poezia parodiată - "altfel despre moarte" de vt (virgil titarenco și nu vlad turburea)
peretele siluit de soare
abia mai stă în picioare
într-o viziune poetică frustă
nu i-aș pune proptea o langustă
ci o femeie pe care
s-o pipăi desuet pe sub fustă
de albastre lagune în care
moartea e doar
o aberație cromatică de amploare
dar nu-i decît un afiș și-o chitanță
cu semnătură buclé
pentru vt
lăsați un avans sînt în vacanță
Prin văzduh,
picurau
în liniște
baloane.
Plimba
la braț
un elefant mofluz
piane
Ș-un bebe-înger chiureta,
pe viu,
un sor.
Iar eu țineam pe Domnul
de-un picior.
Ah, ferice! Și ce vis:
Mărșăluiau soldați
în somn urându-și
“Peace, brother! Ciao, kiss!”
„Ciao, adio, arme! Baby, kiss!”
O minte și un suflet
Împodobite
Cu ale lumii daruri,
Cunoașterea a tot
Ce-n simțuri curge-n valuri
Sunt ale noastre scopuri
În viața ce-o trăim...
Pe scara ierarhiei
Mereu să tot suim.
Prin tot
Ce-n minte strângem
Și-n suflet adunăm,
A noastră „mască” crește,
Cu ea ne „înălțăm”.
Iar când
De sus privim
La tot ce ne-nconjură,
„Micimea” celorlalți
Ne umflă în statură.
muzelor le place să fie tratate bine
să le dai din carnea ta din sângele tău din berea ta
chiar și din femeia ta trebuie să le dai ceva
un ochi o buză un sân
toate copii materiale ale ideii
iar muza
știe toată lumea
a făcut o fixație pentru astfel de entități
în copilărie credeam că stă într-un colț al camerei
unul dintre eoni căutam să o ademenesc
prin tot felul de formule
am crezut că mi-a surâs prin clasa a patra sau a cincea
când un poet mare prin anii 80
Comentarii aleatorii