Trenul a abandonat gara
ca pe un lot de nași prinși în flagrant
scapă cine poate de vine noaptea și te prinde dezbrăcat
rămâi prietene fără cuvintele alea cu care-mi tot împodobești sauna
toarnă-mi o găleată de apă rece peste țeasta dezmoștenită de nădejdi juvenile
( l-am văzut ieri seară pe Ovidius Publius Naso beat criță la cherhana
scria mizericordiile lunii și pișca de fund o sirenă care de ciudă
va ispiti mai târziu mâna lui vasile roaită)
putem spune că plutea prin aer o stare de ebrietate onestă

probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe