Spre bucuria lui bobadil (vezi cursus honorum), și probabil a încă altor mai vechi „prieteni”, Hermeneia este practic în acest moment lipsită de editori și implicit fără Consiliul Hermeneia. Evident nu aceasta este ceea ce mi-am dorit; cred foarte puternic în conducerea colectivă, dar probabil că pentru cei mai mulți interesul de a beneficia de ce îți oferă Hermeneia este mai puternic decît dorința de a pune umărul să ajuți cu ceva la administrarea ei. În orice caz, eu mulțumesc tuturor celor care pe parcursul acestor ani au muncit alături de mine. Mă leagă de ei amintiri de tot felul și mă bucur că am putut să am priviliegiul de a cunoaște și a fi ajutat de oameni deosebit de inteligenți și talentați.
În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:
cum să nu
„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
Așa cum spun Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia „Plagiatul literar este considerat o faptă foarte gravă și incompatibilă cu calitatea de membru al comunității și site-ului Hermeneia. Contul membrului Hermeneia care se dovedește că a comis o astfel de faptă în cadrul site-ului Hermeneia sau în afara lui va fi suspendat definitiv. ”, am luat această măsură față de contul lui Bobadil. Iar din punctul meu de vedere decizia a fost și este definitivă. Suspendarea nu a fost temporară. De la o vreme însă Bobadil ne-a contactat și ne-a rugat să acceptăm că regretă fapta comisă și că dorește să fie acceptat din nou printre noi.
E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Comentarii aleatorii