Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția 21
23 noiembrie 2012. Tecuci. Are loc premierea în cadrul Festivalului Național de Poezie Costache Conachi, ediția 21. Semnalez Premiul I obținut de Adrian Agheorghesei. Cu aceeași ocazie Adrian a obținut și premiul Cenaclului "Calistrat Hogaș", Tecuci și Premiul I al revistei "Tecuciul Literar Artistic".
Adrian Agheorghesei este de aproape cinci ani membru și de peste doi ani editor pe Hermeneia.
După cîteva nopți de nesomn și destul de mult efort, stau acum și mă întreb ce mi-aș dori totuși de la Hermeneia. În clipele acestea nu mi-aș dori decît să fie un loc de bun gust și bună dispoziție, de comunicare, competiție și calitate. Fără fatalisme mioritice și dramatisme a la Ana lui Manole sau Jeanne d'Arc. Nici literatura și nici universul nu au început și nu se vor sfîrși cu mine sau cu oricine din cei ce vor publica aici. De aceea probabil că ar fi extraordinar de sănătos și benefic pentru toată lumea să ne păstrăm simțul umorului și al măsurii. Fără invidii obsedante și resentimente mocnite. Conflictele nu sînt rele, mai ales cînd reușesc să rămînă la nivelul ideilor, al principiilor. Nu cred că trebuie potolite acolo, dimpotrivă, trebuie stîrnite.
M-am gîndit să las gluma lui Vlad să continue mai departe. Așa că, în respectabila tradiție a despoților luminați, ofer un edict de amnistie între 12 decembrie și 24 decembrie. Există mai mulți foști membri Hermeneia (se știu ei cine sînt) cărora pentru diferite motive li s-a anulat dreptul de a mai fi membri. Dacă doresc să fie reprimiți, pînă pe 24 decembrie, acest an, au posibilitatea să trimită cererea lor pe adresa de email a oficiului site-ului și vor fi reprimiți. Bineînțeles ar fi de dorit să nu mai recidiveze. Noi le dorim numai bine.
Când am venit pe hermeneia, plecasem dintr-un loc nu pentru ceva ce mi se întâmplase mie, ci pentru ce vedeam că se întâmplă celor din jur. Am plecat, cu alte cuvinte, în numele unor „principii”. Spuneți-le cum vreți, dacă nu credeți în așa ceva. Dar eu sunt de părere că nimic din ceea ce las să se întâmple unuia de lângă mine astăzi, nu e garantat că mă va ocoli pe mine la nesfârșit. Nu te poți eschiva, în nici un fel de comunitate, spunând „nu știu, eu n-am participat, eu n-am nici o vină, am stat în banca mea”. Mă consider la fel de vinovată dacă tac și fac parte din acea comunitate în care alții, necunoscuți mie, suferă vreo nedreptate.
Comentarii aleatorii