Aș vrea să vă anunț pe această cale că în curînd vom iniția un concurs de texte poetice pe Hermeneia. Deci vă încurajez să vă pregătiți și să vă revizuiți cel mai bun text sau cel cu care ați vrea să participați, sau eventual să îl scrieți de acum încolo pentru că în foarte scurt timp vom declanșa numărătoarea inversă pentru primul concurs de poezie pe Hermeneia. Mai există anumite probleme de ordin tehnic și organizatoric de pus la punct dar sperăm că nu va dura prea multă vreme.
E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Așa cum spun Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia „Plagiatul literar este considerat o faptă foarte gravă și incompatibilă cu calitatea de membru al comunității și site-ului Hermeneia. Contul membrului Hermeneia care se dovedește că a comis o astfel de faptă în cadrul site-ului Hermeneia sau în afara lui va fi suspendat definitiv. ”, am luat această măsură față de contul lui Bobadil. Iar din punctul meu de vedere decizia a fost și este definitivă. Suspendarea nu a fost temporară. De la o vreme însă Bobadil ne-a contactat și ne-a rugat să acceptăm că regretă fapta comisă și că dorește să fie acceptat din nou printre noi.
Când am venit pe hermeneia, plecasem dintr-un loc nu pentru ceva ce mi se întâmplase mie, ci pentru ce vedeam că se întâmplă celor din jur. Am plecat, cu alte cuvinte, în numele unor „principii”. Spuneți-le cum vreți, dacă nu credeți în așa ceva. Dar eu sunt de părere că nimic din ceea ce las să se întâmple unuia de lângă mine astăzi, nu e garantat că mă va ocoli pe mine la nesfârșit. Nu te poți eschiva, în nici un fel de comunitate, spunând „nu știu, eu n-am participat, eu n-am nici o vină, am stat în banca mea”. Mă consider la fel de vinovată dacă tac și fac parte din acea comunitate în care alții, necunoscuți mie, suferă vreo nedreptate.
17 aprilie 2014. Joia mare. Ora 9 dimineața. Fix. Cerul – plumburiu, înnorat. O ceață grea se prelinge ca un monstru molcom dinspre Pacific. Intru pe freeway 5. Acolo mă așteaptă un traffic jam cumplit. Bară la bară. Iar dacă lucrurile arată așa aici în sud, în San Clemente, oare cît de rău ar trebui să fie mai în nord. Tristețe. Intru în marea aceea de 5-6 benzi de mașini pe un sens șerpuind cu 10 mile la oră. Pe KUSC 91.5, stația mea preferată de muzică clasică, cineva anunță „Balada” lui Ciprian Porumbescu – la vioară Ștefan Ruha.
Comentarii aleatorii