După cîteva discuții privind obiectivitatea criticii în raport cu actul creator în sine, în toamna anului trecut, mi-am propus, împreună cu prietena mea din copilarie, un experiment literar (si chiar psihologic) tip Ilf și Petrov, dacă nu frații Strugatki în manieră autohtonă. Doar ca eram trei…încă un complice, al cărui rol a fost pasiv, ca la bridge cîteodată.
Experimentul Anca Florian a fost incitant.
Sper că cei mai mulți vor înțelege și vor accepta partea pozitivă a experimentului, nu numai aspectul său ludic. Pentru ei, pentru voi am considerat și consider că sînt datoare, dintr-un gest de curtoazie, să vă spun că din momentul retragerii textelor ei, am rămas doar eu. Aranca.
În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:
cum să nu
„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
Comentarii aleatorii