el se născuse cu două mâini stângi

dimineața strângea lucerna
și privea la cei doi sori
care răsăreau și urcau unul după celălalt pe cer

mai târziu se odihnea preț de un ceas
între cele două ore 12 ale amiezilor sale
apoi relua lucrul

între primul și cel de-al doilea crepuscul mereu se întorcea acasă
cu doi saci mari plini cu lucernă

unul pe umărul stâng
iar celălalt

iată s-a topit toată zăpada lumii
din cauza fenomenului încălzirii globale
ar zice unii

tu pășești prin niște băltoace
una după alta
ca prin niște clișee inevitabile
ale unui poet de curte

trece o mașină în viteză
șuvoaie de noroi te cuprind
deodată în brațe
asemenea unui cocalar care te invită
(imposibil de evitat)
la o manea

și-n amețeala asta
când duhoarea străzii
e cel mai nașpa cântec de dragoste
pe care l-ai simțit vreodată