Nu
nu eu te iubesc
altcineva
şi-a făcut cuib în mine
salivează după nurii tăi
şi reacţionează
ca un suflet canin
atunci când îşi primeşte binemeritatul stimul.
nu
nu eu îţi vorbesc
altcineva
vorbeşte din interiorul meu
alege cuvintele
le pune cap la cap
şi le stropeşte cu apă semantică.
nu
nu eu te privesc
altcineva
se uită prin ochii mei
la lumea ta imortalizată
scris sub inspiraţia textului "dedicaţie -gând pentru poet" al cristinei ştefan
ca să critici versul unui poet trebuie să te dezveţi de citit
ca să-l înţelegi uită că el există
cînd poetul scrie nu curge nici magmă şi nu se răscoală planete
doar dramele cotidiene iau o pauză pentru dezmorţirea picioarelor
cînd poetul plînge este atît de ridicol
încît păcatele lumii se simt stînjenite
nu împuşcaţi poeţii
în fiecare oraş există un cimitir numit eternitatea
am să îți spun despre dragoste
– între timp a mai început un război în africa –
nu pentru că aș avea ceva semnificativ de spus despre ea
sau vreo altă implicație după care voi femeile
- deja îți simt privirea pironindu-mă în mijlocul frazei –
războiul s-a terminat dar a început altul în industria de software
I
Pe-atunci mi-erai amică
Consuela
Cu ţâţe cât Venezuela
Cu gura mică,
Nasul fin…
Aveai un aer cam latin
Şi mă iubeai – eu mai puţin,
Dar îţi ştiam de frică…
II
De-atâta dor,
Oh! Consuela, mi amor!
Îmi amintesc că într-un an
Era să mor…
Era să mor…
Pe-atunci noi ne iubeam cu spor
Într-un decor
Shakespearian
Oh! Mi amor! Oh! Mi amor!
Cu dosul tău rubensian
Comentarii aleatorii