parodie după "videoconferință cu îngeri" de Nicholas Dinu
1
10
50 de milioane
17 trilioane…
atîta felurime
de îngerime
nu am mai văzut
nici la tata în bătătură
cînd mă jucam cu bilele
şi aveam marmeladă la gură
dar să lăsăm această mirare
care ar putea da
discursului meu o anumită lentoare
aşadar îngerimile voastre
vă atenţionez cu bună cuviinţă
că sîntem deja în videoconferinţă
haideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
-ok ok nu îmi vorbiţi mie de anamneză
ştiu că mă exprim în româno-engleză-
muzelor le place să fie tratate bine
să le dai din carnea ta din sângele tău din berea ta
chiar și din femeia ta trebuie să le dai ceva
un ochi o buză un sân
toate copii materiale ale ideii
iar muza
știe toată lumea
a făcut o fixație pentru astfel de entități
în copilărie credeam că stă într-un colț al camerei
unul dintre eoni căutam să o ademenesc
prin tot felul de formule
am crezut că mi-a surâs prin clasa a patra sau a cincea
când un poet mare prin anii 80
I
Pe-atunci mi-erai amică
Consuela
Cu ţâţe cât Venezuela
Cu gura mică,
Nasul fin…
Aveai un aer cam latin
Şi mă iubeai – eu mai puţin,
Dar îţi ştiam de frică…
II
De-atâta dor,
Oh! Consuela, mi amor!
Îmi amintesc că într-un an
Era să mor…
Era să mor…
Pe-atunci noi ne iubeam cu spor
Într-un decor
Shakespearian
Oh! Mi amor! Oh! Mi amor!
Cu dosul tău rubensian
Comentarii aleatorii