jurnal

imaginea utilizatorului emiemi

story of a city

things

macaraua
duminica macaraua stă dreaptă ca o lumânare de botez. în timpul săptămânii înfige panouri uriașe în cer. acolo vor locui oamenii tineri. oamenii bătrâni locuiesc întotdeauna la parter.

biserica
dacă te uiți în ochii unui copil, iar copilul zâmbește, înseamnă că ești om bun. mă uit în ochii copilului iar el zâmbește.

la biserica unde merg în fiecare duminică vine lume puțină. aici pot să-l ascult pe dumnezeu în limba mea. aici lui dumnezeu i se spune iștinem. habar n-am cum se scrie.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

pârâul lui iov

vești despre mine, iubito

roman
mă uit la mâinile mele și mâinile mele sunt vineții. aproape umane îmi zic.

se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ.

pașcani
frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată. o bere neagră o cafea neagră. mă rog să treacă timpul mai repede dar timpul nu trece. stă legat de perete ca un alcoolic în sevraj. mă rog să nu treacă timpul dar timpul trece mai am puțin de trăit. închid ochii fredonez mi-e teamă de oamenii cu palmele mari. losing my religion.

beclean

Proză: 
imaginea utilizatorului elena katamira

jurnărel cu straduță, mare, terasă și emigranți

Nu pot sta o zi fără acea străduță îngustă deși fără capăt aproape, și încerc să înțeleg de ce, ce se întâmplă acolo, între zidurile acelea pitice, în nuanțe de alb , pe jumătate vechi, pe jumătate peticite, peste care lumina cade în miraj la orice oră din zi, treptat treptat de pe o parte pe alta, aterizată parcă dintr-un univers rătăcitor,undeva unde s-au stocat informațiile copilăriei mele cu sunete, gesturi, chipuri, flashuri, cu mirosuri precum cel de zahăr ars plutind mângâietor printr-un aer ușor ondulat de vânt, un vânt ca o zvâcneală gri gălbuie de toamnă mediteraneană...Desi sunt

Proză: 
imaginea utilizatorului O umbrela galbena

I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house.

I haven’t done it for 20 years but I’m sure it’s eaaaaaaaaaaaaaasy.

I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house.
January 28, 2011

And she’s still really really happy I came. I think

So, who decided to plug in the one item she brought that needs a voltage converter? Noemi did. And then it started smoking. And smelling. And I kinda sat there staring at it (I blame sleep deprivation). Then I noticed none of the plugs in the house worked. Then I calmly freaked out.

NO WORRIES! Says Buna Meri. Just fix the switchboard thingy. I haven’t done it for 20 years but I’m sure it’s eaaaaaaaaaaaaaasy.

Proză: 
imaginea utilizatorului Qudatu

Frânturi din jurnalul ultimului om

(schiţe profetice)

Scrisul meu nu are o formă anume, nici sens, având în vedere că locuiesc într-o pâlnie gigantică la un etaj superior; sunt singurul om, pe plaja de tablă, cu multă rugină, iar mâinile, la fel şi picioarele, sunt prinse în lanţuri, legate cu sârmă oţelită; ca un om singur ce sunt, îmi place să observ, mai ales că sunt legat, nici nu ţin minte să fi fost altcumva vreodatâ. E cald, tabla arde, bucăţile de rugină la fel. E cald, aerul e sărat, adierea vântului e aridă. Mă decojesc ca un ou, coaja se crapă, bucată cu bucată, fisuri adânci, fante negre pe cutia craniană; Din corpul meu de metal, se desprind plăci de diferite mărimi, ruginite, care cad cu sunet grav, uneori ascuţit.

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal