el era bărbatul căruia îi ieșeau păsărici pe gură
ea femeia din buzele căreia țîșneau pești
mai întâi fusese vasilică dar pe atunci lucra pe bani puțini
acum era el, stârcul și ea era păstruga
ziua fiecare avea slujba (lui) – (aici e sexistă treaba în textul original - de modificat părerea mea)
stresul și graba
noaptea se-mpletea adîncă laguna
cu mii de mangrove și sălcii plecate
în care păstruga și stîrcul aievea
răscoleau ape-ngreuiate și reci
de peste 40 de grade alcool
somnul hulpav le curgea peste pulpe
cînd din curba spinărilor goale
tresăreau pelicani despicînd
problematice rupturi de latex ce să-i faci
apoi pădure-adormea între labe de vulpe
și nu doar de vulpe între câte labe era nevoie
și-ar fi fost multă vreme laguna
doar secretul nopților lor fără lună
dacă într-o zi înnorată și lungă
peste oraș n-ar fi țîșnit o lișiță singuratică
speriată de știuca verzuie și crudă cu gura larg deschisă
lăcomind la mai mult decît poate să-nghită
privind în urmă ar fi putut foarte bine da vina
pe o lipsă cronică de somn
sau pe o nevoie acută
de cash-on-demand