Am și eu nedumeririle mele. Știu că artiștii sînt în general vanitoși. Știu că uneori și eu am fost ispitit să mă aprind, să port războaie, de cele mai multe ori care nu se meritau. Dar nu înțeleg de ce unii au totuși o atracție dezechilibrată spre conflicte, un fel de țandără gata oricînd să sară. Apoi nu înțeleg ce este așa de greu de priceput în ce privește regula exclusivitații pentru două luni. De ce sînt unii neglijenți iar alții recidivează parcă din rea voință. O regulă e regulă și gata. Mi-a spus cineva: „vezi că la români e greu cu disciplina că ei confundă libertatea cu jungla”. Am zis că e cîrcotaș. Oare am greșit...?
Când am venit pe hermeneia, plecasem dintr-un loc nu pentru ceva ce mi se întâmplase mie, ci pentru ce vedeam că se întâmplă celor din jur. Am plecat, cu alte cuvinte, în numele unor „principii”. Spuneți-le cum vreți, dacă nu credeți în așa ceva. Dar eu sunt de părere că nimic din ceea ce las să se întâmple unuia de lângă mine astăzi, nu e garantat că mă va ocoli pe mine la nesfârșit. Nu te poți eschiva, în nici un fel de comunitate, spunând „nu știu, eu n-am participat, eu n-am nici o vină, am stat în banca mea”. Mă consider la fel de vinovată dacă tac și fac parte din acea comunitate în care alții, necunoscuți mie, suferă vreo nedreptate.
Am vrut să scriu un text poetic dar “datoria este înainte de toate”. Trebuie să scriu clarificări. Am o groază de clarificări de făcut. Cîndva visam să ajung șef. După o vreme n-am mai visat. N-am mai visat nimic. Acum că m-a pus bîza să îmi fac site trebuie să fiu și șef. S-au dus vremurile bune de altădată cînd lăsam bătaia asta de cap altora. Nu mi-o luați în nume de rău. E un sentiment straniu. Am vrut să am un loc liniștit în care să îmi pun textele. Nu m-am așteptat să își dorescă și alții compania mea. Mai ales că nu sînt o companie extrem de agreabilă. Pe alocuri sînt chiar mizantrop.
Deci, să încep: (le voi adăuga și în regulament pe cele care își vor avea locul acolo)
7. Șapte ani. Pe 21 Decembrie 2012 se împlinesc șapte ani de cînd a luat ființă eSocietate și eZine de Literatură și Arte Hermeneia. Evident, numele sună probabil pretențios și poate și aniversarea e doar o zi acolo și ea, dar pentru mine personal această călătorie a reprezentat ceva deosebit. Mai ales că nu mi-am imaginat să reziste atît de mult. În aceași timp am întîlnit și cunoscut foarte mulți oameni, bărbați și femei, tineri și mai puțin tineri, de la care am învățat foarte mult.
Nu am știut unde să încadrez acest text, însa vreau sa aduc la cunoștiință un lucru, din punctul meu de vedere, extrem de grav, rugându-vă să luați măsurile de rigoare.
Redau mai jos, comentariul integral al lui Andu Moldovean, la textul lui Dorin Cozan, comentariu pe care îl consider un atac la persoană nejustificat și extrem de grav:
Comentarii aleatorii