parodie în versuri

imaginea utilizatorului sebi

din poezie scapă cine poate

Parodie la poezia ”Și motanii chercheliți...”

Trenul a abandonat gara
ca pe un lot de nași prinși în flagrant
scapă cine poate de vine noaptea și te prinde dezbrăcat
rămâi prietene fără cuvintele alea cu care-mi tot împodobești sauna
toarnă-mi o găleată de apă rece peste țeasta dezmoștenită de nădejdi juvenile
( l-am văzut ieri seară pe Ovidius Publius Naso beat criță la cherhana
scria mizericordiile lunii și pișca de fund o sirenă care de ciudă
va ispiti mai târziu mâna lui vasile roaită)
putem spune că plutea prin aer o stare de ebrietate onestă

imaginea utilizatorului adela

Iubire de cocalar

Nu e timp de lună, stele sau alte "tâmpenii" -
sentimentalismele la pachet...
Hai să ne cunoaștem 2-3 nopți în jaguarul tău auriu!
Eu siliconată, tu cu (mio)cardul ce-ți zboară din buzunar
Trântim un "da" la starea civilă, niște copii,
Apoi mă pun să-ți fac găluște...
Seara e frumos-
ne iubim dezbrăcați de tricouri cu inimi pe spate..

imaginea utilizatorului Virgil

nu sîntem liberi dom’le

din ale lui benone

nu sîntem liberi dom’le
spuse benone și-și dădu părul pe spate
ca și cum ar fi chemat oștile hunilor la ospăț
nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie
să mistuim nimicul din noi și neglijența față de toate
strămoșeștile noastre tradiții mereu încercate
de vremuri și fapte
la fapte se opri aplecîndu-se
peste catifeaua roșie roasă a mesei

imaginea utilizatorului Gebeleizis

Haikul “Broasca” al lui Matsuo Basho, în diferite traduceri (una fidelă și 20 umoristice)

Cel mai cunoscut haiku japonez a fost compus de Matsuo Basho (1644-1694). Fragmentul de timp împietrit în eternitate a inspirat mii de poeți și filosofi asiatici sau europeni în generațiile ce i-au urmat.

Originalul în japoneză:

古池や
河津飛び込む
水の音

imaginea utilizatorului Virgil

moartea la români

partea cu mămăliga

noi şi moartea
o frămîntăm în palme
ca pe un cocoloş fierbinte
auriu de mămăligă
un pui de brînză
îşi topeşte inima înăuntru
şi totul este să nu o scapi
din mînă
oricît de fierbinte ar fi
să nu atingă ţărîna
sau cenuşa
de la marginea vetrei
pentru că pentru ea
gustul lor este ca sîngele
pentru fiară
ca sărutul
ameţitor frămîntăm moartea în palme
pînă o ieşi ceva

Pagini

Subscribe to parodie în versuri