știu că ești specială
eu sînt spart ca o călimară
uitată pierdută găsită
într-o cămară
după ce îți cumperi o garsonieră
din acelea bune din cărămidă
făcută înainte de cutremurul din șapteșapte
sau poate într-o vară
din anii șaizeci
dar m-am luat cu vorba
și am uitat să îți spun
că ești specială
mai ales cînd parchezi lateral
seara lîngă librăria din colț
dintr-o singură încercare
incantație după 'nu mai deosebesc vocile' de paul blaj, în contextul arestării lui adrian năstase
când te caut prin abator doamna mea
carcasele zbrobite cântă
un cântec al victoriilor noastre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare chiar trebuie să mă uit?
să ajung mereu mereu la parchet
cu o ambulanță iarna?
tăticul meu
tot ce știu despre tine
se amestecă lent cu mineriade și lovituri de stat
peste pomeții mei îmi cade pur și simplu falca
blândă ca făina de la Vel Pitar
ce frumoși erau anii tăi
când tăiai și spânzurai
uneori mai simt
cum banii îmi mai intră-n cont
din vreo moștenire a mătușii tamara
dar mă duc prea tânăr la pârnaie
nopți neprimitoare
Mă doare, mitocane, în cot
De gândul tău semeț ca o fâneață
Și cred c-ai tras de dimineță,
De vii să-mi spui la bot
că boul din oglindă îți provoacă greață...
Rânjești la un trabant. Ce mai paiață!
Te eschivezi: mă simt vânat ca un enot.
Si îmi zâmbești cu dinți de cașalot
De o să pledez: "too" sexy strungăreață…
în subsolul blocului nostru trăiește
mîța multilaterală
ca orice mîță are nouă vieți
prima și-o mai aduce aminte
undeva în văgăuna babei dochia
pe vremea cînd era încă
pe jumătate duh de pădure
și jumătate vîrtelniță
a doua într-un hambar din dinogeția
la vînat de bizami la furat de plătică
pe a treia o reține vag
undeva în pustă
printre calabalîcurile lui attila
"the hun"
cel care mînca ce ea n-ar fi mîncat
niciodată
dar pe a patra și-o amintește bine
într-un sat din munți
Comentarii aleatorii