jurnal

imaginea utilizatorului dudu

Divorţ ratat

M-a căutat o singură dată, dar atât de insistent… Nu eram acolo unde-mi ştia ea domiciliul. Mânia i se citise pe faţă. Mi-au povestit foştii vecini, cei care-au apucat şi ei să se ferească din calea loviturilor fără milă aplicate, de regulă, de frustraţii care n-au reuşit în viaţă (asta cu viaţa, chiar e tare!).

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

terminalul

la o adică puțin mi-a păsat. mă uitam la piercingul lui la fesul lui. povestea lui părea credibilă bunul lui simț părea credibil. la o adică povestea lui cu mici variațiuni a fost povestea mea. cîteodată te simți vinovat pentru că ți-ai părăsit povestea și cineva e nevoit s-o trăiască în locul tău.

dacă te deranjez spune-mi. nu mă deranjezi. sînt din constanța am adormit în sala de aștepare și mi-au furat toți banii. tre' să strîng vreo trei sute de mii într-o oră. îți dau numărul lu' taică-miu să-ți trimită banii. nu sînt cerșetor asta e n-am crezut că mi se poate întîmpla.

Proză: 
imaginea utilizatorului O umbrela galbena

When the day breaks

...



I remember the colors of dusk creeping up through the window, in my parents bedroom in Timisoara. Me and my brother were sitting in their bed talking about our new lives. I remember we talked about a few distinct things : Big Wal-Mart stores, Bananas year-round, and how big everything was gonna be in America. Similarly, we were both right and wrong. We were right at face-value, America is a really wealthy country, everything is HUGE here (cars, meals, women) it is really awesome and its definitely improved our quality of life. But we were wrong about the entire assumption of the conversation – that we were going to be happier.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

prison game I

monsters

Totul începe cu o pocnitură scurtă și un cer mizerabil ca lenjeria dintr-un cămin studențesc.
Urlu a neputință de fapt nu spun nimic pe gură ies bule ca la înecați.
Departures.Ceasurile se măresc se fac niște căpățîni de brocolli. Cum o fi oare să te spînzuri de limba unui ceas de parcă ar fi ultima spovedanie.

Pe ostropel nu l-am văzut demult. Și-a pierdut un picior în locul lui a crescut un băț de metal dacă te uiți la el seamănă cu o barză ori cu o macara.
Și din spate din carne i-a crescut un acordeon la care cîntă vreo două piese pe care le știe mai bine. Nu-l cheamă ostropel așa l-am botezat eu să-mi aduc aminte de vremurile cînd aveam de împărțit o caserolă de ostropel.

Vă rog îndrăzniți.
Intrați cu mine in sala de aștepatre.

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal