jurnal

imaginea utilizatorului emiemi

despre pierderea lucidității

într-o zi o să-l eviscerez pe dumnezeu și-o să-i mănînc organele multora o să le crape maxilarele de poftă.
nu știu unde am învățat atît de multe lucruri inutile. nesiguranța crește în mine ca un chist gigant inoperabil nu-mi rămîne decît să trăiesc în simbioză cu el ca un rechin cu peștele pilot lipit de pîntec mai am încredere doar în furnici sper să-și facă treaba conștiincios și să adune din mine cele trebuincioase mușuroiului.

pe balcon ceașca de cafea se umple cu musculițe mă enervează de fiecare dată trebuie să strecor cafeaua și pierd amănunte importante cum e zațul în care aș fi putut ghici pe cine mai iubești mîine.

Proză: 
imaginea utilizatorului aleena

Măști ale dragostei

Scrisori aproapelui meu

Știu că altele sunt dorințele tale, că alta e viața ta.
Și mai știu că există în noi, de când lumea, tentația de a-i căuta mereu
pe aceia care să ne împlinească, sau cărora să le împlinim visul
cel mai de preț.
Dar Visul se naște dintr-o absență, o absență dureroasă, pe care,
doar cu Cel din noi înșine, de Îl vom fi iubit îndeajuns,
am putea-o umple.
În drumul spre tine, am văzut multe măști ale dragostei
căzând de pe Chipul ființei și am înțeles ce înseamnă să te pretinzi
a fi cel ce transformă visele altcuiva în realitate.
Astăzi spun că nu voi fi niciodată mai mult decât aproapele tău,
așa cum și tu, prin simplul, providențialul fapt de a fi
chiar oglinda a ceea ce ești, m-ai ajutat să-mi împlinesc un vis
despre care niciodată nu ai știut.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

comision 2%

mihai e clăpăug. toți râd l-au poreclit mihai viteazul. urechile lui îi acoperă capul ca o bundiță. mă întreb dacă nu și-a dorit vreodată să fie dumbo și să-și ia zborul. cântă în centru la acordeon. uneori falsează o ia de la capăt. uneori își șterge ochelarii. uneori oamenii îi lasă bani în carcasa acordeonului. uneori alți oamenii îi fură banii atunci se bâlbâie de ciudă. strânge acordeonul de parcă i-ar sugruma. rânjește. și urechile lui clăpăuge rânjesc. în creier uneori răzbunarea e atât de hrănitoare încât nu-ți mai trebuie mâncare două trei zile.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

story of a city

the fog

dis-de dimineață am început să caut semne că va fi o zi bună să trăiți dom’ comisar țopăia un puradel în jurul meu cîinele de la pompieri n-a mai lătrat după mine oamenii se pieptănau pe stradă probabil va fi o zi bună

gîndurile făceau mușuroi în capul meu dacă e coborîtă bariera să nu-mi murdăresc pantofii de ce a trebuit să mă irit după bărbierit tocmai azi bine că am țigări

poarta unității e un fel de gură știrbă dintr-un aro coboară trei femei grase ca femeile din țara canaan-ului puțin stingher în costumul acesta semăn cu gardul pe care bunica-l împodobea cu persane cînd murea cîte-un popă

las ultimile gînduri afară de ce n-am luat cravata mea norocoasă bine că am șervețele

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal