Cred că a venit vremea să iau o decizie cu privire la existența site-ului Hermeneia.com. Nu-mi voi ascunde sarcasmul și am să recunosc că sînt unii care cred că decizia asta ar fi trebuit luată mai demult. Deci pînă la sfîrșitul acestei veri Hermeneia, așa cum o știți acum nu va mai exista. Sînt posibile mai multe scenarii și nu îmi este deocamdată clar care din ele va fi ales. Este posibil să fie închisă și să dispară în mod complet. Este posibil ca textele să mai rămînă disponibile în mod static dar fără să mai poată fi comentate sau modificate.
Vă mărturisesc că am fost foarte înclinat să anulez concursul acesta. În mare parte din respect pentru ideea de concurs literar și pentru Hermeneia. Dar au fost voci, din partea celor din juriu care m-au convins să nu-l anulez. Și nu o voi face dar nici nu vom putea acorda premiul întîi în aceeste condiții. Vreau să nu îi dezamăgesc sau descurajez pe cei care au participat la concurs pentru că nu este drept față de ei. Dar datorită acestei participări modeste nu cred că este corect să acordăm premiul întîi. Și asta nu datorită faptului că eu ar trebui să plătesc pentru el.
Problema : De ce să se reposteze un text aici, pe Hermenia, dacă a mai fost postat pe alte site-uri?
În regulament se prevede posibilitatea de înscriere a unui text, existent pe alt site, numai în momentul în care au trecut minim două luni de la postarea lui pe acel site.
Concluzie : nu se dorește copierea altor site-uri.
În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:
cum să nu
„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
Comentarii aleatorii