E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Am vrut să scriu un text poetic dar “datoria este înainte de toate”. Trebuie să scriu clarificări. Am o groază de clarificări de făcut. Cîndva visam să ajung șef. După o vreme n-am mai visat. N-am mai visat nimic. Acum că m-a pus bîza să îmi fac site trebuie să fiu și șef. S-au dus vremurile bune de altădată cînd lăsam bătaia asta de cap altora. Nu mi-o luați în nume de rău. E un sentiment straniu. Am vrut să am un loc liniștit în care să îmi pun textele. Nu m-am așteptat să își dorescă și alții compania mea. Mai ales că nu sînt o companie extrem de agreabilă. Pe alocuri sînt chiar mizantrop.
Deci, să încep: (le voi adăuga și în regulament pe cele care își vor avea locul acolo)
Acum cîteva zile Hermeneia a împlinit cinci ani de la apariția ei ca și eSocietate și eZine de Literatură și Arte. Mai precis pe data de 21 decembrie. Povesteam cuiva zilele acestea cum am creionat toată ideea pe o masă din bucătărie într-o seară și cum apoi David a realizat-o tehnic. Însă motorul care a energizat totul a fost reprezentat de entuziasmul acelor cîțiva prieteni care am vrut în decembrie 2005 să încercăm altceva și mai ales să inițiem un altfel de spațiu virtual în care arbitrarul administrativ să aibă cît mai puțin impact asupra aprecierii critice. Un loc în care să ne publicăm liber poeziile și textele de proză și să avem curajul să ne criticăm reciproc fără tot felul de mașinațiuni de culise.
Membrii comunității Hermeneia de pînă acum scriu din cel puțin trei țări. Deci ne putem numi o comunitate internațională deja. Tuturor, precum și cititorilor noștri, Hermeneia vă dorește sentimentul cald al împăcării cu Dumnezeu și cu semenii în blînda lumină a Nașterii Domnului. Un Praznic plin de pace și speranță alături de cei dragi iar dacă ești singur sau singură nu uita că Hermeneia este în felul ei modest alături de tine.
Cred că a venit vremea să iau o decizie cu privire la existența site-ului Hermeneia.com. Nu-mi voi ascunde sarcasmul și am să recunosc că sînt unii care cred că decizia asta ar fi trebuit luată mai demult. Deci pînă la sfîrșitul acestei veri Hermeneia, așa cum o știți acum nu va mai exista. Sînt posibile mai multe scenarii și nu îmi este deocamdată clar care din ele va fi ales. Este posibil să fie închisă și să dispară în mod complet. Este posibil ca textele să mai rămînă disponibile în mod static dar fără să mai poată fi comentate sau modificate.
Comentarii aleatorii