I
Pe-atunci mi-erai amică
Consuela
Cu ţâţe cât Venezuela
Cu gura mică,
Nasul fin…
Aveai un aer cam latin
Şi mă iubeai – eu mai puţin,
Dar îţi ştiam de frică…
II
De-atâta dor,
Oh! Consuela, mi amor!
Îmi amintesc că într-un an
Era să mor…
Era să mor…
Pe-atunci noi ne iubeam cu spor
Într-un decor
Shakespearian
Oh! Mi amor! Oh! Mi amor!
Cu dosul tău rubensian
Îmi trebe bărbăție, să vă arăt feblețea
De-a pune cu talentu-mi, din cand in cum, in bol
Zacuscă, zarzavaturi... și cum naturalețea
(De-a pregăti rântașul) mă dă mereu de gol
Că-mi scot în parc goblenul, perdelele brodate,
Și-n cârca înnoptării, sub cracii goi ai lunii,
Se travestesc în lire și se târăsc pe coate,
Bocindu-și bâlbâiala, să le-nsteleze unii.
parodie după "videoconferință cu îngeri" de Nicholas Dinu
1
10
50 de milioane
17 trilioane…
atîta felurime
de îngerime
nu am mai văzut
nici la tata în bătătură
cînd mă jucam cu bilele
şi aveam marmeladă la gură
dar să lăsăm această mirare
care ar putea da
discursului meu o anumită lentoare
aşadar îngerimile voastre
vă atenţionez cu bună cuviinţă
că sîntem deja în videoconferinţă
haideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
-ok ok nu îmi vorbiţi mie de anamneză
ştiu că mă exprim în româno-engleză-
Comentarii aleatorii