Fiind ciumeg, bodegi cutreieram
Şi mă culcam frecvent în uscător,
Iar capul (tot!) sub burtă mi-l uitam,
S-aud cum pruna freamătă uşor;
Câte un sfânt zbura din geam în geam,
Şi un colos ieşi din dormitor…
(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Neşti'nd ce-nseamnă, la origini, “mas”)
Mă rog, reiau: uzându-mă la faţă,
Un tip din sumo văd printre prosoape,
mi-am dat seama
că dintr-un adânc de suflet searbăd
au răsărit gheare metalice
că acolo în ochii infinitului
puțin mai jos de paradisul erotic
sunt artiștii rar suportați
noi toți avem două linii
pe lângă linia vieții
ce se sparge-n palma ta
și-n gândul ascuns al palmei mele
încă o linie
veșnic ocupată
probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe
Ai scos, din mahmureală și lipsă de idei,
În ziua ce precede sictirul menstrual,
Să vadă iar lumina, amestecul fatal
De-amoruri temporare cu draci și Dumnezei.
Degeaba stai în poala unui maestru al
Torturii de cuvinte sardonice și vrei
Să nu te tragem tare, cu troliul, de cercei
Când ne arunci cu prafuri și rime,-n ochi, brutal.
Comentarii aleatorii