8 februarie

Azi e o zi kamikadze. Fiecare ar trebui să-și facă rost de o zi kamikadze. În care să-i provoci pe toți să nu mai existe. O zi în care să te așezi pe marginea patului și să aștepți. Nu contează ce, doar așteptarea e importantă. Eu aștept să facă liniște vocile din capul meu.

Frig, foarte frig. Fumez și tremur necontrolat. Dimineața e un câmp de vânătoare înghețat pe care aleargă câini cu oameni-iepuri în gură. Semiîntuneric. Blue american. O senzație stranie de oraș părăsit în care caut morții prin buzunare. Nu-mi dau seama dacă am ochii întredeschiși ori dacă astăzi rația de lumină s-a redus la jumătate. And i say thank you mom. Hy mom.

Exercițiu de imaginație: astăzi sunt Hitler. Orice om e un fel de Hitler, altfel n-ar putea să-și vadă de viață.
Așadar sunt Hitler, conduc un popor de celule și alveole. Vine momentul în care mă pregătesc de noi invazii. Bineînțeles rasa mea trebuie să fie pură. Fiecare zi e o Moscovă necucerită. Există momente în viață când nimic nu merge bine, bastarzi ai memoriei sau pur și simplu lucruri făcute să arunci vina pentru prăbușirile tale. Le pun stea galbenă, nopțile albe devin nopți de cristal în care încep epurările. Jumătate din momente le spânzur pe străzi virtuale, arunc cu pietre în ele, siluiesc femeile acelor clipe. Restul momentelor le înghesui ca pe niște vite și le trimit în lagăre de exterminare. În urma lor pun gândurile să scoată dinții de aur de pe dantura trecutului. Uneori când ninge, ninge cu cenușa unor trări, alte trăiri se uită cu groază își strâng copiii la piept apoi se întreabă când le va veni rândul.
Și totuși, există o Moscovă, o zi hotărâtă să reziste asediului.

7 februarie

N-ai înțeles nici acum că tocmai lucrurile nespuse ne fac ceea ce suntem. Și ce-ar fi trebuit să spun?
Că sunt tot mai conștient de faptul că ne auzim tot mai rar și că în cele din urmă vom sfârși într-o rutină compulsivă în două lumi separate și totuși identice? Că n-am fost decât omul potrivit la locul potrivit, un fel de dirty harry care să-ți rezolve rapid morțile pe care le-ai fi clasat cu autor necunoscut? Ăsta e felul meu de-a te iubi.

I really need more coffe.

Patetic până acum, nu? Trebuie să înțelegi că am ajuns la momentul în care nu-mi pasă.
Ascult în neștire Blue american și nu-mi pasă. Mi-aș dori să fiu beat, atât de beat încât toată lumea să se învârtă cum am văzut în ring of fire și eu să mă grăbesc să scot lumea din priză. Apoi să vomit pe covor. Iar dimineața, ușurat, s-o iau de la capăt. Altfel.

Pregătire la cor. Sunt tenor 1 și încă un tenor al dracului de bun. Îmi place să cânt. Mai ales piesele bizantine au o armonie care-ți face pielea să se încrețească de emoție. De fapt, orice armonie firească stârnește emoție. Nu numai cântată. Am văzut la altiste o femeie cam de vârsta mea și cât mine de înaltă. Nu știu prea multe despre ea, nici măcar cum o cheamă. Știu doar că e profesoară de engleză. Mă întreb dacă ar putea fi soția mea.

6 februarie

Mi-e dor de tine. Cuvintele au rămas suspendate de telefon ca niște prostituate așteptându-și clienții.
Puțin amețit, dar lucid. Azi-noapte am adormit cu televizorul deschis. Maică-mea a intrat în cameră a bombănit ceva de factura la curent apoi l-a stins. Nu e prima oară. În mod cert nici ultima. And i say thank’s for all the mommy things she’s done.

Prevăd o zi proastă. Ca niște țâțe sterpe din care oamenii sug scâncind după laptele vieții.

Pe seară niște cunoscuți dau o petrecere. Merg și eu mai mult mecanic, mai mult să consum rația zilnică de pași pe care trebuie să-i fac obligatoriu. Dacă nu prin cameră atunci aiurea.. Petrecerea se ține într-o baracă de lemn din care răzbat niște chiote și muzică. Un fel de sicriu în care toți dansează cu trupuri invizibile.
Stau afară, fumez zgribulit, nu cunosc mai pe nimeni. Băieții ies și ei la fumat mă roagă să le spun bancuri mă întreabă dacă vreau ceva de băut. Apar vreo două fete dispar în sicriu în urma lor unul zice că s-au făcut bune. Zâmbesc de complezență să nu par ciudat. Brusc mi-e poftă să fac duș cu tine. Să te lipesc de faianța udă, să-ți aud sânii pocnind în apă, să-mi înfig unghiile în fese iar piele ta să aibă aromă atât de puternică încât să o mușc până la sânge iar gustul tău sărat să-mi săgeteze maxilarele de atâta plăcere. Să-ți țin capul sub apă și când ești aproape sufocată să-ți umplu plămânii cu aerul meu.
Hai să intrăm, mă trezește un prieten.
Strivesc țigara de scândurile sicriului. Din el răzbat chiote.