Mă doare, mitocane, în cot
De gândul tău semeț ca o fâneață
Și cred c-ai tras de dimineță,
De vii să-mi spui la bot
că boul din oglindă îți provoacă greață...
Rânjești la un trabant. Ce mai paiață!
Te eschivezi: mă simt vânat ca un enot.
Si îmi zâmbești cu dinți de cașalot
De o să pledez: "too" sexy strungăreață…
știu că ești specială
eu sînt spart ca o călimară
uitată pierdută găsită
într-o cămară
după ce îți cumperi o garsonieră
din acelea bune din cărămidă
făcută înainte de cutremurul din șapteșapte
sau poate într-o vară
din anii șaizeci
dar m-am luat cu vorba
și am uitat să îți spun
că ești specială
mai ales cînd parchezi lateral
seara lîngă librăria din colț
dintr-o singură încercare
suavă parodie după textul „Pînă în martie” al Corinei Papouis
nu vă luați după doamnă
e o căsătorie aranjată de Bacovia
cu un domn de plumb
veți fi mereu singuri la masa lungă de porumb
cu ochii blegi tînjind după W-ul poeților
cocori ai melancoliei
gura ei plină de
gingii roz trandafirii
vă spune cu siguranță prostii
cu gust de sex
voi le savurați în gînd
tușind cu înțeles în batista de borangic
îi lingeți talpile mirosind a ambră
scriind imaginar un poem
da îmi voi face o funie
din coșmaruri încă vii
din sicrie plutitoare în derivă
Comentarii aleatorii