nu reușesc să trec peste frunte. nu văd soarele ud, se-ntâmplă să plouă de prea multe ori când nu dorm, se întâmplă să fie alt sens de rotație a umbrelor și alte meridiane de parcurs. îmi lipesc ochii de sticlă. fiecare deget desenează altă linie a apei. aș traversa o mare, aș fi precum Navigatorul, de jur împrejurul urmelor de țărm. nu m-aș apropia decât la ora când orașul s-ar descoperi nud și singur. aiurez.
sunt aici, stau în spatele meu. răstorn soarele pe genunchi. îi povestesc despre hexagonul umbrelor.
Morții mă-tii izbucni Milică.
Hehe te spui să mor eu de nu te spui rînji Narcis.
Mă te bat de te usuc dacă sufli ceva.
Tanti Mariee tanti Marieee.
Ha ? îți capul de după gard Maria.
Milică a înjurat se foi Narcis pe podeț
Ceilalți vecini ițiră și ei capul de după garduri. Maria se blocă un moment apoi : da ce-a spus ?
Nu pot să vă zic în gura mare.
Narcis șușoti ceva la urechea bătrînei bătrîna se făcu roșie în obraji.
Petreee ia vino-ncoa.
În fierărie Petre lăsă aparatul de sudură și ieși înfășurat în șorțul din piele de vițel.
Maria îi zise ceva la ureche Milică nu mai așteptă verdictul. Țîșni pe grad apoi se cățără pe acoperișul fierăriei.
Petre se uită cu ciudă că n-avusese inspirația să-i taie drumul.
dimineața orașul miroase a benzină. decît să cred că tot mirosul ăsta vine din școlile igienizate prefer să-mi imaginez că sînt primarul acestui oraș cu două artere principale una care duce spre inimă și alta care străbate tot trupul. și în fiecare dimineață organizez întîlniri cu beneficiarii de la 416 stropesc pe cîte unul cu benzină îl urc pe hotel și-i dau foc. carnea lor e bună arde o zi întreagă și fumul se înalță nesperat de mult. ăsta e felul meu de a avea grijă să nu te rătăcești. de fapt în fiecare zi ghicesc în oase în pietre în ceara de pe ochi locurile unde ai putea fi. pe o plajă avînd grijă de balenele eșuate din vis. într-un lan de lucernă făcînd poteci ascunse pentru iepuri ferindu-i în chipul acesta de pușcoacele vînătorilor.
Țin un canibal închis într-o cușcă. Dincolo de ea vin, Red Bull, fructe confiate, cocteiluri exotice cu umbreluțele aferente & picoțite amabile, fata de la garderobă, dansatoarea la bară și lângă el, pe un servețel parfumat, cheia eliberatoare. Dar el visează că mă va consuma într-o zi, cu sau fără ingrediente. Tocmai aflu că trăiește în junglă, departe de locul unde plutesc eu, undeva la mare adâncime.
Aici s-a scufundat Titanicul. Pot vedea cum actrița dansează cu fochistul încă plin de cărbune, rechinul din lumea finanțelor privește cu ochi goi rechinii în ochi..
de la o vreme lucrurile au început să meargă bine. dimineața în camera mea e cald ca într-o patiserie îmi imaginez trupul tău un fel de ștrudel cu mere numai bun de pus la pachet. mă trezesc pe furiș tu încă dormi ai gura întredeschisă. mă plimb prin casă pînă se face lumină. la ora șapte străzile se umplu de oameni. oameni confuzi oameni siguri oameni plini oameni grăbiți torente de oameni. îi văd pe toți prin aerul înghețat respirația lor se ridică în spirale cerul se aburește copiii desenează cu degetul chipuri rudimentare. uneori toți oamenii ăștia înfofoliți mi se par niște pui refrigerați ca ăia din baxul pe care-l cumpăr în fiecare vineri de la kaufland și care nu încape în nicio sacoșă.
îi povestesc despre hexagonul umbrelor.
Comentarii aleatorii