jurnal

imaginea utilizatorului emiemi

acel nenorocit meci de handbal

țeasta lovește parchetul un sunet ca de fereastră spartă realizezi în timp ce totul se-nvîrte că mai aproape de tine ca acum de pămînt nu vei fi niciodată.

pe undeva o fisură gîndurile ies ca într-un schimb de prizonieri.

mîinile se întind în întuneric apoi se întorc obosite după atîtea spații goale.

și totul se rezumă la acel nenorocit meci de handbal despre care vei scrie mîine.

adormi visezi că în londra a nins și aeroportul s-a închis.

creierul tău e o fotografie de grup în care tu și prietenii tăi care se văd cam neclar zîmbiți cu armele la vedere.

hai să vorbim.

despre ce.

despre abandon.

despre lucrurile care ne încrețesc pielea de plăcere.

despre floarea-soarelui.

despre masaj.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

story of a city

the fog

dis-de dimineață am început să caut semne că va fi o zi bună să trăiți dom’ comisar țopăia un puradel în jurul meu cîinele de la pompieri n-a mai lătrat după mine oamenii se pieptănau pe stradă probabil va fi o zi bună

gîndurile făceau mușuroi în capul meu dacă e coborîtă bariera să nu-mi murdăresc pantofii de ce a trebuit să mă irit după bărbierit tocmai azi bine că am țigări

poarta unității e un fel de gură știrbă dintr-un aro coboară trei femei grase ca femeile din țara canaan-ului puțin stingher în costumul acesta semăn cu gardul pe care bunica-l împodobea cu persane cînd murea cîte-un popă

las ultimile gînduri afară de ce n-am luat cravata mea norocoasă bine că am șervețele

Proză: 
imaginea utilizatorului ylan

Et ego in Arcadia

fragment

Am revăzut ieri ceea ce a mai rămas din casele de pe strada copilăriei mele. Părăsite, rând pe rând, generaţie după generaţie, de cei care le dăduseră viaţă şi sens, oamenii plecând spre civilizaţie şi confort. Copacii scheletici, întorşi spre cer cu crengile cerşind un strop de lumină sau de speranţă freatică; zidurile căzute la pământ gemând de dorul clipelor destrămate ale atâtor familii, fir ariadnic uitat într-un labirint în ruină; gardurile dărăpănate, în spatele cărora altădată înfloreau liliacul aspru ca piatra vânătă unduind sub pocalul cerului sau Mâna Maicii Domnului cu florile ei galbene ca untul tăvălit într-o tigaie încinsă şi cu mijlocul florii portocaliu-roşiatic ca luna despletită la primul pătrar.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

prison game II

the army

Ați dormit bine?
Ar fi minunat să te trezești dimineața și să constați că ai scăpat de complexul ratării.
Dar cum asta nu se întîmplă ratezi tot de cum deschizi ochii. Ratezi pînă și deschiderea ochilor care nu e o deschidere cum ar trebui să fie e mai mult o holbare în gol.

Aceeași ploaie torențială îmi găurește țeasta ca o iubită pisăloagă. Lîngă balcon o cupolă gri și un burlan. O stare nedefinită de rău.

Cînd iese din uter orice prunc ar trebui să-și pună o dorință. Ca de exemplu să ajungă mai înalt decît tribunalul bucurești. Mai înalt nu înseamnă mai hidos înseamnă doar că ajungi oriunde dacă faci un pas.

Cafea?
Dacă se poate. Mulțumesc.

Proză: 
imaginea utilizatorului Virgil

jurnal pentru zile şi cuvinte II

II

nu îmi este frică de singurătate
mă tem de ridicolul de a fi înconjurat
cu o mulţime de oameni
care nu ştiu cînd sînt singuri

*

nu îmi este ruşine de goliciune
îmi este groază doar să ştiu
că dumnezeu nu m-ar putea vedea
aşa cum sînt

*

nu mă sperie moartea
mă cutremură uneori ideea
că aş putea crede că o interesează
vîrsta mea

*

nu mă feresc de bătrîneţe
evit doar locurile
în care oamenii se închină la ea
ca la un fel de succes

*

nu îmi place să lupt
mă oripilează însă ideea
că aş putea ajunge să cred că a trăi cu orice preţ
mai are o valoare în sine

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal