După cîteva discuții privind obiectivitatea criticii în raport cu actul creator în sine, în toamna anului trecut, mi-am propus, împreună cu prietena mea din copilarie, un experiment literar (si chiar psihologic) tip Ilf și Petrov, dacă nu frații Strugatki în manieră autohtonă. Doar ca eram trei…încă un complice, al cărui rol a fost pasiv, ca la bridge cîteodată.
Experimentul Anca Florian a fost incitant.
Sper că cei mai mulți vor înțelege și vor accepta partea pozitivă a experimentului, nu numai aspectul său ludic. Pentru ei, pentru voi am considerat și consider că sînt datoare, dintr-un gest de curtoazie, să vă spun că din momentul retragerii textelor ei, am rămas doar eu. Aranca.
Aș vrea să vă anunț pe această cale că în curînd vom iniția un concurs de texte poetice pe Hermeneia. Deci vă încurajez să vă pregătiți și să vă revizuiți cel mai bun text sau cel cu care ați vrea să participați, sau eventual să îl scrieți de acum încolo pentru că în foarte scurt timp vom declanșa numărătoarea inversă pentru primul concurs de poezie pe Hermeneia. Mai există anumite probleme de ordin tehnic și organizatoric de pus la punct dar sperăm că nu va dura prea multă vreme.
Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția 21
23 noiembrie 2012. Tecuci. Are loc premierea în cadrul Festivalului Național de Poezie Costache Conachi, ediția 21. Semnalez Premiul I obținut de Adrian Agheorghesei. Cu aceeași ocazie Adrian a obținut și premiul Cenaclului "Calistrat Hogaș", Tecuci și Premiul I al revistei "Tecuciul Literar Artistic".
Adrian Agheorghesei este de aproape cinci ani membru și de peste doi ani editor pe Hermeneia.
Am și eu nedumeririle mele. Știu că artiștii sînt în general vanitoși. Știu că uneori și eu am fost ispitit să mă aprind, să port războaie, de cele mai multe ori care nu se meritau. Dar nu înțeleg de ce unii au totuși o atracție dezechilibrată spre conflicte, un fel de țandără gata oricînd să sară. Apoi nu înțeleg ce este așa de greu de priceput în ce privește regula exclusivitații pentru două luni. De ce sînt unii neglijenți iar alții recidivează parcă din rea voință. O regulă e regulă și gata. Mi-a spus cineva: „vezi că la români e greu cu disciplina că ei confundă libertatea cu jungla”. Am zis că e cîrcotaș. Oare am greșit...?
Am citit deunăzi prin ceva fițuică electronică o observație amuzantă. Cineva definea Hermeneia.com ca fiind un „club exclusivist”. Bineînțeles că am zîmbit. Bănuiesc că persoana respectivă nu știe prea bine ce înseamnă cuvîntul exclusivist. Sau poate nu știe cum funcționează Hermeneia. Cel mai amuzant mi s-a părut faptul că lega această definire de așa numita „regulă a celor două luni”. Un club exclusivist sau o comunitate exclusivistă, atît cît pot eu înțelege termenul, se referă la ceva în care nu poți pătrunde decît dacă ești invitat în mod special sau dacă întrunești anumite calități iar dacă nu le întrunești ești cu desăvîrșire respins. Ei bine, așa cum bine știți, în comunitatea Hermeneia nimeni nu a fost invitat vreodată, cel puțin de mine.
Comentarii aleatorii