bunică-mea învîrte fusul cu repeziciune. la picioare puțin mai încolo pămîntul făcut ghem. pămîntul se deșiră ușor o pisică îl ține între labe. bunică-mea nu are ochi nici inimă nici oase. ca să n-o doară nimic. și alți copii rîvnesc la ea dar n-o împart cu nimeni. o mănînc pe ascuns.
*
lumînările pîlpîiau ca niște ochi care se închid și se deschid. o tăcere ca-ntr-o sală de nașteri părăsită. adică poți să-ți imaginezi vocile așa cum îți poți imagina nașterile. stătea trupeșă cu rozariul înfășurat pe mîini. rozariul pe care îl furasem din catedrala sfîntul ștefan din viena. cînd s-a pornit cortegiul viscolul m-a izbit în piept și pieptul s-a deschis ca o poartă trîntită de vînt. a intrat și-a început să scormonească prin mine ca un medic în căutarea unui organ bolnav.
vine o zi când îți lași unghiile de la picioare să crească apoi tragi o linie în țărână și urli.
fișa postului: efectuează și menține curățenia în perimetrul raionului. părul va fi legat sub bonetă unghiile îngrijite și curate. verifică temperatura în vitrine și lăzile frigorifice. eliberează bonul fiscal și multumește clienților.
merg pe dig mă uit în urmă în urmă sunt eu nu pot ține pasul cu mine. trec prin oameni prin câinii scoși la plimbare prin mulțimea de gură-cască ce admiră pescarii prin pontoanele ruginite trase la mal. să mă definesc să-mi aflu locul să-mi zbor creierii sinonimie perfectă. strâng din dinți până ce dinții nu mai sunt decât făină amestecată cu scuipat.
ai plîns puțin. apoi ai rîs.
rîsul tău a umplut toate etajele și ferestrele.
mi-ai spus că un om ca mine nu există. n-ar trebui să existe.
am zîmbit. mîncarea se răcise pe masă nici acum nu știu ce era. la început mă izbise mirosul de supă gătită la cazan. mi-am adus aminte de cele o mie de zile în care am mîncat la cantină. zilele acelea au fost cele mai gustoase din viața mea.
îmi luaseși bomboane cu alune. atunci am început să te iubesc. am povestit. despre iubitele mele. despre iubitele și iubiții tăi.
aici după urechi s-au încurcat gândurile două grămăjoare de viermişori lungi subţiri fosforescenţi tresari şi cauţi cu penseta dincolo de timpane mâna ta e iubirea mâna ta e plină de inele cu peceţi mâna ta a susţinut puţin înainte toate apele într-un vârtej de culori să îţi ridice pleoapele dinainte de răsăritul ce la mine ajunge greu plin de pete înserate
lună unsă cu miere trup de mamă cald văluri cu puncte strălucitoare leagăn ca un perpetum mobile sub magie putrezeşte viaţa în mine tu ai simţit dincolo o altă mână rupea ţesuturi de vise şi o muşcam cu inima până mi-se sfărâmau dinţii buza una cu alta până se întărâtau gingiile spre vânăt
la Radio Lynx am ajuns într-o duminică de iulie. nu, nu ploua atunci, nu era nici caniculă, era doar o zi obișnuită de vară. un click și o altă lume. rămân în prag, întorc privirea, în spatele meu rămane doamna cu rochie lungă, lila și umbreluță cu dantelă albă. Poezia mă urmărește și aici.
(a te urmări Poezia: a-ți lăsa urmele de argint în locul pașilor; a respira)
merg atentă printr-o lume în nuanțe de lila și scări de griuri, la ușă mă așteaptă o pisică mare albă. e
un lynx, aud o voce și cineva se apropie de mine. îl cheamă cosmo și e chatatzean aici în casa
lynxului. mă invită să fiu și eu chatatzean. îmi aleg un nume, ce sunt eu... scriu, sunflower și mă
apropii de timp.
Comentarii aleatorii