă dă mereu de gol
Că-mi scot în parc goblenul, perdelele brodate,
Și-n cârca înnoptării, sub cracii goi ai lunii,
Se travestesc în lire și se târăsc pe coate,
Bocindu-și bâlbâiala, să le-nsteleze unii.
eroic poezia se zbate
de-o vreme
în brațele dolofane
ale unei nepoate
de preot
și da
uneori mai speră
mai crede în sfînta dreptate
cînd surghiunită plînge
în miezul de noapte
departe
tot mai departe
de orice talent sau visare
sau noimă
sau măcar șoapte
cu rost
atinse de dor de fior
de amor
sau măcar de frică
de moarte
dar nu
soarta ei e pe veci
dăltuită în bîlbe
Comentarii aleatorii