eroic poezia se zbate
de-o vreme
în brațele dolofane
ale unei nepoate
de preot
și da
uneori mai speră
mai crede în sfînta dreptate
cînd surghiunită plînge
în miezul de noapte
departe
tot mai departe
de orice talent sau visare
sau noimă
sau măcar șoapte
cu rost
atinse de dor de fior
de amor
sau măcar de frică
de moarte
dar nu
soarta ei e pe veci
dăltuită în bîlbe
Sunt cult(urist), "micuțo", fac rime contra cost,
Atrag făra eforturi cuvintele nătânge
Cum aș putea întoarce pigmeul ce am fost ?
Că mă cam strâng bikinii și “cucu” începe a plânge.
Sunt cult(urist), "micuțo", dar n-am jignit destul...
Așa îmi cere rangu - maestru de calibru
Mă îndrept spre « poezele »... Sunt « veri veri cul »
Cel mai cunoscut haiku japonez a fost compus de Matsuo Basho (1644-1694). Fragmentul de timp împietrit în eternitate a inspirat mii de poeți și filosofi asiatici sau europeni în generațiile ce i-au urmat.
huh, ce vis…
dormeam și deodată mă trezesc
cu Pitagora lângă pat
dau să mă ridic catetă
dar el mai iute, se apleacă așa, ipotenuză
ca la un unghi de 45º
și-mi spune:
am venit să-ți iau un interviu
și să-ți fac o propunere
și tace.
tac și eu
și mă scald așa în ochii lui
preț de câteva teoreme și izbucnesc în râs
da de unde și până unde?
că doar nu-s nici geometru vestit
Comentarii aleatorii