eroic poezia se zbate
de-o vreme
în brațele dolofane
ale unei nepoate
de preot
și da
uneori mai speră
mai crede în sfînta dreptate
cînd surghiunită plînge
în miezul de noapte
departe
tot mai departe
de orice talent sau visare
sau noimă
sau măcar șoapte
cu rost
atinse de dor de fior
de amor
sau măcar de frică
de moarte
dar nu
soarta ei e pe veci
dăltuită în bîlbe
Ai scos, din mahmureală și lipsă de idei,
În ziua ce precede sictirul menstrual,
Să vadă iar lumina, amestecul fatal
De-amoruri temporare cu draci și Dumnezei.
Degeaba stai în poala unui maestru al
Torturii de cuvinte sardonice și vrei
Să nu te tragem tare, cu troliul, de cercei
Când ne arunci cu prafuri și rime,-n ochi, brutal.
evident evident pe Apollo și pe Aheu
dragul meu
este o expresie la îndemîna oricui
de ce nu albastre? e mai cool și mai șui
-zise din juriu un membru făcînd risipă
de fum dintr-o pipă
creionată pe coperta unui volum
publicat antum -
hai să pronunțăm răspicat - al-bas-tru
simți cum se duce în epigastru?
încearcă mai rar – smile cheese brînză
Comentarii aleatorii