parodie în versuri

imaginea utilizatorului aalizeei

autumn sîc

acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie

nu mai pot să mătur frunze
am ajuns un biet pensionar şi atît
îmi tremură mîinile picioarele
şi capul pe umeri
sînt tot mai singur şi mi-e urît

aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis

adesea am fost prea rebel
rareori am avut har
cheile mele spre nemurire

imaginea utilizatorului Ani

conversaţie

casa cu pereții de sticlă

-Ce avem în comun?
-Pe moş crăciun.
-De unde ştii, că acest bătrânel mă agreează?
-Toţi prietenii lui sunt şi prietenii tăi, pe facebook.
-Ce face el acum?
-Se uită pe o.t.v.-în direct, danielagyorfi testează gonadotropina din recipientul cu urină.
-De ce l-ar interesă acest lucru?

imaginea utilizatorului Virgil

ilegalități fără bluetooth

...

am să îți spun despre dragoste
– între timp a mai început un război în africa –
nu pentru că aș avea ceva semnificativ de spus despre ea
sau vreo altă implicație după care voi femeile
- deja îți simt privirea pironindu-mă în mijlocul frazei –
războiul s-a terminat dar a început altul în industria de software

imaginea utilizatorului margas

nu mai deosebesc vacile și nici găinile

incantație după 'nu mai deosebesc vocile' de paul blaj, în contextul arestării lui adrian năstase

când te caut prin abator doamna mea
carcasele zbrobite cântă
un cântec al victoriilor noastre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare chiar trebuie să mă uit?

să ajung mereu mereu la parchet
cu o ambulanță iarna?

tăticul meu
tot ce știu despre tine
se amestecă lent cu mineriade și lovituri de stat
peste pomeții mei îmi cade pur și simplu falca
blândă ca făina de la Vel Pitar
ce frumoși erau anii tăi
când tăiai și spânzurai

uneori mai simt
cum banii îmi mai intră-n cont
din vreo moștenire a mătușii tamara
dar mă duc prea tânăr la pârnaie
nopți neprimitoare

imaginea utilizatorului sebi

prostul nu e prost destul...

* acest text se doreşte a fi un pamflet, trebuie tratat ca atare

Motto: Stai, cine e, lumina-ţi-aş faţa ! ( expresie din argoul militar)

e o prostie rafinată pe afară,
în corset, pomădată, trece drept artă,
se urcă singură pe soclu, se scoboară,
să vadă dacă-i stă bine decalotată.

îşi trage şi-o poză pe care s-o admire
cât stă pe buda ideilor, în extaz.
dă tuturor grabnic de ştire:

Pagini

Subscribe to parodie în versuri