De ce te-ascunzi de mine, îmi joci întruna feste
Şi îmi rezişti, gagico, prin baruri la asalt
Precum o amazoană? În jurul tău nu este
Un altul mai cu vână, mai smead şi mai înalt!
Îmi dai răspunsuri şuie, un “da” înseamnă poate,
Un “nu” mă întărâtă şi-n decolteu-adânc
Îmi bag cu nonşalanţă privirea pân’ la coate
De-ncep precum un gâgă lipsit de sfârc să plâng.
vin sărbătorile ceva tare mișto
al naibii ce ne îngerizăm
gingabel gingabel
hai sa te efectuez pe tulburel cu tocăniță de purcel
să te gâdil la melodie cu un senthiment-dobitoc
ne lalaim pe noi cam razna io-te că ne dă și mită
și morții sunt mai fericiți nebunul își mănâncă
mâinile în întuneric și soarta omului
cu a dobitocului este aceeași
după chipul și asemănarea noastră
bătrînul vatman mi-a spus astăzi
voi ieși la pensie
te văd om cu carte băiat visător
citești mereu în vagon
am vrut să te întreb
poeții ăștia
ce poți să-mi spui despre ei
scriu adevărul sau sînt niște mincinoși
se merită să mă apuc să îi citesc
sau nu
acum că am să ies la pensie
și am să am atîta timp de irosit
mi-am strîns servieta
i-am zîmbit
puțin stingherit
Într-o zi, un măgăruș postmodern se plimba pe câmpie
În dinți c-o păpădie.
Nu era –vai!- să fie o așa grozăvie plimbarea în sine pentru asin
(nici măcar nu era măgarul lui Buridan, ci un simplu magar din moși-strămoși)
Dacă nu sărea în grădina lui Ficino
Zicând “ninonino”
Am zice c-ar fi avut o zi ca-n rai
Dar puse copita și, vai,
Se cruci: prin față-i trecea o iapă din stână
Comentarii aleatorii