nu reușesc să trec peste frunte. nu văd soarele ud, se-ntâmplă să plouă de prea multe ori când nu dorm, se întâmplă să fie alt sens de rotație a umbrelor și alte meridiane de parcurs. îmi lipesc ochii de sticlă. fiecare deget desenează altă linie a apei. aș traversa o mare, aș fi precum Navigatorul, de jur împrejurul urmelor de țărm. nu m-aș apropia decât la ora când orașul s-ar descoperi nud și singur. aiurez.
sunt aici, stau în spatele meu. răstorn soarele pe genunchi. îi povestesc despre hexagonul umbrelor.
un ochi gol mă desparte de lumea pe care nu o simt. o inimă alienată clipește și viața se aprinde în cutremurări. știu că suntem unici în palma celui care ne-a creat pentru A FI… să visăm cu ochii deschiși pe-un iter spectrorum
5z. l. ′06
au oprit apa. încep de azi: e 3șpe! pe el l-am întâlnit pe 19 (e tot un 3șpe, numai plus ceva). îi împrumut lui. mi-a zis despre viață, despre ochi, despre mâini mici și reci.
știu că era acolo, undeva, era… un deget. era degetul de la mâna dreaptă. a venit primăvara. cu mine. cu tine. cu toate utopiile dintre forme și fond. a venit primăvara și zilele se înmulțesc. se reproduc. vor crește, vor avea copii… a venit primăvara și degetele încep să cadă. chiar de azi.
Astazi mi-am luat pensule noi. Am fost in Han si mi le-am luat. Ador atmosfera de acolo...Cultura, arta, lume buna, materiale care de-abia asteapta sa plece din magazin cu cineva creativ, care d-abia asteapta sa ajunga in camera, sau chiar atelierul, cuiva care le va transforma, doar prin puterea miscarii degetelor si bineinteles, a imaginatiei, in ceea ce ar putea fi opere de arta. In fond, ceea ce le deosebeste pe muzele lui Botticelli de domisoarele din Avignon ale lui Picasso nu sunt panza sau culorile, ci felul in care s-au miscat mainile pictorului cand le-a pictat. Materialele, de la tempera la foile de hartie, ma fac sa ma gandesc la destin, la soarta si sa devin filozofica. Aceeasi foaie de hartie o am si eu in fata, ca si un miliard de alti oameni de pe planeta.
Azi noapte am adormit cu mult după ce ai adormit tu. Pur și simplu am stat și te-am privit. Cam așa fac atunci cînd sunt nesigur. E felul meu de a mă convinge că hainele îți vin bine că ești frumoasă că voi găsi fire de păr tot timpul pe pernă ca să-mi dau seama că această casă e locuită.
La început ai sforăit nițel. Mi-a venit să te prind de nas așa cum făceam cînd dormeam cu bunicul. Bunicul își umfla puțin obrajii dădea din gură ca și cum ar fi mîncat apoi se întorcea pe partea aialaltă.
Pur și simplu am stat și te-am privit. Am vorbit cu mîinile tale și cu cerceii tăi pentru că ție n-am putut să-ți spun nimic. Mi-am imaginat că visezi niște animale cu urechi lungi mai lungi decît corpul. Am zîmbit prostește. Chiar tu ce visezi? Cum sunt oamenii pe-acolo?
oranges cost about the same as apples.
i called the customer service for my internet service provider and everything was fixed in less than half an hour.
people who check your ticket on trains are really polite and do their job well.
haven’t seen one beggar yet.
îi povestesc despre hexagonul umbrelor.
Comentarii aleatorii