În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:
cum să nu
„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
Membrii comunității Hermeneia de pînă acum scriu din cel puțin trei țări. Deci ne putem numi o comunitate internațională deja. Tuturor, precum și cititorilor noștri, Hermeneia vă dorește sentimentul cald al împăcării cu Dumnezeu și cu semenii în blînda lumină a Nașterii Domnului. Un Praznic plin de pace și speranță alături de cei dragi iar dacă ești singur sau singură nu uita că Hermeneia este în felul ei modest alături de tine.
După cîteva nopți de nesomn și destul de mult efort, stau acum și mă întreb ce mi-aș dori totuși de la Hermeneia. În clipele acestea nu mi-aș dori decît să fie un loc de bun gust și bună dispoziție, de comunicare, competiție și calitate. Fără fatalisme mioritice și dramatisme a la Ana lui Manole sau Jeanne d'Arc. Nici literatura și nici universul nu au început și nu se vor sfîrși cu mine sau cu oricine din cei ce vor publica aici. De aceea probabil că ar fi extraordinar de sănătos și benefic pentru toată lumea să ne păstrăm simțul umorului și al măsurii. Fără invidii obsedante și resentimente mocnite. Conflictele nu sînt rele, mai ales cînd reușesc să rămînă la nivelul ideilor, al principiilor. Nu cred că trebuie potolite acolo, dimpotrivă, trebuie stîrnite.
E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Comentarii aleatorii