Hermeneia a ajuns la "maturitatea" celor șapte zile. Cu siguranță nu este vorba de desăvîrșire. Mai sînt foarte multe de făcut. În același timp vreau să vă mulțumesc pentru drumul parcurs pînă acum. Vreau să mulțumesc și vizitatorilor noștri care în ultimele trei zile au depășit media de 100 pe zi, ceea ce este o cifră neașteptată pentru un site care abia iese din scutece. Vreau să îi asigur atît pe vizitatori cît și pe autori că încercăm să îmbunătățim tot mai mult funcționarea și facilitățile site-ului. Așteptăm încă întrebările și observațiile lor la [email protected]. Vreau să îi rog pe cei care au nemulțumiri cu privire la dimensiuni, aspecte grafice, etc, să menționeze și rezoluția la care vizitează site-ul precum și browser-ul folosit.
După cîteva discuții privind obiectivitatea criticii în raport cu actul creator în sine, în toamna anului trecut, mi-am propus, împreună cu prietena mea din copilarie, un experiment literar (si chiar psihologic) tip Ilf și Petrov, dacă nu frații Strugatki în manieră autohtonă. Doar ca eram trei…încă un complice, al cărui rol a fost pasiv, ca la bridge cîteodată.
Experimentul Anca Florian a fost incitant.
Sper că cei mai mulți vor înțelege și vor accepta partea pozitivă a experimentului, nu numai aspectul său ludic. Pentru ei, pentru voi am considerat și consider că sînt datoare, dintr-un gest de curtoazie, să vă spun că din momentul retragerii textelor ei, am rămas doar eu. Aranca.
Spre bucuria lui bobadil (vezi cursus honorum), și probabil a încă altor mai vechi „prieteni”, Hermeneia este practic în acest moment lipsită de editori și implicit fără Consiliul Hermeneia. Evident nu aceasta este ceea ce mi-am dorit; cred foarte puternic în conducerea colectivă, dar probabil că pentru cei mai mulți interesul de a beneficia de ce îți oferă Hermeneia este mai puternic decît dorința de a pune umărul să ajuți cu ceva la administrarea ei. În orice caz, eu mulțumesc tuturor celor care pe parcursul acestor ani au muncit alături de mine. Mă leagă de ei amintiri de tot felul și mă bucur că am putut să am priviliegiul de a cunoaște și a fi ajutat de oameni deosebit de inteligenți și talentați.
Am urmărit modul cum s-a răspuns la inițiativa concursului „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014”. Nu voi ascunde faptul că mă încearcă un amestec de sentimente. Dar nu despre sentimente vreau să scriu aici ci mai degrabă despre ce am decis. Numărul textelor înscrise este sub o valoare care să răspundă în mod serios ideii de concurs. În mod normal ar trebui anulat. Dar m-am sfătuit cu Adrian și am hotărît să prelungesc perioada de trimitere a textelor cu încă o săptămînă. Deci toate datele din regulamentul concursului se avansează cu o săptămînă.
- 16 mai 2014 devine 23 mai
Dom'le, cred că m-am plictisit eu de cîte ori am scris sub tot felul de texte și anunțuri, cum că aștept propuneri, observații, sugestii, întrebări, critici, etc. Și de cele mai multe ori am primit nimic. Nu totdeauna. Dar cînd am primit am răspuns, personal - mult mai mult decît o fac alți posesori de site literar, zic eu - dar, mă rog. Am răspuns și am încercat să implementez. Eu sînt unul și, culmea, nu am nici măcar un secretar administrativ - sau cineva care să se ocupe de toată rutina secretarială, administrativă - iar membrii, inclusiv cei nemulțumiți, sînt mulți.
Comentarii aleatorii