probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe
1.
Un nou discipol: Venerabile, am venit să mă inițiezi.
Magistrul: Stai lângă mine trei ani!
…..
Discipolul: Au trecut trei ani și..
M: Mai ai rădare trei luni!
……
D: Au trecut cele trei luni…
M: Mai rezistă trei săptămâni!
……
D: De ajuns! Plec…
M: După atâta timp ce mai contează trei zile. Apoi poți face orice. Fiind un om de onoare, chiar și să te sinucizi….
evident evident pe Apollo și pe Aheu
dragul meu
este o expresie la îndemîna oricui
de ce nu albastre? e mai cool și mai șui
-zise din juriu un membru făcînd risipă
de fum dintr-o pipă
creionată pe coperta unui volum
publicat antum -
hai să pronunțăm răspicat - al-bas-tru
simți cum se duce în epigastru?
încearcă mai rar – smile cheese brînză
O minte și un suflet
Împodobite
Cu ale lumii daruri,
Cunoașterea a tot
Ce-n simțuri curge-n valuri
Sunt ale noastre scopuri
În viața ce-o trăim...
Pe scara ierarhiei
Mereu să tot suim.
Prin tot
Ce-n minte strângem
Și-n suflet adunăm,
A noastră „mască” crește,
Cu ea ne „înălțăm”.
Iar când
De sus privim
La tot ce ne-nconjură,
„Micimea” celorlalți
Ne umflă în statură.
Comentarii aleatorii