parodie în versuri

imaginea utilizatorului margas

nu mai deosebesc vacile și nici găinile

incantație după 'nu mai deosebesc vocile' de paul blaj, în contextul arestării lui adrian năstase

când te caut prin abator doamna mea
carcasele zbrobite cântă
un cântec al victoriilor noastre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare chiar trebuie să mă uit?

să ajung mereu mereu la parchet
cu o ambulanță iarna?

tăticul meu
tot ce știu despre tine
se amestecă lent cu mineriade și lovituri de stat
peste pomeții mei îmi cade pur și simplu falca
blândă ca făina de la Vel Pitar
ce frumoși erau anii tăi
când tăiai și spânzurai

uneori mai simt
cum banii îmi mai intră-n cont
din vreo moștenire a mătușii tamara
dar mă duc prea tânăr la pârnaie
nopți neprimitoare

imaginea utilizatorului Sancho Panza

Satisfacție

Satisfacție

În curând, o să cad de pe sentimentul ăsta subțire,
mâine,
poimâine,
sau după alte câteva zile de împrumut, cine știe,
îmi ard tălpile
și capătul prin care m-am legat de ceilalți
se desprinde încet,
nu-i nimic, poate așa se va vindeca și timpul de mine,
(l-am îmbolnăvit întrebându-l retoric
la ce folosește
și cine-l întinde așa, până devine

imaginea utilizatorului adela

Iubire de cocalar

Nu e timp de lună, stele sau alte "tâmpenii" -
sentimentalismele la pachet...
Hai să ne cunoaștem 2-3 nopți în jaguarul tău auriu!
Eu siliconată, tu cu (mio)cardul ce-ți zboară din buzunar
Trântim un "da" la starea civilă, niște copii,
Apoi mă pun să-ți fac găluște...
Seara e frumos-
ne iubim dezbrăcați de tricouri cu inimi pe spate..

imaginea utilizatorului octav

Nea Vasile

sophia

O minte și un suflet
Împodobite
Cu ale lumii daruri,
Cunoașterea a tot
Ce-n simțuri curge-n valuri
Sunt ale noastre scopuri
În viața ce-o trăim...
Pe scara ierarhiei
Mereu să tot suim.

Prin tot
Ce-n minte strângem
Și-n suflet adunăm,
A noastră „mască” crește,
Cu ea ne „înălțăm”.

Iar când
De sus privim
La tot ce ne-nconjură,
„Micimea” celorlalți
Ne umflă în statură.

imaginea utilizatorului Virgil

studiul femeii îndrăgostite

gaiac și mir

în această primăvară
m-am hotărît să studiez femeia îndrăgostită
inima îmi bate ca un cîine speriat în mijlocul pădurii
cînd simte mirosul intoxicant al lupilor
mintea însă își scoate ca de obicei calmă trusa de piele
măruntele ei instrumente de măsurat
reci și lucioase ca oasele filigranate
ale unei ființe extraterestre
tac
las timpul să treacă prin găurile cariilor din pervaz
ce vreme potrivită pentru studiul femeii îndrăgostite
cugetă înțelept bătrîna pendulă
totul e verde sau albastru
în funcție desigur de poziția în care te afli cînd ești sărutată

Pagini

Subscribe to parodie în versuri