Parodie inspirată de "Un fragment întreg" de Bobadil
Foi împrăștiate,
Desperecheate,
O mare de linii și puncte
Întortocheate,
Atât de încâlcite,
Și de stâlcite,
Că devin ideograme
Răzbunătoare,
Amenințătoare.
Parcă le și văd printre gene
Atacând cu cuțite.
Chiar, la ce bun?
Acest drum fragmentar
Cu amprente pe clepsidre
Și ceasuri cu cuc date cu var
Pare o întregire a (mal)sapienței,
Un plâns ca o șoaptă de bătrânețe
pe autostrada h44 nu circulă logane
aici nu este nimic de văzut decât o tipă care bea apă plată cu lămâie la soare
şi habar nu are pe unde o să o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
pentru ca ele ştiu cum să o facă cel mai bine
netulburate de vreo gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale
Fără de lumină nu se poate construi nici o imagine, mai ales că pensule sunt închise în sertar,
aşa că am început să îmi desfac cuvintele, cu o şurubelniţă în cruce, deşurubez şuruburile instabile
scris sub inspiraţia textului "dedicaţie -gând pentru poet" al cristinei ştefan
ca să critici versul unui poet trebuie să te dezveţi de citit
ca să-l înţelegi uită că el există
cînd poetul scrie nu curge nici magmă şi nu se răscoală planete
doar dramele cotidiene iau o pauză pentru dezmorţirea picioarelor
cînd poetul plînge este atît de ridicol
încît păcatele lumii se simt stînjenite
nu împuşcaţi poeţii
în fiecare oraş există un cimitir numit eternitatea
Comentarii aleatorii