Dom'le, cred că m-am plictisit eu de cîte ori am scris sub tot felul de texte și anunțuri, cum că aștept propuneri, observații, sugestii, întrebări, critici, etc. Și de cele mai multe ori am primit nimic. Nu totdeauna. Dar cînd am primit am răspuns, personal - mult mai mult decît o fac alți posesori de site literar, zic eu - dar, mă rog. Am răspuns și am încercat să implementez. Eu sînt unul și, culmea, nu am nici măcar un secretar administrativ - sau cineva care să se ocupe de toată rutina secretarială, administrativă - iar membrii, inclusiv cei nemulțumiți, sînt mulți.
E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Anul trecut, pe data de 6 iulie, scriam „Cred că a venit vremea să iau o decizie cu privire la existența site-ului Hermeneia.com. Nu-mi voi ascunde sarcasmul și am să recunosc că sînt unii care cred că decizia asta ar fi trebuit luată mai demult. Deci pînă la sfîrșitul acestei veri Hermeneia, așa cum o știți acum nu va mai exista.” Iată un exemplu care mă învață, dacă mai era nevoie, să fiu și mai circumspect atunci cînd așez ceva în scris. Pentru că a trecut vara și Hermeneia nu a dispărut.
M-am gîndit să las gluma lui Vlad să continue mai departe. Așa că, în respectabila tradiție a despoților luminați, ofer un edict de amnistie între 12 decembrie și 24 decembrie. Există mai mulți foști membri Hermeneia (se știu ei cine sînt) cărora pentru diferite motive li s-a anulat dreptul de a mai fi membri. Dacă doresc să fie reprimiți, pînă pe 24 decembrie, acest an, au posibilitatea să trimită cererea lor pe adresa de email a oficiului site-ului și vor fi reprimiți. Bineînțeles ar fi de dorit să nu mai recidiveze. Noi le dorim numai bine.
Comentarii aleatorii