parodie în versuri

imaginea utilizatorului margas

cel mai nașpa cântec de dragoste

parodie după 'cel mai frumos cântec de dragoste' de Adriana Lisandru, poem ecologist

iată s-a topit toată zăpada lumii
din cauza fenomenului încălzirii globale
ar zice unii

tu pășești prin niște băltoace
una după alta
ca prin niște clișee inevitabile
ale unui poet de curte

trece o mașină în viteză
șuvoaie de noroi te cuprind
deodată în brațe
asemenea unui cocalar care te invită
(imposibil de evitat)
la o manea

și-n amețeala asta
când duhoarea străzii
e cel mai nașpa cântec de dragoste
pe care l-ai simțit vreodată

imaginea utilizatorului sebi

din poezie scapă cine poate

Parodie la poezia ”Și motanii chercheliți...”

Trenul a abandonat gara
ca pe un lot de nași prinși în flagrant
scapă cine poate de vine noaptea și te prinde dezbrăcat
rămâi prietene fără cuvintele alea cu care-mi tot împodobești sauna
toarnă-mi o găleată de apă rece peste țeasta dezmoștenită de nădejdi juvenile
( l-am văzut ieri seară pe Ovidius Publius Naso beat criță la cherhana
scria mizericordiile lunii și pișca de fund o sirenă care de ciudă
va ispiti mai târziu mâna lui vasile roaită)
putem spune că plutea prin aer o stare de ebrietate onestă

imaginea utilizatorului Virgil

cioburi la modul general

...

știu că ești specială
eu sînt spart ca o călimară
uitată pierdută găsită
într-o cămară
după ce îți cumperi o garsonieră
din acelea bune din cărămidă
făcută înainte de cutremurul din șapteșapte
sau poate într-o vară
din anii șaizeci
dar m-am luat cu vorba
și am uitat să îți spun
că ești specială
mai ales cînd parchezi lateral
seara lîngă librăria din colț
dintr-o singură încercare

imaginea utilizatorului a.a.a.

Lucea farul

parodie la poezia Luceafărul (Mihai Eminescu)

A fost odată-n Bucureşti,
a fost, şi nu o dată,
din rude ample de Vereşti,
o preastilată fată.

Şi era plastic până-n dinţi
şi mândră-n toate cele,
cum e coliva între sfinţi
şi checu-ntre franzele.

Din cracii roz şi dezinvolţi,
copitele şi-ndreaptă
spre termopan, unde la colţ,
în merţ, Ghiujul aşteaptă.

Ea simte, fato, disperări
când merţul gri străluce
şi găuritele cărări
bujile-i distruge.

imaginea utilizatorului Sixtus

Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot)

autoparodie

Intru pe strada Așteptării
fără să mă aștept

Stau pe strada Așteptării
așteptând să se întâmple ceva
nimic…

Ies de pe strada Așteptării
printr-o întâmplare neașteptată

Voi nu v-ați plictisit eu da
plec

Unde?

Unde nu am
la ce m-aștepta

Sau poate…
să vă aștept și pe voi

Luați-vă așteptarea în cârcă
și nu mă urmați

Pentru că nici nu știți
ce v-așteaptă!

Pagini

Subscribe to parodie în versuri