Sunt cult(urist), "micuțo", fac rime contra cost,
Atrag făra eforturi cuvintele nătânge
Cum aș putea întoarce pigmeul ce am fost ?
Că mă cam strâng bikinii și “cucu” începe a plânge.
Sunt cult(urist), "micuțo", dar n-am jignit destul...
Așa îmi cere rangu - maestru de calibru
Mă îndrept spre « poezele »... Sunt « veri veri cul »
nu sîntem liberi dom’le
spuse benone și-și dădu părul pe spate
ca și cum ar fi chemat oștile hunilor la ospăț
nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie
să mistuim nimicul din noi și neglijența față de toate
strămoșeștile noastre tradiții mereu încercate
de vremuri și fapte
la fapte se opri aplecîndu-se
peste catifeaua roșie roasă a mesei
I
Pe-atunci mi-erai amică
Consuela
Cu ţâţe cât Venezuela
Cu gura mică,
Nasul fin…
Aveai un aer cam latin
Şi mă iubeai – eu mai puţin,
Dar îţi ştiam de frică…
II
De-atâta dor,
Oh! Consuela, mi amor!
Îmi amintesc că într-un an
Era să mor…
Era să mor…
Pe-atunci noi ne iubeam cu spor
Într-un decor
Shakespearian
Oh! Mi amor! Oh! Mi amor!
Cu dosul tău rubensian
Comentarii aleatorii