Virgil -
...
zilele ca niște gutui pe pervazul îngust
nemișcate nemușcate
mirosul lor umerii tăi
gîndurile lipite de tavan
fără ieșire din mine
fără intrare în tine
mîinile
din ce în ce mai inutile
ochii mă dor ca și cum ar vrea să mă părăsească
au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare
Poezie:
Comentarii
Reuşită poezia
batori -
Mi-au plăcut foarte mult versurile acestea, ritmul în care s-a scris poezia, finalul care, oarecum, m-a amuzat, în sensul bun al cuvântului. Cu duşmanii care-ţi zic: "să-l lovim acolo unde îl doare" - simplu şi sincer. Şi dacă în poezie putem fi la obiect, tu ai reuşit la final să ne aduci cu picioarele pe pământ.
Şi mie...
Sabazius -
... mi-a plăcut poezia. Sunt câteva imagini care m-au impresionat în mod deosebit, imaginea zilelor cu parfum nostalgic de care nu are nimeni curajul să se atingă, nu chiar perfecte, dar imuabile. Apoi gândurile, cumva prizoniere în încăpere, lipite de tavan - o limită mai presus de care încă nu se pot înălţa şi oarecum 'ale nimănui', având acum o existenţă proprie, pentru că nimeni nu şi le mai adjudecă. O lipsă de intrări sau ieşiri - voită de protagonişti, de aceste gânduri acum autonome sau chiar de cititorul care locuieşte acest poem din când în când. Şi fizicul care uneori nu îţi mai aparţine, alteori chiar te trădează.
Totuşi, termenul de 'duşmani' mi s-a părut un pic dintr-un alt registru, dar poate chiar asta a fost şi ideea.
Numai bine!
aida
bobadil -
Destul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
Iar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu
bobadil
Virgil -
bobadil, acum e mai bine cu logarea?
virgil
bobadil -
nu, atât la logare cât și la delogare te aruncă în pagina de autor cred, e aiurea, contextul trebuie păstrat vezi că e o opțiune pe undeva de go to la login care cred că trebuie deactivată ca să rămână omul unde era când a dat comanda de log on/off
bobadil
Virgil -
nu stiu la ce te referi. in momentul de fata dupa logare intri in home page si dupa log out tot in home page esti trimis. si mi se pare normal asa. nu vad unde este problema.
confesiuni bobadilice
batori -
Intervin cu mult respect, Virgil, dar pentru întrebări tehnice sau altfel de întrebări legate de site, există "căsuţă" specială pentru aşa ceva. Bobadil ar trebui să ştie lucrul acesta.
Nu de alta, dar aici, cel care a comentat un text, se aşteaptă (sau nu este obligatoriu) să primească un răspuns de salutare din partea autorului, nu să plece oarecum dezamăgit că a putut citi despre cum va reuşi bobadil să se logheze.
Cele bune.
Virgil
Djamal -
poezia e multumitoare pana la versul cu
ochii ma dor...restul eu le-as taia fara mila sau as gasi ceva mai potrivit.
cu sinceritate si respect
Djamal
Idem
vladimir -
Impartasesc opinia lui Djamal... nu inteleg ce rost au cuvintele de dupa "ochii mă dor...".
partea "au dreptate dușmanii
nicodem -
partea
"au dreptate dușmanii mei
cînd te privesc
și zic
să-l lovim acolo
unde îl doare"
nu are nicio semnificatie, e "devoid" de orice metafora, de orice implicita sau explicita calitate literara. mai ales ca nu se face referire in text la vreo frumusete feminina exceptionala care l-ar face pe dusmanul tau sa te loveasca...
apoi gandurile alea lipite pe tavan ca ...mucii. parerea mea, ca sa parafrazez si eu pe un altul.