parodie în versuri

imaginea utilizatorului Virgil

extemporal la limba română I

despre originea cuvintelor

cuvintele
uneori vin dinăuntru
alterori vin de aiurea
ca o mătură care trece
peste apatia liniștită a prafului

uneori este cuvîntul de care se dezice singularul
iar pluralul îl persiflează ca pe un înapoiat
verbal

vin este un verb despre migratori și turci
și ruși iar mai nou despre americani

dinăuntru e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu

imaginea utilizatorului Virgil

vox maris

antiparodice

probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe

imaginea utilizatorului bobadil

ex-catedra

parodie după poveste cu păsări și pești de Virgil T fără a schimba multe cuvinte

el era bărbatul căruia îi ieșeau păsărici pe gură
ea femeia din buzele căreia țîșneau pești
mai întâi fusese vasilică dar pe atunci lucra pe bani puțini
acum era el, stârcul și ea era păstruga
ziua fiecare avea slujba (lui) – (aici e sexistă treaba în textul original - de modificat părerea mea)
stresul și graba
noaptea se-mpletea adîncă laguna
cu mii de mangrove și sălcii plecate
în care păstruga și stîrcul aievea
răscoleau ape-ngreuiate și reci
de peste 40 de grade alcool
somnul hulpav le curgea peste pulpe

imaginea utilizatorului Sixtus

(1) Autozen

Sonet sonat

Autozen autostop autostradă
E greu să mânuieşti cuvinte-n şir
Când foloseşti un bont de tibişir
Precum un reformat scos la paradă

Pseudozen când zerul din poeme
Se-ntinde ca un jeg autohton
Pe seceta din sufletul afon
Pe mirişti pe gunoiul din poiene

Şi cat pierdut la plaiuri moldovene
Tot haiducind cu votca din pahare
Mă ia aşa un somn încet încet alene
De-odată un-gând z(€)natic iac-apare

Trezit cam brusc inoportun din lene
Koanul-Tiuk! În sus că sus răsare

imaginea utilizatorului aalizeei

portret cu vt și langustă

poezia parodiată - "altfel despre moarte" de vt (virgil titarenco și nu vlad turburea)

peretele siluit de soare
abia mai stă în picioare
într-o viziune poetică frustă
nu i-aș pune proptea o langustă
ci o femeie pe care
s-o pipăi desuet pe sub fustă
de albastre lagune în care
moartea e doar
o aberație cromatică de amploare
dar nu-i decît un afiș și-o chitanță
cu semnătură buclé
pentru vt
lăsați un avans sînt în vacanță

Pagini

Subscribe to parodie în versuri