Mi se pune pata! Dă-te de pe mine!
de o vreme-ncoace ești atât de grea
că-mi îndoi podoaba când te lași pe ea
și când țipi în spasme cât îți e de bine.
Nu-mi mai arde-acuma de împreunare!
când propui partida, parcă m-ai vâna
cum vâna odată, trist, balena sa,
cu harponu' țeapăn, șchiopu'Ahab pe mare.
Mai miroși a roză, însă dau de spini
când dezbraci textila, lent peste călcâie
Nu
nu eu te iubesc
altcineva
şi-a făcut cuib în mine
salivează după nurii tăi
şi reacţionează
ca un suflet canin
atunci când îşi primeşte binemeritatul stimul.
nu
nu eu îţi vorbesc
altcineva
vorbeşte din interiorul meu
alege cuvintele
le pune cap la cap
şi le stropeşte cu apă semantică.
nu
nu eu te privesc
altcineva
se uită prin ochii mei
la lumea ta imortalizată
muzelor le place să fie tratate bine
să le dai din carnea ta din sângele tău din berea ta
chiar și din femeia ta trebuie să le dai ceva
un ochi o buză un sân
toate copii materiale ale ideii
iar muza
știe toată lumea
a făcut o fixație pentru astfel de entități
în copilărie credeam că stă într-un colț al camerei
unul dintre eoni căutam să o ademenesc
prin tot felul de formule
am crezut că mi-a surâs prin clasa a patra sau a cincea
când un poet mare prin anii 80
Comentarii aleatorii