Ai scos, din mahmureală și lipsă de idei,
În ziua ce precede sictirul menstrual,
Să vadă iar lumina, amestecul fatal
De-amoruri temporare cu draci și Dumnezei.
Degeaba stai în poala unui maestru al
Torturii de cuvinte sardonice și vrei
Să nu te tragem tare, cu troliul, de cercei
Când ne arunci cu prafuri și rime,-n ochi, brutal.
incantație după 'nu mai deosebesc vocile' de paul blaj, în contextul arestării lui adrian năstase
când te caut prin abator doamna mea
carcasele zbrobite cântă
un cântec al victoriilor noastre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare chiar trebuie să mă uit?
să ajung mereu mereu la parchet
cu o ambulanță iarna?
tăticul meu
tot ce știu despre tine
se amestecă lent cu mineriade și lovituri de stat
peste pomeții mei îmi cade pur și simplu falca
blândă ca făina de la Vel Pitar
ce frumoși erau anii tăi
când tăiai și spânzurai
uneori mai simt
cum banii îmi mai intră-n cont
din vreo moștenire a mătușii tamara
dar mă duc prea tânăr la pârnaie
nopți neprimitoare
Trenul a abandonat gara
ca pe un lot de nași prinși în flagrant
scapă cine poate de vine noaptea și te prinde dezbrăcat
rămâi prietene fără cuvintele alea cu care-mi tot împodobești sauna
toarnă-mi o găleată de apă rece peste țeasta dezmoștenită de nădejdi juvenile
( l-am văzut ieri seară pe Ovidius Publius Naso beat criță la cherhana
scria mizericordiile lunii și pișca de fund o sirenă care de ciudă
va ispiti mai târziu mâna lui vasile roaită)
putem spune că plutea prin aer o stare de ebrietate onestă
Comentarii aleatorii