nu mai pot să mătur frunze
am ajuns un biet pensionar şi atît
îmi tremură mîinile picioarele
şi capul pe umeri
sînt tot mai singur şi mi-e urît

aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis

adesea am fost prea rebel
rareori am avut har
cheile mele spre nemurire

Ce dacă fac dribleuri prin piețe
Și folosesc Viagra? Tu nu știi
Că diploma de fabricat copii
„Cum Laude” se ia la bătrânețe?

Ți-aș face-o demonstrație da `mi-i
Că ai să umbli după aia-n bețe
Și părul de pe Venus care creț e
Se va întinde și se va-nălbi.

Nu mai am colți ca să te musc de sâni,
Nu practic sexul tantric de-agrement
Și ritmul de picamăr e mai lent