Termometrul arată 38 de grade Celsius. Aştept cu nerăbdare să mă urc în autobuzul pentru Madrid ca să mă răcoresc puţin cu aerul condiţionat. Pe peron oameni de toate rasele. Drumul de întoarcere. Alte patru ore de mers cu o sigură oprire la două ore. Transpir în timp ce mă gândesc la plaja din Guandía şi la apa mării răcoroasă.
în aer pluteşte
uscată căldura -
un porumbel
Pe drumul de întoarcere, privesc pe geam la livezile de portocali, lămâi, mandarini. Tranversez apoi munţii acoperiţi de păduri de brad. Un pod suspendatdeasupra unui lac. Ascult doi marocani ce stau în spatele meu şi mă întreb cum pot ei pronunţa acele cuvinte guturale.
tata mă lua tot timpul la vînătoarea de mistreți. tata nu mă lua la vînătoarea de mistreți vînătoarea de mistreți era numai în capul meu. îmi imaginam mistreții cu păr și coarne făceau rău mult rău oamenilor porumbului. în general făceau mult rău cînd oamenii chiuiau însemna că le-au dat de urmă.
inima tatei era într-o căpiță de fîn. preventiv cînd o cumpăra de la bufetul din centru tata rupea eticheta și prețul apoi o băga în căpița de fîn zicea el să nu vadă mama ce inimă are. femeile dacă îți văd inima fac panaramă o lună întreagă stau bosumflate că nu ai pus nimic pe masă.
atunci am visat prima dată că sunt indiana jones. bag mîna în toate căpițele să văd ce inimi sunt comestibile.
oradea
există unele ore în noapte în care sunt punct vamal oamenii prezintă actele declară pe propria răspundere ce au pe suflet atunci mă deschid ca un pod pe sub care trec prea pline vapoare nimeni nu stă preț de o clipă vorbesc în șoaptă oare ce-i dăm azi vameșului
nimic le răspund ei sunt prea departe să mai audă rămân în gheretă glasul meu e zgomotul înfundat al unei bărci cu motor
chișinău criș
pe șosea urme de frână semn că pe-aici au trecut oameni nările se dilată adulmec nu mai e mult până la ei noaptea e un curcubeu la capătul căruia se află pacea promisă
adevărul e că mai am puțin de trăit așa că mă rezum la ce știu mai bine
bucuria nesomnul și germinația celui fără de rădăcini
Primul lucru care se întîmplă nu în ordinea cronologică dar în ordinea care contează.
Ema îmi spune că mi-a făcut astrograma cică în mai mă îndrăgostesc în august o să mă lovească damblaua și-o să mă însor.
Există oameni cărora nu le poți spune că sunt importanți pentru că dacă le-ai spune brusc n-ar mai avea importanță.
Al doilea lucru care se întîmplă. La nea Petrică toți oamenii îți strîng mîna. Nu pentru că te cunosc nu pentru că ai însemna ceva. Pentru că așa fac bărbații pentru că un gest se face cînd contează nu cînd ai chef.
Ieri am aflat că acolo cazarea costă 77 lire de persoană pe săptămâna, nu 62, cum fusese vorba inițial. Asta înseamnă 150 lire în plus pentru cazare, pentru cele trei luni. Din banii pe care îi avem până acum în cont, după ce plătim toate, avion, cazare etc., rămân vreo 60 lire pe lună pentru mâncare și transport. Very nashpa, vorba ceea. Și o veste bună. De săptămâna aceasta, printr-un acord între România și UK, nu se mai plătește asigurarea medicală, așa că am salvat 50 euro. Mare lucru.... Și de la viza (gratis), se mai adună. Doar că… în ultima săptămână o să stăm în Hyde Park probabil, fiind cea mai apropiată chestie free. Ideea e că ei nu oferă cazare de pe 22 septembrie încolo. Au trimis în schimb o listă de hostels care mai de care mai scumpe, din jurul buricului Londrei. Cel mai ieftin este 85 lire pe săptămână. Așa că până la urmă o să împrumut de la tine 300 lire și de la celălalt 300 lire.
La Iași azi e înnorat și răcoare, și chiar se poate circula și pe stradă. Am înțeles că doar azi și mâine, că de poimâine iar începe. Mamaia e bine. M-am întâlnit cu Mircea prin târg. Bla bla, alea alea, mânca un covrig. Nu i-am zis că ai plecat.
Acasă, oalele și cratițele stau frumos aranjate în cămară. În frigider e zonă liberă.
Comentarii aleatorii