probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe

Iubita mea, pentru că fac remiză
Cu scorul alb, sub plapumă, îmi pare
Că s-a-ncurcat c-un gălbior pe care
Dacă îl strângi încape-ntr-o valiză.

Nu-i nici frumos și nici deștept; nu-i mare,
Dar zgândărit și conectat la priză,
Chiar dacă-i ostenit dup-o repriză,
Își chiamă iute alte ajutoare.

Nu-i un mister căci pân’ la urmă, foarte
Gelos, i-am spionat ascuns odată