Să spal cu săpun un soldat de plumb
Mă tem că i-aş scurge ochii în bule de spumă.
Aş vedea cât de albă e ploaia
când vine pe negândite.
Mâine voi asculta la radio ca şi astăzi -
Vine toamna tot mai adânc.
Cu bocancii în viaţă întră, adică e vie,
Tiptil,
Ca un crocodil stăpân pe solzii lui,
În lacuri se-aud scârţâiturile motoarelor.
Halucinaţii cu ancore de vapoare.
Scrâncioburile se mişcă, ritmic.
Toate de pe pământ în aceeaşi direcţie
La stânga mai tare,
La dreapta mai înspre soare.
Copacii au făcut sindicatul măturătorilor de ceruri.
Podelele îngerilor sunt pline de frunze.
Le intră în păr, printre aripi, pe sub unghii
Cojile de copaci…
Câtă asemănare cu ziua de astăzi.

Dacă n-aş sta într-o staţie de autobuz
Atunci când plouă trenul trece pe lângă mine.
Calea ferată e lângă şosea, n-am înnebunit eu!
Scrie în ruseşte pe tren, e vechi, transportă şi ziare
într-o limbă pe care n-o înţeleg
o citesc pe chipurile care fug
odată cu imaginea de la stânga la dreapta.

Câte gânduri îţi taie mintea
atunci când mănânci
un măr pe-o margine de toamnă.