Dacă viața de cacao îți pare, speedy gonzales
și-n cap îți vine să te-arunci în vreun canal mâlos
stai așa, speedy gonzales, stai așa,
să te-nvăț cum să crezi că totu-i frumos
Fugi mai întâi după sobă, gonzales
și dibuiește borcanul, pe ăl cu cireșe amare
suflă de pe capacul ros de șoareci praful lânos
înșfacă tigaia de tuci, du și adu vaca
Îmi trebe bărbăție, să vă arăt feblețea
De-a pune cu talentu-mi, din cand in cum, in bol
Zacuscă, zarzavaturi... și cum naturalețea
(De-a pregăti rântașul) mă dă mereu de gol
Că-mi scot în parc goblenul, perdelele brodate,
Și-n cârca înnoptării, sub cracii goi ai lunii,
Se travestesc în lire și se târăsc pe coate,
Bocindu-și bâlbâiala, să le-nsteleze unii.
Comentarii aleatorii