Fără de lumină nu se poate construi nici o imagine, mai ales că pensule sunt închise în sertar,
aşa că am început să îmi desfac cuvintele, cu o şurubelniţă în cruce, deşurubez şuruburile instabile
vin sărbătorile ceva tare mișto
al naibii ce ne îngerizăm
gingabel gingabel
hai sa te efectuez pe tulburel cu tocăniță de purcel
să te gâdil la melodie cu un senthiment-dobitoc
ne lalaim pe noi cam razna io-te că ne dă și mită
și morții sunt mai fericiți nebunul își mănâncă
mâinile în întuneric și soarta omului
cu a dobitocului este aceeași
după chipul și asemănarea noastră
Nu
nu eu te iubesc
altcineva
şi-a făcut cuib în mine
salivează după nurii tăi
şi reacţionează
ca un suflet canin
atunci când îşi primeşte binemeritatul stimul.
nu
nu eu îţi vorbesc
altcineva
vorbeşte din interiorul meu
alege cuvintele
le pune cap la cap
şi le stropeşte cu apă semantică.
nu
nu eu te privesc
altcineva
se uită prin ochii mei
la lumea ta imortalizată
Fiind ciumeg, bodegi cutreieram
Şi mă culcam frecvent în uscător,
Iar capul (tot!) sub burtă mi-l uitam,
S-aud cum pruna freamătă uşor;
Câte un sfânt zbura din geam în geam,
Şi un colos ieşi din dormitor…
(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Neşti'nd ce-nseamnă, la origini, “mas”)
Mă rog, reiau: uzându-mă la faţă,
Un tip din sumo văd printre prosoape,
Comentarii aleatorii