Autozen autostop autostradă
E greu să mânuieşti cuvinte-n şir
Când foloseşti un bont de tibişir
Precum un reformat scos la paradă

Pseudozen când zerul din poeme
Se-ntinde ca un jeg autohton
Pe seceta din sufletul afon
Pe mirişti pe gunoiul din poiene

Şi cat pierdut la plaiuri moldovene
Tot haiducind cu votca din pahare
Mă ia aşa un somn încet încet alene
De-odată un-gând z(€)natic iac-apare

Trezit cam brusc inoportun din lene
Koanul-Tiuk! În sus că sus răsare

Prin văzduh,
picurau
în liniște
baloane.
Plimba
la braț
un elefant mofluz
piane
Ș-un bebe-înger chiureta,
pe viu,
un sor.
Iar eu țineam pe Domnul
de-un picior.

Ah, ferice! Și ce vis:
Mărșăluiau soldați
în somn urându-și
“Peace, brother! Ciao, kiss!”
„Ciao, adio, arme! Baby, kiss!”

Ah, dă-i bice! zic birjarului Felice
Ne-așteaptă, undeva, precis,