Prin văzduh,
picurau
în liniște
baloane.
Plimba
la braț
un elefant mofluz
piane
Ș-un bebe-înger chiureta,
pe viu,
un sor.
Iar eu țineam pe Domnul
de-un picior.
Ah, ferice! Și ce vis:
Mărșăluiau soldați
în somn urându-și
“Peace, brother! Ciao, kiss!”
„Ciao, adio, arme! Baby, kiss!”
huh, ce vis…
dormeam și deodată mă trezesc
cu Pitagora lângă pat
dau să mă ridic catetă
dar el mai iute, se apleacă așa, ipotenuză
ca la un unghi de 45º
și-mi spune:
am venit să-ți iau un interviu
și să-ți fac o propunere
și tace.
tac și eu
și mă scald așa în ochii lui
preț de câteva teoreme și izbucnesc în râs
da de unde și până unde?
că doar nu-s nici geometru vestit
epigramă, pentru că pe Hermeneia nu există această categorie
După ce Emil Boc, poate singurul ardelean care vorbește repezit, și-a trântit o demisie-fulger pentru ca apoi să ne fie înfățișat la tv în fundul gol prin vestiarul unei săli de gimnastică, noul premier MRU ne apare impasibil față de problemele actuale ale României și incapabil să lege două vorbe în direct, folosind formule de adresare foarte lungi și inutile în locul ideilor pe care ar trebui să ni le transmită.
Lui Emil i-am admirat
În direct, chiar curul gol.
Pe Răzvan l-am observat
Cum îi tot dădea... ocol!
vin sărbătorile ceva tare mișto
al naibii ce ne îngerizăm
gingabel gingabel
hai sa te efectuez pe tulburel cu tocăniță de purcel
să te gâdil la melodie cu un senthiment-dobitoc
ne lalaim pe noi cam razna io-te că ne dă și mită
și morții sunt mai fericiți nebunul își mănâncă
mâinile în întuneric și soarta omului
cu a dobitocului este aceeași
după chipul și asemănarea noastră
Comentarii aleatorii