Dacă o femeie se naşte femeie se spune că nu se mai poate schimba nimic.

Purtam căiţă precum Cănuţă om sucit. Mânuţa mică roşie ca mâna unui măcelar, cercul alb de lumină din jurul frunţii.

Când eram aproape femeie m-am aşezat pe pământul gol şi am desenat norii roz-albii. Nimeni nu a intervenit, ploaia a fugit din ochii mei. Fluturii cap de mort au polenizat florile de măr. De atunci au crescut mai multe fructe ale pământului. Cine să mă creadă dacă încă mai zâmbeam?

Fiindcă acum aştept să îmbătrânesc, nu mai e nimic de făcut. Doar buzele mele, demult în linie frântă, ca două capse smulse din hârtie, sunt tot ce mi-a rămas. Perfida bucurie a sincerităţii.