jurnal

imaginea utilizatorului emiemi

story of a city

moartea e o femeie frumoasă.
ca orice femeie frumoasă ea vine cînd nu mai aștepți nimic.
cînd ți-ai smuls nopți în șir părul din cap rugîndu-l pe dumnezeu să-ți dea o iubită.
pînă la urmă constați că dumnezeu ți-a făcut pe plac te cuprind remușcările retragi tot ce-ai spus despre el.

ca orice femeie frumoasă ea e dorită de mulți.
devii paranoic. îți imaginezi privirile pofticioase ale bărbaților cînd întîrzîie te gîndești la tot felul de lucruri oribile. apoi regreți.
ea e numai a ta. pentru tine ar merge și la altar. nu contează că mama și prietenii îți spun mai așteaptă vă cunoașteți de prea puțin timp.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

silent dance for unknown wedding

gaelic violins

nu s-a întâmplat nimic dormi liniștită mai ai două ore de somn știu că ai auzit un foșnet
îmi pare rău am fost cam stupid nu știu ce mi-a venit să trec vârful degetelor peste umerii tăi
mi-am închipuit că piela ta e vioară și-am vrut să văd dacă e acordată n-am vrut să te trezesc dormi

acum eu o să-mi țin respirația și-o să mă îmbrac pe hol o să plec
după cum ți-am spus nu știu când o să mă întorc nici tu nu știi când te întorci
e curios cum de ne știm numai plecările
le simțim ca un gol rece în pat dimineața și toată plapuma peste unul din noi
după ce o noapte întreagă am împărțit-o ca o cămașă trasă la sorți de soldatul cel mai destoinic

Proză: 
imaginea utilizatorului elena katamira

jurnărel cu straduță, mare, terasă și emigranți

Nu pot sta o zi fără acea străduță îngustă deși fără capăt aproape, și încerc să înțeleg de ce, ce se întâmplă acolo, între zidurile acelea pitice, în nuanțe de alb , pe jumătate vechi, pe jumătate peticite, peste care lumina cade în miraj la orice oră din zi, treptat treptat de pe o parte pe alta, aterizată parcă dintr-un univers rătăcitor,undeva unde s-au stocat informațiile copilăriei mele cu sunete, gesturi, chipuri, flashuri, cu mirosuri precum cel de zahăr ars plutind mângâietor printr-un aer ușor ondulat de vânt, un vânt ca o zvâcneală gri gălbuie de toamnă mediteraneană...Desi sunt

Proză: 
imaginea utilizatorului alma

Jurnal de UK. Primii pași

9 iulie

Îmi închipuisem că Heathrow e uriaș, cum văzusem prin filme. Heathrow e doar mare. Aici nu te poți pierde: peste tot sunt indicatoare cu direcții și sensuri. Aici toată lumea e amabilă să îți explice cum poți ajunge într-un loc sau cum poți pleca. Căruciorul meu cu bagaje a luat viteză prin valea aeroportului, până la stația de metrou. Nice, mai sunt și alții care se joacă. Ba chiar ne zâmbim unii altora.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

the movie

Dincolo de întrebări nu există răspunsuri. Doar imaginație.

Totul începe într-o frizerie. Vezi bărbații cum își așează copiii pe scaun explică frizerului cam cît să taie din păr copiii se uită cuminți ca Isaac așteptîndu-l pe Dumnezeu să exclame Abrahame m-ai convins cît de mult mă iubești dar Dumnezeu nu vine sau cel puțin de la o vreme nu mai vorbește limba bărbaților.

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal