jurnal

imaginea utilizatorului alma

Jurnal de UK. Primii pași

9 iulie

Îmi închipuisem că Heathrow e uriaș, cum văzusem prin filme. Heathrow e doar mare. Aici nu te poți pierde: peste tot sunt indicatoare cu direcții și sensuri. Aici toată lumea e amabilă să îți explice cum poți ajunge într-un loc sau cum poți pleca. Căruciorul meu cu bagaje a luat viteză prin valea aeroportului, până la stația de metrou. Nice, mai sunt și alții care se joacă. Ba chiar ne zâmbim unii altora.

Proză: 
imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

Noi şi ei

Tabloul cu şatra încă mai atârnă în casa noastră. Când a murit, unchiul meu a lăsat moştenire tabloul celălalt, cel cu ţiganca cu sânii dezgoliţi, unei rude prin alianţă. În copilărie mi-era frică să mă uit la el. Femeia aceea tânără avea o privire sălbatică, care aluneca parcă peste pielea ei cafenie şi ieşea afară din ramă, ţintind vizitatorii. Cred că de acolo mi se trag pudibonderiile, de pildă faptul că mă feream să privesc femeile dezbrăcate pe plajă (nu cele de la nudişti, ci femeile care consideră că nu este defel ruşinos să îţi etalezi sânii goi la bronzat, pe plaja tuturor).

Proză: 
imaginea utilizatorului Vali Slavu

Obiceiuri de îngropăciune în Valea Jiului

Pentru neuitare

„Pământ avar,
e-aşa puţin din tine-n noi
şi-aşa curând
ne ceri puţinul înapoi…”
(Vasile Bogrea)

Când dangătul clopotului din turla bisericii se aude de trei ori, mă întreb cine a murit. Am moştenit acest instinct de la buna, fie iertată. Când auzea clopotul, începea să-şi dea cu presupusul: ba c-o fi Crăciunescu „hăl bătrân” (buna, la cei optzeci şi ceva de ani, era încă tânără), ba c-o fi cineva de sub coastă, că acolo cântase ciovica, de numa-numa. La auzul ciovicii nu poţi să nu te îngrozeşti. E semn clar că anunţă moartea cuiva, la fel cum e şi cântecul „cocoşesc” al găinilor. Odată cu moartea fiecărui cunoscut, simt că moare câte puţin din mine.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

pentru liniștea dumneavoastră

pseudo-introspecție fără veleități literare

sunt obosit am dormit prost mă dor dinții nu mi se pare nimic nou așa ca spune mai repede s-o terminăm odată

îți place viața ta?
de acum sau până acum?
alege tu un moment.
acum îmi place.
de ce?
pentru că am părul grizonat pentru că tot ce simt intră în mine cu furie și nu mă împotrivesc atunci sunt un baraj care cedează fără vreo alarmă în prealabil pentru că oamenii de care nu am nevoie au învățat să se despartă de mine ei cad ca niște lipitori îmbuibate de sânge pentru că am o prietenă cu păr scurt și ochelari se îmbracă ciudat și vrea să avem mulți copii pentru că am învățat să nu mă tem de moarte pentru că moartea noastră se trage din teamă și viața noastră se trage din liniște.

dar înainte ți-a plăcut viața?

Proză: 
imaginea utilizatorului queen margot

zilele universitatii

a fost odată o țară numită România

ZILELE UNIVERSITÃTII DE ARTE
„GEORGE ENESCU” IAȘI
Editia a XV - a
- octombrie 2008, Iași
Programul Manifestãrilor
20 octombrie 2008
ora 11.00

Amfiteatrul „George Enescu”,
Universitatea de Arte „George Enescu” Iași
DECERNAREA TITLULUI DE DOCTOR HONORIS CAUSA
Actorului, regizorului și profesorului ION CARAMITRU, Președinte UNITER, Director General al Teatrului Național „I.L. Caragiale”, București 3
ora 18.00

Studioul de Teatru
Universitatea de Arte „George Enescu” Iași
PLECAT ÎN UE
Scenariu absurd după o idee de S. Mrozek
Regia: asist univ.drd. Antonela Cornici
Mișcare scenică: asist. Oana Sandu

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal