parodie în versuri

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 167

Iubita mea, pentru că fac remiză…

Iubita mea, pentru că fac remiză
Cu scorul alb, sub plapumă, îmi pare
Că s-a-ncurcat c-un gălbior pe care
Dacă îl strângi încape-ntr-o valiză.

Nu-i nici frumos și nici deștept; nu-i mare,
Dar zgândărit și conectat la priză,
Chiar dacă-i ostenit dup-o repriză,
Își chiamă iute alte ajutoare.

Nu-i un mister căci pân’ la urmă, foarte
Gelos, i-am spionat ascuns odată

imaginea utilizatorului Virgil

cioburi la modul general

...

știu că ești specială
eu sînt spart ca o călimară
uitată pierdută găsită
într-o cămară
după ce îți cumperi o garsonieră
din acelea bune din cărămidă
făcută înainte de cutremurul din șapteșapte
sau poate într-o vară
din anii șaizeci
dar m-am luat cu vorba
și am uitat să îți spun
că ești specială
mai ales cînd parchezi lateral
seara lîngă librăria din colț
dintr-o singură încercare

imaginea utilizatorului Virgil

antidedicaţie

scris sub inspiraţia textului "dedicaţie -gând pentru poet" al cristinei ştefan

ca să critici versul unui poet trebuie să te dezveţi de citit
ca să-l înţelegi uită că el există
cînd poetul scrie nu curge nici magmă şi nu se răscoală planete
doar dramele cotidiene iau o pauză pentru dezmorţirea picioarelor
cînd poetul plînge este atît de ridicol
încît păcatele lumii se simt stînjenite
nu împuşcaţi poeţii
în fiecare oraş există un cimitir numit eternitatea

imaginea utilizatorului ovYus

Celui Mare

epigrama

propriilor vise captiv
geniul
perorează absolut
el –soare mamut
pârjolind
minuscule planete...

„Adiacența logicului
displace temporalității decapate
vai, atât de contemporan
iar eternul
lipsit de comunitate
reprezinta Adevărul!”

astru înroșit de idei
grav în marile-i iluzii
solarul anonim
al borcanelor cu oțet
se lupta

singur.

Pagini

Subscribe to parodie în versuri