dis-de dimineață am început să caut semne că va fi o zi bună să trăiți dom’ comisar țopăia un puradel în jurul meu cîinele de la pompieri n-a mai lătrat după mine oamenii se pieptănau pe stradă probabil va fi o zi bună

gîndurile făceau mușuroi în capul meu dacă e coborîtă bariera să nu-mi murdăresc pantofii de ce a trebuit să mă irit după bărbierit tocmai azi bine că am țigări

poarta unității e un fel de gură știrbă dintr-un aro coboară trei femei grase ca femeile din țara canaan-ului puțin stingher în costumul acesta semăn cu gardul pe care bunica-l împodobea cu persane cînd murea cîte-un popă

las ultimile gînduri afară de ce n-am luat cravata mea norocoasă bine că am șervețele

stăm toți în club ni se aude doar respirația ca un șuier și respirația e singurul semn că trăim aici căpitanul te duce la budă și tot el îți dă voie să faci o cruce

mîinile butucănoase ale femeii butucănoase din fața mea sunt pline de aur
mă fură gîndul

nenea tu n-ai fier acasă puradeii dau cu sapa în bulgării de zgură scormonesc după fier vechi rîd tare demult credeam că dracii și sfinții vin noaptea și scormonesc după oameni cînd dau de vreunul se iau la bătaie cine l-a găsit primul

o ceață mi se pune pe ochi în fața mea ori deasupra vocea bîlbîită a șefului de stat major vocea șefului de stat major bîguie ceva despre documente clasificate

într-un colț o sobă cu portița lăsată imaginez un foc e totul bine ceața se-ngroașă ca laptele corăslit

astăzi n-a fost o zi bună dumnezeu nu are mîini și picioare ca să m-ajungă dacă-l înjur

negruța amușină furnicile de pe caldarîm femeile din țara canaan-ului zumzăie îmi vine să urlu lăsați-mă dracului sunt mult prea singur urletul îmi rămîne în gîtlej mă înțeapă ca un os de pește