Un stres nu vine niciodată singur. Așa s-a întîmplat pe 25 noiembrie 2008, cînd a avut loc balul bobocilor. Sigur că n-am vrut să mă implic, dar pînă la urmă am ajuns sa fac scenarii de scenete și pictări de planșe. Că-s mai tolomacă și m-au dus de nas. În adminsitrativ nu m-aș fi implicat nici bătută „vrei 5 bilete pe 5 invitații?” ok, let me just take this gun...
ascult johnny cash, afară e zgomot de artificii și zăpușeală. nu știu de ce aruncă artificii, aici se aude ca în filmele cu și de sergiu nicolaescu.
azi mi-am curățat tastatura. am desfăcut o clamă și, cu un tampon de vată, am șters printre taste. firimituri, scame, două bucăți de sfoară, un ghemotoc de șervețel mototolit, o unghie tăiată, un colț de biscuit bucium cu euri, o geană, un fir de păr de la pisică.
am văzut un film în care actorul principal întreabă actrița principală cu cine ar dori să ia cina. și în care ea răspunde clasic: einstein. sau cu isus.
nenea mă ajuți? copilul stă încurcat în mijlocul străzii. oamenii trec pe lîngă el ca bagajele pe banda rulantă din aeroport. i s-au desfăcut șireturile nu știe să le înoade îi e frică să nu se împiedice.
buclă apoi nod buclă apoi nod îi arăt. oare cine m-a învățat asta pe mine. tata sau omul cu laptele care îl aducea pe tata beat mort și plin de scaieți de ziceai că-i păpușă de cîlți.
buclă apoi nod buclă apoi nod. mîinile tatălui tremurau ca niște copaci din care mușca drjuba.
mă uit la cer și cerul mi se pare o fabrică de confecții.
sau un iaht de lux.
fuga prin arterele amintirilor mă face să apreciez mai bine relaţiile.
între munţi de zăpadă a luat foc dragostea noastră. o noapte rece de
Ianuarie, luna coborîse în borcănaşul meu cu aspirine, apa de pe
fundul paharului avea gust de aloe, aerul era plin de vibraţii.
ce e carisma? întrebasem odată. e cuptorul de pâine
îmi spusese diriginta din clasa a patra. toţi profesorii mei au murit,
îi mai văd rar prin cafenelele cosmice, fiecare un Luter ţintuindu-şi
tezele pe uşi cu vopsea scorojită. nu sînt convins că unei păsări îi
nemîncat de patru zile. mda. dacă aș avea un playlist ar fi o singură piesa: i feel good.
nici măcar nu mă doare așa de tare încît să cad decent pe stradă de beat ce sînt.
la o adică ce? taică-su a batut-o cînd a aflat că nu mai e virgină și n-a vrut să mai pomenească de mine. apoi vine într-o duminică unul la ea și totul se duce dracului.
da alma și cînd a văzut numele tău mi-a zis că ne potrivim perfect.
adică tu cele șapte pisici ale tale și eu cu idioțenia că oamenii sînt frumoși doar dacă au trei straturi de pămînt peste ei.
nici nu mă doare așa tare încît să cred ce spune ministrul mediului că în următorii 20 de ani ne vom deșertifica. nu mă doare așa de tare încît să urlu decent ca să-l putem cataloga drept urlet.
Comentarii aleatorii