jurnal

imaginea utilizatorului montecristo

Al treilea dor

când poveștile mamei sfârșesc

Departe, departe, albastru jos, albastru sus, imagini de vis; câte o bucată de țărm abruptă și maro, alta lina și verde. Nemurire.
Dor de maica mea, un dor nebun, nebun. A fost al doilea mare dor . Aveam douăzeci de ani și scriam :

"ești atât de departe iubită mamă
că aici fără tine nimic nu-i frumos;
sunt liber să zbor pretutindeni sub soare,
dar mie mi-e dor de o dare de seamă
și aș vrea să transform uriașul Toros
in brațele tale și-al tău suflet mare."

Coboram în camera mea, frânt de muncă ( camera 21, urâtă , mică și friguroasă ), mă puneam în pat, stăteam acoperit cu patura doar 15-20 de minute cât să nu mă ia somnul, apoi scriam. Gânduri cu rime (nu știu de ce), cele mai multe, atunci le-am așternut.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

aventurile ielevului miluță

Miluță regheton
de ielev miluță aka cosmote minune aka kent 8

Evribadi in da hause? Mînile în aer se dedică următoarea pesa la toți fanii și fanele mele(în special lu fănică, șoferu de la partid, îți crăp capu bă boule că m-ai tras în pept cu banii de la lipit afișe în campania eclectorală, îți mut direcția cînd te prind, mîncațaș cauciucurile).

n.i.m.(nota ilevului miluță)
Pen că io sînt bomba nucleară și distrug tot ce mănconjoară m-am întors să le arăt gealaților că io îs tata banilor recomandatelor și primu în top.
Pen că tăți ie poeți le las aceste nemuritoare viersuri compuse de un om de om, adevărăciune de băiet: am cea mai mare valoare cine mă supără moare.

Deci, leț plei.

Proză: 
imaginea utilizatorului queen margot

nunta Irinei

e lung pământul, ba e lat cu fir de aur încrustat...

de obicei poveștile se termină cu ...au făcut o nuntă mare, de trei zile și trei nopți ...a noastră, abia începe ...

vrem și noi să încercăm condurul Cenușăresei, vrem și noi să fim mirese

Proză: 
imaginea utilizatorului Ela

nu suport vara asta verde-gălbui

evident vom rămâne obosiți, ca după o peregrinare îndelungată. fiecare urmă lăsată pe asfalt este o asimptotă a durerii. aici ne oprim. niciun pas mai mult. suntem condamnați la o subviață maladivă, atingem limita de jos a viului. forma mea detestă forma ta, sau invers. nici nu mai contează.

nu suport vara asta verde-gălbui, colecistică și grețoasă. îmi voi prelungi voința, atât cât se mai poate, până forma asta se va sfârși. nu mai pot ascunde nimic, mi-am prins rădăcinile în sinceritate și trag seva zilnic, la ore fixe. e o altă adicție, îmi spui. eu confirm și mai iau o doză, sub ochii tăi, să te privesc amplu, ca după o sinucidere. eu sunt un bolnav liber, adaugi nonșalant. oho, ce triumf, dragul meu, te-ar invidia camarazii de umbre. nu mă asculți.

Proză: 
imaginea utilizatorului aquamarine

ca un soldat

z

Ai plecat cândva de acasă, ai mers pe străzi în care oamenii erau mici, îngrețoșați, grupați ca literele alfabetul chirilic.

Fiecare om poartă o sabie. Tu aveai un pistol. O armă cu o țeavă lungă pe care o poți descărca dacă nu-ți place ceva. Dacă nu-ți place părul oamenilor. Dacă nu-ți place mersul oamenilor.
Dacă nu-ți place mersul trenurilor, când trec. Dacă nu-ți place mirosul de mort îmbălsămat.

Proză: 

Pagini

Subscribe to jurnal