poezia parodiată - "altfel despre moarte" de vt (virgil titarenco și nu vlad turburea)
peretele siluit de soare
abia mai stă în picioare
într-o viziune poetică frustă
nu i-aș pune proptea o langustă
ci o femeie pe care
s-o pipăi desuet pe sub fustă
de albastre lagune în care
moartea e doar
o aberație cromatică de amploare
dar nu-i decît un afiș și-o chitanță
cu semnătură buclé
pentru vt
lăsați un avans sînt în vacanță
Prin văzduh,
picurau
în liniște
baloane.
Plimba
la braț
un elefant mofluz
piane
Ș-un bebe-înger chiureta,
pe viu,
un sor.
Iar eu țineam pe Domnul
de-un picior.
Ah, ferice! Și ce vis:
Mărșăluiau soldați
în somn urându-și
“Peace, brother! Ciao, kiss!”
„Ciao, adio, arme! Baby, kiss!”
el avea două mîini stîngi
și mereu îi întreba pe ai lui
de ce m-am născut așa mamă și tată
de chichi de michi și de feng shui
dimineața strîngea lucerna căpițe căpițe
și mînca din mers o felie groasă de pîine
unsă vîrtos
cu lumină
de la doi sori cusuți cu arnici pe etamină
unul pe față altul pe dos
pe la prînzul cel mare
încerca să se odihnească preț de un ceas
ah ce obidă!
Uneori îmi plac cuvintele/
mă joc cu ele
dându-le de-a dura pe stradă
şi ele se lovesc de oameni
intrându-le-n gură
ca să le iasă pe fund atâta diarie /verbală /
de dimineaţă
pe stomacul gol îi ard o vodkă, un wisky, un co… nu , nespălatule, coniacul se bea la cafea
după o masă sofisticată
la o recepţie sau în societatea / înaltă
a parveniţilor
Comentarii aleatorii