Iubita mea cu un profil baroc
Mă-așteaptă seara, umedă, în prag,
Rotind cu non-șalanță un nunceag
Pe după umeri, pulpe și mijloc;

Mă-ntreabă-ntâi, fixandu-mă cu drag,
De unde vin; răspunsul echivoc
Pe care-l dau o zgândăre și poc
- Îmi trage una fix în ștremeleag.

"Te vindec eu, Gheoghiță, de nărav!";
Văd dinainte verde-obsidian
De parcă-mi desenase un zugrav

de ceva vreme am arţag
ah totul este acum o frecție
nu-mi iese nicio poezie
şi culmea! nu mai am erecţie

s-au dus demult acele zile
în care călăream pe vers
mă cunoştea o scară-ntreagă
şi de poet şi de pervers

pe limba mea sălta cuvîntul
ca iarba crudă într-un miel
scriam poeme moderniste