Ai scos, din mahmureală și lipsă de idei,
În ziua ce precede sictirul menstrual,
Să vadă iar lumina, amestecul fatal
De-amoruri temporare cu draci și Dumnezei.
Degeaba stai în poala unui maestru al
Torturii de cuvinte sardonice și vrei
Să nu te tragem tare, cu troliul, de cercei
Când ne arunci cu prafuri și rime,-n ochi, brutal.
noi şi moartea
o frămîntăm în palme
ca pe un cocoloş fierbinte
auriu de mămăligă
un pui de brînză
îşi topeşte inima înăuntru
şi totul este să nu o scapi
din mînă
oricît de fierbinte ar fi
să nu atingă ţărîna
sau cenuşa
de la marginea vetrei
pentru că pentru ea
gustul lor este ca sîngele
pentru fiară
ca sărutul
ameţitor frămîntăm moartea în palme
pînă o ieşi ceva
nu sîntem liberi dom’le
spuse benone și-și dădu părul pe spate
ca și cum ar fi chemat oștile hunilor la ospăț
nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie
să mistuim nimicul din noi și neglijența față de toate
strămoșeștile noastre tradiții mereu încercate
de vremuri și fapte
la fapte se opri aplecîndu-se
peste catifeaua roșie roasă a mesei
muzelor le place să fie tratate bine
să le dai din carnea ta din sângele tău din berea ta
chiar și din femeia ta trebuie să le dai ceva
un ochi o buză un sân
toate copii materiale ale ideii
iar muza
știe toată lumea
a făcut o fixație pentru astfel de entități
în copilărie credeam că stă într-un colț al camerei
unul dintre eoni căutam să o ademenesc
prin tot felul de formule
am crezut că mi-a surâs prin clasa a patra sau a cincea
când un poet mare prin anii 80
Comentarii aleatorii