E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Anul trecut, pe data de 6 iulie, scriam „Cred că a venit vremea să iau o decizie cu privire la existența site-ului Hermeneia.com. Nu-mi voi ascunde sarcasmul și am să recunosc că sînt unii care cred că decizia asta ar fi trebuit luată mai demult. Deci pînă la sfîrșitul acestei veri Hermeneia, așa cum o știți acum nu va mai exista.” Iată un exemplu care mă învață, dacă mai era nevoie, să fiu și mai circumspect atunci cînd așez ceva în scris. Pentru că a trecut vara și Hermeneia nu a dispărut.
Am vrut să scriu un text poetic dar “datoria este înainte de toate”. Trebuie să scriu clarificări. Am o groază de clarificări de făcut. Cîndva visam să ajung șef. După o vreme n-am mai visat. N-am mai visat nimic. Acum că m-a pus bîza să îmi fac site trebuie să fiu și șef. S-au dus vremurile bune de altădată cînd lăsam bătaia asta de cap altora. Nu mi-o luați în nume de rău. E un sentiment straniu. Am vrut să am un loc liniștit în care să îmi pun textele. Nu m-am așteptat să își dorescă și alții compania mea. Mai ales că nu sînt o companie extrem de agreabilă. Pe alocuri sînt chiar mizantrop.
Deci, să încep: (le voi adăuga și în regulament pe cele care își vor avea locul acolo)
În primul rînd vreau să mulțumesc tuturor care celor care au participat la acest concurs și au avut curajul să își trimită textele. Fiecare dintre voi merită felicitat pentru participare. Și fiecare aveți aprecierea mea. Fiecare text a fost o încercare pentru un scris mai bun și pentru o poezie mai reușită. Și simplul fapt că ați participat vă va da curaj să scrieți mai bine în viitor. De aemenea vreau să mulțumesc celor care au ales să participe la votul public. Nu au fost mulți dar au fost destui, iar votul lor a fost destul de divers.
Comentarii aleatorii