Îmi upgradez, în toamnă, iar, ființa
Cu râsul tău ușărnic, filistin.
De sus, îmi toacă iarăși dracu` vin
Și-mi bobinez cu lacrimi impotența.

Că-s rupt în sufletu-mi aevea nud
De când ușchit-ai către aprozar
Cu cardu` tău la coapsa cea cu var.
Gurița ta morișcă de-aicea o aud.

O, taie-mă și țese sub mecla mea, amore
O fesulie iară ca-n vremea când noi doi

Trenul a abandonat gara
ca pe un lot de nași prinși în flagrant
scapă cine poate de vine noaptea și te prinde dezbrăcat
rămâi prietene fără cuvintele alea cu care-mi tot împodobești sauna
toarnă-mi o găleată de apă rece peste țeasta dezmoștenită de nădejdi juvenile
( l-am văzut ieri seară pe Ovidius Publius Naso beat criță la cherhana
scria mizericordiile lunii și pișca de fund o sirenă care de ciudă
va ispiti mai târziu mâna lui vasile roaită)
putem spune că plutea prin aer o stare de ebrietate onestă