Vă mărturisesc că am fost foarte înclinat să anulez concursul acesta. În mare parte din respect pentru ideea de concurs literar și pentru Hermeneia. Dar au fost voci, din partea celor din juriu care m-au convins să nu-l anulez. Și nu o voi face dar nici nu vom putea acorda premiul întîi în aceeste condiții. Vreau să nu îi dezamăgesc sau descurajez pe cei care au participat la concurs pentru că nu este drept față de ei. Dar datorită acestei participări modeste nu cred că este corect să acordăm premiul întîi. Și asta nu datorită faptului că eu ar trebui să plătesc pentru el.

Am și eu nedumeririle mele. Știu că artiștii sînt în general vanitoși. Știu că uneori și eu am fost ispitit să mă aprind, să port războaie, de cele mai multe ori care nu se meritau. Dar nu înțeleg de ce unii au totuși o atracție dezechilibrată spre conflicte, un fel de țandără gata oricînd să sară. Apoi nu înțeleg ce este așa de greu de priceput în ce privește regula exclusivitații pentru două luni. De ce sînt unii neglijenți iar alții recidivează parcă din rea voință. O regulă e regulă și gata. Mi-a spus cineva: „vezi că la români e greu cu disciplina că ei confundă libertatea cu jungla”. Am zis că e cîrcotaș. Oare am greșit...?