Autozen autostop autostradă
E greu să mânuieşti cuvinte-n şir
Când foloseşti un bont de tibişir
Precum un reformat scos la paradă

Pseudozen când zerul din poeme
Se-ntinde ca un jeg autohton
Pe seceta din sufletul afon
Pe mirişti pe gunoiul din poiene

Şi cat pierdut la plaiuri moldovene
Tot haiducind cu votca din pahare
Mă ia aşa un somn încet încet alene
De-odată un-gând z(€)natic iac-apare

Trezit cam brusc inoportun din lene
Koanul-Tiuk! În sus că sus răsare

de ceva vreme am arţag
ah totul este acum o frecție
nu-mi iese nicio poezie
şi culmea! nu mai am erecţie

s-au dus demult acele zile
în care călăream pe vers
mă cunoştea o scară-ntreagă
şi de poet şi de pervers

pe limba mea sălta cuvîntul
ca iarba crudă într-un miel
scriam poeme moderniste