parodie în versuri

imaginea utilizatorului sebi

prostul nu e prost destul...

sebi -
* acest text se doreşte a fi un pamflet, trebuie tratat ca atare

Motto: Stai, cine e, lumina-ţi-aş faţa ! ( expresie din argoul militar)

e o prostie rafinată pe afară,
în corset, pomădată, trece drept artă,
se urcă singură pe soclu, se scoboară,
să vadă dacă-i stă bine decalotată.

îşi trage şi-o poză pe care s-o admire
cât stă pe buda ideilor, în extaz.
dă tuturor grabnic de ştire:

Poezie: 
parodie în versuri
imaginea utilizatorului octav

Nea Vasile

octav -
sophia

O minte și un suflet
Împodobite
Cu ale lumii daruri,
Cunoașterea a tot
Ce-n simțuri curge-n valuri
Sunt ale noastre scopuri
În viața ce-o trăim...
Pe scara ierarhiei
Mereu să tot suim.

Prin tot
Ce-n minte strângem
Și-n suflet adunăm,
A noastră „mască” crește,
Cu ea ne „înălțăm”.

Iar când
De sus privim
La tot ce ne-nconjură,
„Micimea” celorlalți
Ne umflă în statură.

Poezie: 
parodie în versuri
imaginea utilizatorului Gebeleizis

Un întreg fragmentat

Gebeleizis -
Parodie inspirată de "Un fragment întreg" de Bobadil

Foi împrăștiate,
Desperecheate,
O mare de linii și puncte
Întortocheate,
Atât de încâlcite,
Și de stâlcite,
Că devin ideograme
Răzbunătoare,
Amenințătoare.
Parcă le și văd printre gene
Atacând cu cuțite.

Chiar, la ce bun?

Acest drum fragmentar
Cu amprente pe clepsidre
Și ceasuri cu cuc date cu var
Pare o întregire a (mal)sapienței,
Un plâns ca o șoaptă de bătrânețe

Poezie: 
parodie în versuri
imaginea utilizatorului Virgil

extemporal la limba română I

Virgil -
despre originea cuvintelor

cuvintele
uneori vin dinăuntru
alterori vin de aiurea
ca o mătură care trece
peste apatia liniștită a prafului

uneori este cuvîntul de care se dezice singularul
iar pluralul îl persiflează ca pe un înapoiat
verbal

vin este un verb despre migratori și turci
și ruși iar mai nou despre americani

dinăuntru e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu

Poezie: 
parodie în versuri
imaginea utilizatorului a.a.a.

Lucea farul

a.a.a. -

parodie la poezia Luceafărul (Mihai Eminescu)

A fost odată-n Bucureşti,
a fost, şi nu o dată,
din rude ample de Vereşti,
o preastilată fată.

Şi era plastic până-n dinţi
şi mândră-n toate cele,
cum e coliva între sfinţi
şi checu-ntre franzele.

Din cracii roz şi dezinvolţi,
copitele şi-ndreaptă
spre termopan, unde la colţ,
în merţ, Ghiujul aşteaptă.

Ea simte, fato, disperări
când merţul gri străluce
şi găuritele cărări
bujile-i distruge.

Poezie: 
parodie în versuri

Pagini

Subscribe to parodie în versuri