Dacă viața de cacao îți pare, speedy gonzales
și-n cap îți vine să te-arunci în vreun canal mâlos
stai așa, speedy gonzales, stai așa,
să te-nvăț cum să crezi că totu-i frumos

Fugi mai întâi după sobă, gonzales
și dibuiește borcanul, pe ăl cu cireșe amare
suflă de pe capacul ros de șoareci praful lânos
înșfacă tigaia de tuci, du și adu vaca

nu mai pot să mătur frunze
am ajuns un biet pensionar şi atît
îmi tremură mîinile picioarele
şi capul pe umeri
sînt tot mai singur şi mi-e urît

aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis

adesea am fost prea rebel
rareori am avut har
cheile mele spre nemurire