Îmi upgradez, în toamnă, iar, ființa
Cu râsul tău ușărnic, filistin.
De sus, îmi toacă iarăși dracu` vin
Și-mi bobinez cu lacrimi impotența.

Că-s rupt în sufletu-mi aevea nud
De când ușchit-ai către aprozar
Cu cardu` tău la coapsa cea cu var.
Gurița ta morișcă de-aicea o aud.

O, taie-mă și țese sub mecla mea, amore
O fesulie iară ca-n vremea când noi doi

când te caut prin abator doamna mea
carcasele zbrobite cântă
un cântec al victoriilor noastre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare chiar trebuie să mă uit?

să ajung mereu mereu la parchet
cu o ambulanță iarna?

tăticul meu
tot ce știu despre tine
se amestecă lent cu mineriade și lovituri de stat
peste pomeții mei îmi cade pur și simplu falca
blândă ca făina de la Vel Pitar
ce frumoși erau anii tăi
când tăiai și spânzurai

uneori mai simt
cum banii îmi mai intră-n cont
din vreo moștenire a mătușii tamara
dar mă duc prea tânăr la pârnaie
nopți neprimitoare