a țâșnit dumitru
ca peștele din apă drept
la tine în odaie!

apoi s-a ridicat
pe ale lui două picioare
și te-a privit cu ochiul lui de sticlă
cum te-ai dus
să faci o baie
unduioasă
ca o sirenă

doar că baia ta
dură mai bine de o oră

și-uite-așa s-a ars dumitru
în tigaie

în această primăvară
m-am hotărît să studiez femeia îndrăgostită
inima îmi bate ca un cîine speriat în mijlocul pădurii
cînd simte mirosul intoxicant al lupilor
mintea însă își scoate ca de obicei calmă trusa de piele
măruntele ei instrumente de măsurat
reci și lucioase ca oasele filigranate
ale unei ființe extraterestre
tac
las timpul să treacă prin găurile cariilor din pervaz
ce vreme potrivită pentru studiul femeii îndrăgostite
cugetă înțelept bătrîna pendulă
totul e verde sau albastru
în funcție desigur de poziția în care te afli cînd ești sărutată