parodie în versuri

imaginea utilizatorului Sixtus

Extazul comunicării

pamflet

Uneori îmi plac cuvintele/
mă joc cu ele
dându-le de-a dura pe stradă
şi ele se lovesc de oameni
intrându-le-n gură
ca să le iasă pe fund atâta diarie /verbală /
de dimineaţă
pe stomacul gol îi ard o vodkă, un wisky, un co…
nu , nespălatule, coniacul se bea la cafea
după o masă sofisticată
la o recepţie sau în societatea / înaltă
a parveniţilor

imaginea utilizatorului Virgil

balada omului cu pricina

...

omului cu pricina
îi era frică să iasă din întîmplare
să intre în prealabil
dar mai ales să se oprească de fapt
deși nu ar fi făcut-o niciodată
nici nu îndrăznea pînă la urmă
cu toate că prefera bineînțeles
să fie la fel ca și cum
deși fusese văzut undeva
așteptat cîteodată
și poate chiar iubit uneori
a fost atîta doar și nimic mai mult
suferea din cînd în cînd
se resemna de obicei

imaginea utilizatorului bobadil

poem din titluri de petruț camui

cred că se putea și mai bine, aștept sugestii

Iluzie

oase de păsări
cântând în ploaie
gâște sălbatice

semnul de aer anotimpul de apă
desen pe asfalt
împărăția iubirii
tot ce vrei de la mine
coboară pe Babel
evreul bun
evreul rău

vin ploile
bună dimineața pământ
de ce nu bea împăratul
oameni care nu vorbesc
despre dragoste
pe chei

aducerea morții
persuasiune

pătratul zilei
zeciuială

all about eve

imaginea utilizatorului a.a.a.

Lucea farul

parodie la poezia Luceafărul (Mihai Eminescu)

A fost odată-n Bucureşti,
a fost, şi nu o dată,
din rude ample de Vereşti,
o preastilată fată.

Şi era plastic până-n dinţi
şi mândră-n toate cele,
cum e coliva între sfinţi
şi checu-ntre franzele.

Din cracii roz şi dezinvolţi,
copitele şi-ndreaptă
spre termopan, unde la colţ,
în merţ, Ghiujul aşteaptă.

Ea simte, fato, disperări
când merţul gri străluce
şi găuritele cărări
bujile-i distruge.

imaginea utilizatorului aalizeei

portret cu vt și langustă

poezia parodiată - "altfel despre moarte" de vt (virgil titarenco și nu vlad turburea)

peretele siluit de soare
abia mai stă în picioare
într-o viziune poetică frustă
nu i-aș pune proptea o langustă
ci o femeie pe care
s-o pipăi desuet pe sub fustă
de albastre lagune în care
moartea e doar
o aberație cromatică de amploare
dar nu-i decît un afiș și-o chitanță
cu semnătură buclé
pentru vt
lăsați un avans sînt în vacanță

Pagini

Subscribe to parodie în versuri