Când am venit pe hermeneia, plecasem dintr-un loc nu pentru ceva ce mi se întâmplase mie, ci pentru ce vedeam că se întâmplă celor din jur. Am plecat, cu alte cuvinte, în numele unor „principii”. Spuneți-le cum vreți, dacă nu credeți în așa ceva. Dar eu sunt de părere că nimic din ceea ce las să se întâmple unuia de lângă mine astăzi, nu e garantat că mă va ocoli pe mine la nesfârșit. Nu te poți eschiva, în nici un fel de comunitate, spunând „nu știu, eu n-am participat, eu n-am nici o vină, am stat în banca mea”. Mă consider la fel de vinovată dacă tac și fac parte din acea comunitate în care alții, necunoscuți mie, suferă vreo nedreptate.
Hermeneia a împlinit doi ani. Aceasta s-a întîmplat acum mai bine de o lună și cu toate acestea din motive personale nu am putut publica atunci ceea ce am vrut să devină o tradiție – the State of Hermeneia. Cu întîrziere o fac acum.
Consiliul Hermeneia urează tuturor cititorilor și membrilor săi o sărbătoare liniștită a Crăciunului - 2011. Fie ca toate depresiile, dezamăgirile și blues-ul acestor vremuri să se transforme în tot atîtea introspecții personale și refulări artistice. La urma urmei pînă și Dumnezeu vorbește cînd într-un fel cînd în altul. Nu uitați de cei mai săraci decît voi.
Dom'le, cred că m-am plictisit eu de cîte ori am scris sub tot felul de texte și anunțuri, cum că aștept propuneri, observații, sugestii, întrebări, critici, etc. Și de cele mai multe ori am primit nimic. Nu totdeauna. Dar cînd am primit am răspuns, personal - mult mai mult decît o fac alți posesori de site literar, zic eu - dar, mă rog. Am răspuns și am încercat să implementez. Eu sînt unul și, culmea, nu am nici măcar un secretar administrativ - sau cineva care să se ocupe de toată rutina secretarială, administrativă - iar membrii, inclusiv cei nemulțumiți, sînt mulți.
Comentarii aleatorii