Dom'le, cred că m-am plictisit eu de cîte ori am scris sub tot felul de texte și anunțuri, cum că aștept propuneri, observații, sugestii, întrebări, critici, etc. Și de cele mai multe ori am primit nimic. Nu totdeauna. Dar cînd am primit am răspuns, personal - mult mai mult decît o fac alți posesori de site literar, zic eu - dar, mă rog. Am răspuns și am încercat să implementez. Eu sînt unul și, culmea, nu am nici măcar un secretar administrativ - sau cineva care să se ocupe de toată rutina secretarială, administrativă - iar membrii, inclusiv cei nemulțumiți, sînt mulți.

După cîteva nopți de nesomn și destul de mult efort, stau acum și mă întreb ce mi-aș dori totuși de la Hermeneia. În clipele acestea nu mi-aș dori decît să fie un loc de bun gust și bună dispoziție, de comunicare, competiție și calitate. Fără fatalisme mioritice și dramatisme a la Ana lui Manole sau Jeanne d'Arc. Nici literatura și nici universul nu au început și nu se vor sfîrși cu mine sau cu oricine din cei ce vor publica aici. De aceea probabil că ar fi extraordinar de sănătos și benefic pentru toată lumea să ne păstrăm simțul umorului și al măsurii. Fără invidii obsedante și resentimente mocnite. Conflictele nu sînt rele, mai ales cînd reușesc să rămînă la nivelul ideilor, al principiilor. Nu cred că trebuie potolite acolo, dimpotrivă, trebuie stîrnite.