E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Problema : De ce să se reposteze un text aici, pe Hermenia, dacă a mai fost postat pe alte site-uri?
În regulament se prevede posibilitatea de înscriere a unui text, existent pe alt site, numai în momentul în care au trecut minim două luni de la postarea lui pe acel site.
Concluzie : nu se dorește copierea altor site-uri.
Am aflat că există un mit care circulă prin anumite locuri mai dosnice (încă neatinse de soare probabil). Cum că pe Hermeneia nu s-ar permite să se publice decît poezie. Sau că pe Hermeneia nu se permit recenzii de carte sau articole informative. Sau că pe Hermeneia nu se dorește proză sau texte în alte limbi. Nimic mai neadevărat. Aceste zvonuri sînt lansate de către oameni eventual răuvoitori sau indisciplinați care nu au înțeles încă faptul că Hermeneia încurajează absolut orice formă de exprimare literară dar că în anumite privințe are o politică nu restrictivă ci de supraveghere. De fapt pe Hermeneia noi credem că se încurajează libertatea de exprimare și inovația chiar mai mult decît în altă parte. Ne dorim și mizăm pe exigența personală în ultimă instanță.
Am citit deunăzi prin ceva fițuică electronică o observație amuzantă. Cineva definea Hermeneia.com ca fiind un „club exclusivist”. Bineînțeles că am zîmbit. Bănuiesc că persoana respectivă nu știe prea bine ce înseamnă cuvîntul exclusivist. Sau poate nu știe cum funcționează Hermeneia. Cel mai amuzant mi s-a părut faptul că lega această definire de așa numita „regulă a celor două luni”. Un club exclusivist sau o comunitate exclusivistă, atît cît pot eu înțelege termenul, se referă la ceva în care nu poți pătrunde decît dacă ești invitat în mod special sau dacă întrunești anumite calități iar dacă nu le întrunești ești cu desăvîrșire respins. Ei bine, așa cum bine știți, în comunitatea Hermeneia nimeni nu a fost invitat vreodată, cel puțin de mine.
Comentarii aleatorii