După cîteva nopți de nesomn și destul de mult efort, stau acum și mă întreb ce mi-aș dori totuși de la Hermeneia. În clipele acestea nu mi-aș dori decît să fie un loc de bun gust și bună dispoziție, de comunicare, competiție și calitate. Fără fatalisme mioritice și dramatisme a la Ana lui Manole sau Jeanne d'Arc. Nici literatura și nici universul nu au început și nu se vor sfîrși cu mine sau cu oricine din cei ce vor publica aici. De aceea probabil că ar fi extraordinar de sănătos și benefic pentru toată lumea să ne păstrăm simțul umorului și al măsurii. Fără invidii obsedante și resentimente mocnite. Conflictele nu sînt rele, mai ales cînd reușesc să rămînă la nivelul ideilor, al principiilor. Nu cred că trebuie potolite acolo, dimpotrivă, trebuie stîrnite.
Vă mărturisesc că am fost foarte înclinat să anulez concursul acesta. În mare parte din respect pentru ideea de concurs literar și pentru Hermeneia. Dar au fost voci, din partea celor din juriu care m-au convins să nu-l anulez. Și nu o voi face dar nici nu vom putea acorda premiul întîi în aceeste condiții. Vreau să nu îi dezamăgesc sau descurajez pe cei care au participat la concurs pentru că nu este drept față de ei. Dar datorită acestei participări modeste nu cred că este corect să acordăm premiul întîi. Și asta nu datorită faptului că eu ar trebui să plătesc pentru el.
7. Șapte ani. Pe 21 Decembrie 2012 se împlinesc șapte ani de cînd a luat ființă eSocietate și eZine de Literatură și Arte Hermeneia. Evident, numele sună probabil pretențios și poate și aniversarea e doar o zi acolo și ea, dar pentru mine personal această călătorie a reprezentat ceva deosebit. Mai ales că nu mi-am imaginat să reziste atît de mult. În aceași timp am întîlnit și cunoscut foarte mulți oameni, bărbați și femei, tineri și mai puțin tineri, de la care am învățat foarte mult.
Comentarii aleatorii