parodie în versuri

imaginea utilizatorului Gebeleizis

Haikul “Broasca” al lui Matsuo Basho, în diferite traduceri (una fidelă și 20 umoristice)

Cel mai cunoscut haiku japonez a fost compus de Matsuo Basho (1644-1694). Fragmentul de timp împietrit în eternitate a inspirat mii de poeți și filosofi asiatici sau europeni în generațiile ce i-au urmat.

Originalul în japoneză:

古池や
河津飛び込む
水の音

imaginea utilizatorului aalizeei

autumn sîc

acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie

nu mai pot să mătur frunze
am ajuns un biet pensionar şi atît
îmi tremură mîinile picioarele
şi capul pe umeri
sînt tot mai singur şi mi-e urît

aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis

adesea am fost prea rebel
rareori am avut har
cheile mele spre nemurire

imaginea utilizatorului Sixtus

Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot)

autoparodie

Intru pe strada Așteptării
fără să mă aștept

Stau pe strada Așteptării
așteptând să se întâmple ceva
nimic…

Ies de pe strada Așteptării
printr-o întâmplare neașteptată

Voi nu v-ați plictisit eu da
plec

Unde?

Unde nu am
la ce m-aștepta

Sau poate…
să vă aștept și pe voi

Luați-vă așteptarea în cârcă
și nu mă urmați

Pentru că nici nu știți
ce v-așteaptă!

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 161

Răspunsul unui bătrân – parodie

Ce dacă fac dribleuri prin piețe
Și folosesc Viagra? Tu nu știi
Că diploma de fabricat copii
„Cum Laude” se ia la bătrânețe?

Ți-aș face-o demonstrație da `mi-i
Că ai să umbli după aia-n bețe
Și părul de pe Venus care creț e
Se va întinde și se va-nălbi.

Nu mai am colți ca să te musc de sâni,
Nu practic sexul tantric de-agrement
Și ritmul de picamăr e mai lent

imaginea utilizatorului Virgil

vox maris

antiparodice

probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe

Pagini

Subscribe to parodie în versuri