jurnal

imaginea utilizatorului Sword

O zi ca oricare alta

sau mai multe zile

- Bună dimineața.
Din tot ce cunosc am în suflet o particică din tine. Privesc fiecare stare tăcută, din când în când mă încrunt, inima-mi bate cu prea mare putere, mi-e teamă să nu mă-nroșesc, imposibilă întoarcere la paliditatea obișnuită a chipului meu și-aș da de gândit minții căreia n-aș vrea să-i ofer nici un prilej de bănuiala: dacă m-ar întreba mi-e teamă că n-aș putea minți.
- Bună dimineața, câteodată zâmbesc, câteodată nu.

Proză: 
imaginea utilizatorului yester

lângă mine un ipod străin

mi-aduc aminte de tremurul oanei când recita
sau de plictiseli comune nouă
de franchețea ei sau tăcerea îngăduitoare
și de talibanca micuță de care eram atras
era tunsă scurt teribilistă cu ochii plictisiți
înțelegători frumoși
știe ce vrea de la un poem
dar eu nu sunt poem eu sunt un lămâi
la restaurant a sunat adriana
mi se descărca telefonul dar am răspuns
ea ar fi înțeles
mihai m-a sunat sâmbătă pe la 1.00 a.m. vroia
ceva sau se simțea singur
el a zis că e la o băută dar nu se auzea nimic
a început încurajându-mă
am pus piedica la loc
mi-a citit versuri eu l-am rugat
i-am lăudat un poem și a fost bine altul nu mi-a
plăcut și era în luceafărul
ana maria o să ajungă departe
discretă studia tot când recita
cât de mult e între mine și anii de liceu

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

comision 2%

mihai e clăpăug. toți râd l-au poreclit mihai viteazul. urechile lui îi acoperă capul ca o bundiță. mă întreb dacă nu și-a dorit vreodată să fie dumbo și să-și ia zborul. cântă în centru la acordeon. uneori falsează o ia de la capăt. uneori își șterge ochelarii. uneori oamenii îi lasă bani în carcasa acordeonului. uneori alți oamenii îi fură banii atunci se bâlbâie de ciudă. strânge acordeonul de parcă i-ar sugruma. rânjește. și urechile lui clăpăuge rânjesc. în creier uneori răzbunarea e atât de hrănitoare încât nu-ți mai trebuie mâncare două trei zile.

Proză: 
imaginea utilizatorului Ela

nu suport vara asta verde-gălbui

evident vom rămâne obosiți, ca după o peregrinare îndelungată. fiecare urmă lăsată pe asfalt este o asimptotă a durerii. aici ne oprim. niciun pas mai mult. suntem condamnați la o subviață maladivă, atingem limita de jos a viului. forma mea detestă forma ta, sau invers. nici nu mai contează.

nu suport vara asta verde-gălbui, colecistică și grețoasă. îmi voi prelungi voința, atât cât se mai poate, până forma asta se va sfârși. nu mai pot ascunde nimic, mi-am prins rădăcinile în sinceritate și trag seva zilnic, la ore fixe. e o altă adicție, îmi spui. eu confirm și mai iau o doză, sub ochii tăi, să te privesc amplu, ca după o sinucidere. eu sunt un bolnav liber, adaugi nonșalant. oho, ce triumf, dragul meu, te-ar invidia camarazii de umbre. nu mă asculți.

Proză: 
imaginea utilizatorului aleena

Măști ale dragostei

Scrisori aproapelui meu

Știu că altele sunt dorințele tale, că alta e viața ta.
Și mai știu că există în noi, de când lumea, tentația de a-i căuta mereu
pe aceia care să ne împlinească, sau cărora să le împlinim visul
cel mai de preț.
Dar Visul se naște dintr-o absență, o absență dureroasă, pe care,
doar cu Cel din noi înșine, de Îl vom fi iubit îndeajuns,
am putea-o umple.
În drumul spre tine, am văzut multe măști ale dragostei
căzând de pe Chipul ființei și am înțeles ce înseamnă să te pretinzi
a fi cel ce transformă visele altcuiva în realitate.
Astăzi spun că nu voi fi niciodată mai mult decât aproapele tău,
așa cum și tu, prin simplul, providențialul fapt de a fi
chiar oglinda a ceea ce ești, m-ai ajutat să-mi împlinesc un vis
despre care niciodată nu ai știut.

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal