intainte de a ma retrage de pe www.hermeneia.com, va rog pe toti sa imi dati de veste daca ati primit amenintari in numele meu, ca din partea mea sau in legatura cu mine (prin email, telefon, sau altfel). daca ati primit mesaje prin mail va rog sa mi le trimiteti forward attachament, pe adresa mea pe care o are Virgil Titarenco, proprietarul site-ului, in care am deplina incredere.
orice ati primit nu vine de la mine, sunt de la un/o dement/a care are prea mult timp la dispozitie si o singura preocupare in viata, in ultimul an: pe mine. nu cred ca trebuie sa-mi cer scuze, dar imi pare rau ca vi se intampla asa ceva din pricina mea! am luat hotararea sa ma retrag tocmai pentru a nu va face mai mult rau decat v-a facut acesta persoana dezaxata, asa cum inteleg ca se intampla.
Luna care a trecut, luna martie, a fost o lună foarte încărcată. Site-ul și comunitatea Hermeneia se dezvoltă și devin tot mai complexe. Și poate că unul din lucrurile pe care nu am reușit să le fac foarte bine a fost comunicarea cu membrii lui. Astfel că m-am hotărît să mă opresc și să fac cîteva anunțuri.
Problema : De ce să se reposteze un text aici, pe Hermenia, dacă a mai fost postat pe alte site-uri?
În regulament se prevede posibilitatea de înscriere a unui text, existent pe alt site, numai în momentul în care au trecut minim două luni de la postarea lui pe acel site.
Concluzie : nu se dorește copierea altor site-uri.
În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:
cum să nu
„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
Comentarii aleatorii