fragmente dintr-un volum aflat în pregătire, realizat prin studierea arhivei familiei Enea
8 iunie 1958, Bacău
Am fost astăzi, din nou, la Serviciul de radiologie. Ceva la plămâni. Am suferit o congestie pulmonară, dar acum sunt mai bine. Wili s-a arătat îngrijorată. M-am supărat puțin pe ea pentru că le cere în ascuns, puținilor prieteni pe care îi mai am, să mă sfătuiască a lucra mai puțin. Avem însă nevoie de bani.
Am luat legătura cu tov. Ștefan Georgescu în vederea realizării unei lucrări pentru fabrica de hârtie ” Steaua Roșie”. Tema ar fi legată de dezvoltarea industriei din acest sector de activitate.
Ieri, poate și în așteptarea rezultatului de la Spital, am avut o stare de melancolie.
Perla Canariilor,
Las Palmasul
cu plaja lui în formă de semilună
l-am îndrăgit ca pe sâmburele de pistachio.
Cântat în aria lui Jose Carreras
avea în el un farmec aparte
un bust sculptat pentru viaţa de noapte.
Nopţile-i erau catifelate ca pielea delfinilor
sosiţi ad hoc la balul mareelor
zilele aveau nudismul creolelor îmbăiate în asfinţit.
Vulcanii fierbeau sub el adjudecându-şi teama de mâine,
aerul de nesiguranţă.
Valurile aduceau la ţărm acea ambianţă fraternală a
elementelor crescute pe aceeaşi plantaţie.
În timpul acelui an cât am stat în el
mi-au intrat definitiv în ochi dunele de nisip
dinspre coasta de est vecină cu Africa
creând în mine o mini-sahară cu două oaze
îndeajunsă doar pentru a îngenunchea în rugă
şi pentru două picături de speranţă…
o biserică un loc de joacă un magazin mare în care habar n-am pe unde să intru și unde toată marfa e în maghiară un magazin mic în care mă simt ca în burta mamei cumpăr tot ce vreau un topogan în formă de elefant un dig și o apă adâncimea se măsoară tot în maghiară
1
o bătrânică șchioapă care alungă îndrăgostiții din scară lasă bilete în ușă nu aruncați chiștoacele pe fereastră inventează motive să n-o prindă moartea de una singură
2
o femeie și un copil în căruț cînd vine acasă roagă vecinii s-o ajute să urce căruțul pe scări copilul zâmbește întotdeauna picioarele altora îl vor duce acasă
3
un bărbat bine și un televizor cu plasmă seara își cumpără o bere leuven brau și țigări scumpe el nu vorbește nu are povești de spus
înțelege naibii odată că demult nu mai e vorba de tine de fiecare dată cînd te simți inutilă.
că sîntem suma celor care se gîndesc la noi că sîntem suma celor care au murit pentru mineralele din oasele noastre.
dacă îngrijești un iepure șchiop și el se face bine ești important
dacă pășești cu grijă peste un melc fără să-l strivești ești important.
aș putea să-ți povestesc despre zilele în care visam că sînt un fotbalist important
că dau patru goluri pe meci. uneori mai visam că plec la muncă în spania și că într-o zi de 11 martie o să observ ceva suspect în gara din madrid și-o să previn niște explozii.
aș putea să-ți povestesc la nesfîrșit despre ce-aș fi vrut să fac cu mine despre locurile pe care-am crezut că mi se cuvin.
și tu ce faci cînd ești singură? ca și mine te răsucești în inimă și-ți revezi viața de parcă lumea ar fi un multiplex în care ai intrat pe furiș.
insiști pe cîteva momente mai importante în care ai pierdut puțin sau ai cîștigat puțin derulezi înainte și înapoi pînă ce imaginea se tocește pînă ce ochii ți se încețoșează te întrebi ce n-a mers.
ai ajuns acasă ești puțin tristă într-o zi labradorul a fugit și probabil nu se va întoarce.
Comentarii aleatorii