Să nu mă cerți
Că trupul mi l-am dumicat
Și sângele în cupe l-am turnat
Mi-e calea fără de întors
Și-n carne îmi cresc cuie.
Am dat obol uitării,
Iubire de pripas
Acum la ceas de jertfă
O cruce mi-a rămas.
Iubit-am,
Deci exist.
Și am trăit lumină
Culoare eu am fost
Rupându-mă de tină,
Bătaie de aripă
Apus nedezlegat
Pe toate cu inimă
Din joacă le-am creat.
omului cu pricina
îi era frică să iasă din întîmplare
să intre în prealabil
dar mai ales să se oprească de fapt
deși nu ar fi făcut-o niciodată
nici nu îndrăznea pînă la urmă
cu toate că prefera bineînțeles
să fie la fel ca și cum
deși fusese văzut undeva
așteptat cîteodată
și poate chiar iubit uneori
a fost atîta doar și nimic mai mult
suferea din cînd în cînd
se resemna de obicei
epigramă, pentru că pe Hermeneia nu există această categorie
După ce Emil Boc, poate singurul ardelean care vorbește repezit, și-a trântit o demisie-fulger pentru ca apoi să ne fie înfățișat la tv în fundul gol prin vestiarul unei săli de gimnastică, noul premier MRU ne apare impasibil față de problemele actuale ale României și incapabil să lege două vorbe în direct, folosind formule de adresare foarte lungi și inutile în locul ideilor pe care ar trebui să ni le transmită.
Lui Emil i-am admirat
În direct, chiar curul gol.
Pe Răzvan l-am observat
Cum îi tot dădea... ocol!
poezia parodiată-"amintiri din epoca de aur" de Silvia Bitere
fiecare cu treaba lui îmi spuneai
unii au o treabă mai mică alţii mai mare
important e să nu te apuce la intersecţie
şi să dai mărunt din picioare
poţi să faci atunci ce nu ai făcut niciodată
să iei în braţe un semafor
sau de pe o trambulină crezîndu-te cascador
să te arunci deşănţată ca o cruelă
în europubelă
nu m-ai dus la circ niciodată
îţi era ruşine cu mine desculţă fără pantofi
Comentarii aleatorii