Dacă viața de cacao îți pare, speedy gonzales
și-n cap îți vine să te-arunci în vreun canal mâlos
stai așa, speedy gonzales, stai așa,
să te-nvăț cum să crezi că totu-i frumos
Fugi mai întâi după sobă, gonzales
și dibuiește borcanul, pe ăl cu cireșe amare
suflă de pe capacul ros de șoareci praful lânos
înșfacă tigaia de tuci, du și adu vaca
probabil generaţia noastră
mîndră ca o varză creaţă (don’t ask me why)
legiune romană uitată la numărătoare
în faţă la senat
sau pe bancheta din spate
a unui mercedes mort cu geamuri fumurii
şi cu ochii în soare
generaţia noastră trece poate
printr-un fel de angst de parc
o defecţiune subtilă de reproducere şi remodelare
dar absolut norocoasă
lăbărţată peste continente şi gafe
Prin văzduh,
picurau
în liniște
baloane.
Plimba
la braț
un elefant mofluz
piane
Ș-un bebe-înger chiureta,
pe viu,
un sor.
Iar eu țineam pe Domnul
de-un picior.
Ah, ferice! Și ce vis:
Mărșăluiau soldați
în somn urându-și
“Peace, brother! Ciao, kiss!”
„Ciao, adio, arme! Baby, kiss!”
Comentarii aleatorii