parodie în versuri

imaginea utilizatorului Virgil

studiul femeii îndrăgostite

gaiac și mir

în această primăvară
m-am hotărît să studiez femeia îndrăgostită
inima îmi bate ca un cîine speriat în mijlocul pădurii
cînd simte mirosul intoxicant al lupilor
mintea însă își scoate ca de obicei calmă trusa de piele
măruntele ei instrumente de măsurat
reci și lucioase ca oasele filigranate
ale unei ființe extraterestre
tac
las timpul să treacă prin găurile cariilor din pervaz
ce vreme potrivită pentru studiul femeii îndrăgostite
cugetă înțelept bătrîna pendulă
totul e verde sau albastru
în funcție desigur de poziția în care te afli cînd ești sărutată

imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonet 167

Iubita mea, pentru că fac remiză…

Iubita mea, pentru că fac remiză
Cu scorul alb, sub plapumă, îmi pare
Că s-a-ncurcat c-un gălbior pe care
Dacă îl strângi încape-ntr-o valiză.

Nu-i nici frumos și nici deștept; nu-i mare,
Dar zgândărit și conectat la priză,
Chiar dacă-i ostenit dup-o repriză,
Își chiamă iute alte ajutoare.

Nu-i un mister căci pân’ la urmă, foarte
Gelos, i-am spionat ascuns odată

imaginea utilizatorului aalizeei

portret cu vt și langustă

poezia parodiată - "altfel despre moarte" de vt (virgil titarenco și nu vlad turburea)

peretele siluit de soare
abia mai stă în picioare
într-o viziune poetică frustă
nu i-aș pune proptea o langustă
ci o femeie pe care
s-o pipăi desuet pe sub fustă
de albastre lagune în care
moartea e doar
o aberație cromatică de amploare
dar nu-i decît un afiș și-o chitanță
cu semnătură buclé
pentru vt
lăsați un avans sînt în vacanță

imaginea utilizatorului Dedal

anti-caligulă

căldură mare-n plaiul antisept –
mărita profunzime de licor
a socotit strâmbită că e drept
să-și promoveze propriul turnător

așa încât cu pâlnia adept
lângă adept o parte de popor
să fie la nectar după concept
distribuit și free cugetător

cu veritasul botezat inept
să ne stropească alchimistul or
să ne lipească țintele cu piept
amestecat în dublu fantazor

imaginea utilizatorului francisc

Asinul, mândria și păpădia

Într-o zi, un măgăruș postmodern se plimba pe câmpie
În dinți c-o păpădie.
Nu era –vai!- să fie o așa grozăvie plimbarea în sine pentru asin
(nici măcar nu era măgarul lui Buridan, ci un simplu magar din moși-strămoși)
Dacă nu sărea în grădina lui Ficino
Zicând “ninonino”
Am zice c-ar fi avut o zi ca-n rai
Dar puse copita și, vai,
Se cruci: prin față-i trecea o iapă din stână

Pagini

Subscribe to parodie în versuri