ce vreau să-ți spun e că
de vreo trei zile ne-a fugit vițelul din țarc

știu, tu mi-ai spus să-l păzesc cu sfințenie
și să-i dau să sugă lapte de minim trei ori pe zi
până te-ntorci tu de la paris

dar eu scuză-mă n-am știut fato că laptele meu
propriu și personal
nu e bun de supt

pentru că tu mi-ai spus mereu că e ok

așa că uite, vițelul nostru a fugit mâncând pământul

A fost odată-n Bucureşti,
a fost, şi nu o dată,
din rude ample de Vereşti,
o preastilată fată.

Şi era plastic până-n dinţi
şi mândră-n toate cele,
cum e coliva între sfinţi
şi checu-ntre franzele.

Din cracii roz şi dezinvolţi,
copitele şi-ndreaptă
spre termopan, unde la colţ,
în merţ, Ghiujul aşteaptă.

Ea simte, fato, disperări
când merţul gri străluce
şi găuritele cărări
bujile-i distruge.