parodie în versuri

imaginea utilizatorului cvasiliu

Mic tratat de scris parodii

studiu de caz

“Primavara” de Cristian Vasiliu

Se-anunță primăvara
Cu-n buzdugan de patimi
Și rații de căldură
În tocul de la uși,
Iar eu, ca niciodată,
De frica avalanșei,
Adulmec pe la colțuri
Cu palmele căuș;

Mă văd ca-ntr-o oglindă,
Cu venele deschise,
Foșnind de încordare,
Tristețe și de zel
Și-mi tatuez cu grijă,
În carne, la răscruce
De dragoste și viață
Nescrisă-un ghiocel.

imaginea utilizatorului Virgil

vox maris

antiparodice

probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe

imaginea utilizatorului Dedal

anti-caligulă

căldură mare-n plaiul antisept –
mărita profunzime de licor
a socotit strâmbită că e drept
să-și promoveze propriul turnător

așa încât cu pâlnia adept
lângă adept o parte de popor
să fie la nectar după concept
distribuit și free cugetător

cu veritasul botezat inept
să ne stropească alchimistul or
să ne lipească țintele cu piept
amestecat în dublu fantazor

imaginea utilizatorului aalizeei

feng shui în lucernă

el avea două mîini stîngi
și mereu îi întreba pe ai lui
de ce m-am născut așa mamă și tată
de chichi de michi și de feng shui

dimineața strîngea lucerna căpițe căpițe
și mînca din mers o felie groasă de pîine
unsă vîrtos
cu lumină
de la doi sori cusuți cu arnici pe etamină
unul pe față altul pe dos

pe la prînzul cel mare
încerca să se odihnească preț de un ceas
ah ce obidă!

imaginea utilizatorului Virgil

antidedicaţie

scris sub inspiraţia textului "dedicaţie -gând pentru poet" al cristinei ştefan

ca să critici versul unui poet trebuie să te dezveţi de citit
ca să-l înţelegi uită că el există
cînd poetul scrie nu curge nici magmă şi nu se răscoală planete
doar dramele cotidiene iau o pauză pentru dezmorţirea picioarelor
cînd poetul plînge este atît de ridicol
încît păcatele lumii se simt stînjenite
nu împuşcaţi poeţii
în fiecare oraş există un cimitir numit eternitatea

Pagini

Subscribe to parodie în versuri