Uneori îmi plac cuvintele/
mă joc cu ele
dându-le de-a dura pe stradă
şi ele se lovesc de oameni
intrându-le-n gură
ca să le iasă pe fund atâta diarie /verbală /
de dimineaţă
pe stomacul gol îi ard o vodkă, un wisky, un co… nu , nespălatule, coniacul se bea la cafea
după o masă sofisticată
la o recepţie sau în societatea / înaltă
a parveniţilor
omului cu pricina
îi era frică să iasă din întîmplare
să intre în prealabil
dar mai ales să se oprească de fapt
deși nu ar fi făcut-o niciodată
nici nu îndrăznea pînă la urmă
cu toate că prefera bineînțeles
să fie la fel ca și cum
deși fusese văzut undeva
așteptat cîteodată
și poate chiar iubit uneori
a fost atîta doar și nimic mai mult
suferea din cînd în cînd
se resemna de obicei
poezia parodiată - "altfel despre moarte" de vt (virgil titarenco și nu vlad turburea)
peretele siluit de soare
abia mai stă în picioare
într-o viziune poetică frustă
nu i-aș pune proptea o langustă
ci o femeie pe care
s-o pipăi desuet pe sub fustă
de albastre lagune în care
moartea e doar
o aberație cromatică de amploare
dar nu-i decît un afiș și-o chitanță
cu semnătură buclé
pentru vt
lăsați un avans sînt în vacanță
Comentarii aleatorii