Să nu mă cerți
Că trupul mi l-am dumicat
Și sângele în cupe l-am turnat
Mi-e calea fără de întors
Și-n carne îmi cresc cuie.
Am dat obol uitării,
Iubire de pripas
Acum la ceas de jertfă
O cruce mi-a rămas.
Iubit-am,
Deci exist.
Și am trăit lumină
Culoare eu am fost
Rupându-mă de tină,
Bătaie de aripă
Apus nedezlegat
Pe toate cu inimă
Din joacă le-am creat.
De ce te-ascunzi de mine, îmi joci întruna feste
Şi îmi rezişti, gagico, prin baruri la asalt
Precum o amazoană? În jurul tău nu este
Un altul mai cu vână, mai smead şi mai înalt!
Îmi dai răspunsuri şuie, un “da” înseamnă poate,
Un “nu” mă întărâtă şi-n decolteu-adânc
Îmi bag cu nonşalanţă privirea pân’ la coate
De-ncep precum un gâgă lipsit de sfârc să plâng.
huh, ce vis…
dormeam și deodată mă trezesc
cu Pitagora lângă pat
dau să mă ridic catetă
dar el mai iute, se apleacă așa, ipotenuză
ca la un unghi de 45º
și-mi spune:
am venit să-ți iau un interviu
și să-ți fac o propunere
și tace.
tac și eu
și mă scald așa în ochii lui
preț de câteva teoreme și izbucnesc în râs
da de unde și până unde?
că doar nu-s nici geometru vestit
am să îți spun despre dragoste
– între timp a mai început un război în africa –
nu pentru că aș avea ceva semnificativ de spus despre ea
sau vreo altă implicație după care voi femeile
- deja îți simt privirea pironindu-mă în mijlocul frazei –
războiul s-a terminat dar a început altul în industria de software
Comentarii aleatorii