jurnal

imaginea utilizatorului Virgil

jurnal pentru zile şi cuvinte II

II

nu îmi este frică de singurătate
mă tem de ridicolul de a fi înconjurat
cu o mulţime de oameni
care nu ştiu cînd sînt singuri

*

nu îmi este ruşine de goliciune
îmi este groază doar să ştiu
că dumnezeu nu m-ar putea vedea
aşa cum sînt

*

nu mă sperie moartea
mă cutremură uneori ideea
că aş putea crede că o interesează
vîrsta mea

*

nu mă feresc de bătrîneţe
evit doar locurile
în care oamenii se închină la ea
ca la un fel de succes

*

nu îmi place să lupt
mă oripilează însă ideea
că aş putea ajunge să cred că a trăi cu orice preţ
mai are o valoare în sine

Proză: 
imaginea utilizatorului Vali Slavu

Între cer şi Vale

Note de călătorie

Photobucket
Am pornit la drum, înainte de albirea zorilor. Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate. Ne aştepta un drum de câteva ore, aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.
După o jumătate de ceas, am ajuns la Crucea lui Bogdan, loc de popas, la intrarea în pădure. Oraşul Vulcan rămăsese în urmă. De aici se vedeau luminile, aprinzându-se una câte una, acolo unde locuiau mineri care se pregăteau să plece la şut, în schimbul I.

Proză: 
imaginea utilizatorului Ela

eu și soarele ud

sau despre insomnia oranj

nu reușesc să trec peste frunte. nu văd soarele ud, se-ntâmplă să plouă de prea multe ori când nu dorm, se întâmplă să fie alt sens de rotație a umbrelor și alte meridiane de parcurs. îmi lipesc ochii de sticlă. fiecare deget desenează altă linie a apei. aș traversa o mare, aș fi precum Navigatorul, de jur împrejurul urmelor de țărm. nu m-aș apropia decât la ora când orașul s-ar descoperi nud și singur. aiurez.

sunt aici, stau în spatele meu. răstorn soarele pe genunchi.
îi povestesc despre hexagonul umbrelor.

Proză: 
imaginea utilizatorului alma

nu pe cutia cu globuri scria mare fragil...

passionaria

azi mergeam pe stradă și toamna se foia în jurul meu precum cercul de ploaie în jurul lunii. odată am văzut un cerc mare mare cât casa, dar mi-am zis că e cu siguranță mult mai mare, poate mai mare chiar decât orașul acesta din care scriu, mai mare decât pot cuprinde cu brațele lungi și subțiri ale gândului meu către tine...

Proză: 
imaginea utilizatorului Crin

Dosarele subțiri

„ça a commeme signé un peu”

Nobody knows it, but you`ve got a secret smile, and you use it only for me.
Sînge, pense, atenție, verde.
Poate că unii își iubesc aproapele, alții pe sine, alții banul, alții tăcerea, alții munca. Cred că relația e cel la care te gîndești zilnic, îl înșeli, îl aștepți, te împlinește și îți cere sacrificii. De aceea aș putea zice că sunt îndrăgostită de sînge.

Pedalez, stopuri, mă bucur că frigul din iarnă și-a dat duhul după nori, acum e soare și de la etajul trei aproape simți mirosul oceanului. Am întîrziat. Nimic nou. Ziua începe cu întîlnirea de staff de la ortopedie. Mă strecor între colegii francezi și ascult cazurile de departe, căci uitîndu-mi ochelarii miopia îmi taie avîntul. Sunt studentă străină, n-o să mă întrebe nimeni nimic. Sau așa sper de fiecare dată.

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal