Am urmărit modul cum s-a răspuns la inițiativa concursului „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014”. Nu voi ascunde faptul că mă încearcă un amestec de sentimente. Dar nu despre sentimente vreau să scriu aici ci mai degrabă despre ce am decis. Numărul textelor înscrise este sub o valoare care să răspundă în mod serios ideii de concurs. În mod normal ar trebui anulat. Dar m-am sfătuit cu Adrian și am hotărît să prelungesc perioada de trimitere a textelor cu încă o săptămînă. Deci toate datele din regulamentul concursului se avansează cu o săptămînă.
- 16 mai 2014 devine 23 mai
Hermeneia dorește tuturor membrilor și cititorilor ei un Praznic liniștit și luminos al nașterii Fiului lui Dumnezeu. Oricît de săraci sau lipsiți de daruri am fi în iarna aceasta să nu uităm că întîi de toate El este darul fundamental în comparație cu care toate celelalte lucruri rămîn doar simple accesorii ale vieții.
Dom'le, cred că m-am plictisit eu de cîte ori am scris sub tot felul de texte și anunțuri, cum că aștept propuneri, observații, sugestii, întrebări, critici, etc. Și de cele mai multe ori am primit nimic. Nu totdeauna. Dar cînd am primit am răspuns, personal - mult mai mult decît o fac alți posesori de site literar, zic eu - dar, mă rog. Am răspuns și am încercat să implementez. Eu sînt unul și, culmea, nu am nici măcar un secretar administrativ - sau cineva care să se ocupe de toată rutina secretarială, administrativă - iar membrii, inclusiv cei nemulțumiți, sînt mulți.
Am vrut să scriu un text poetic dar “datoria este înainte de toate”. Trebuie să scriu clarificări. Am o groază de clarificări de făcut. Cîndva visam să ajung șef. După o vreme n-am mai visat. N-am mai visat nimic. Acum că m-a pus bîza să îmi fac site trebuie să fiu și șef. S-au dus vremurile bune de altădată cînd lăsam bătaia asta de cap altora. Nu mi-o luați în nume de rău. E un sentiment straniu. Am vrut să am un loc liniștit în care să îmi pun textele. Nu m-am așteptat să își dorescă și alții compania mea. Mai ales că nu sînt o companie extrem de agreabilă. Pe alocuri sînt chiar mizantrop.
Deci, să încep: (le voi adăuga și în regulament pe cele care își vor avea locul acolo)
Membrii comunității Hermeneia de pînă acum scriu din cel puțin trei țări. Deci ne putem numi o comunitate internațională deja. Tuturor, precum și cititorilor noștri, Hermeneia vă dorește sentimentul cald al împăcării cu Dumnezeu și cu semenii în blînda lumină a Nașterii Domnului. Un Praznic plin de pace și speranță alături de cei dragi iar dacă ești singur sau singură nu uita că Hermeneia este în felul ei modest alături de tine.
Comentarii aleatorii