Afișul este un koncept Altaiyr. Mulțumesc, Vlad Turburea!
Jurnal de interpret:
De multe ori am avut sentimentul că atonalismul a fost expresia unui suflet bulversat. Observând cu finețe aspecte ale interiorului (uman) în epocă, dezechilibrul e predominant în căutarea culorii de dincolo de culoare (Picassso, Soutine, Modigliani ), în căutarea zilei de dincolo de zi, într-o prelungire până la extrem, din curiozitate sau chiar din necesitatea din care valorile își rup carnea și timpul să lase o urmă în istorie, dincolo de interesul mărunt, egoist.
1. Person on the flight next to me from LAX was deaf. He was cool. Of course, he let me know he was deaf AFTER he helped me stow my carry-on bag .. which had all my sign language books.
2. I walked into a Links of London in London. Mind = Blown. Then I had a dream about it.
3. The temperature in London. Crisp and Lovely.
4. The temperature in Bucharest. Skull-crushingly cold .. but I love it! My pea-coat actually has a purpose now.
5. Did not get felt up by the TSA, and all security went by pretty swimmingly. (exception: see below)
6. Watched “Never Let Me Go” on the plane. Then slept 8 hours. It was awesome.
7. Leeched some free internet at Heathrow for 10 minutes.
Aninoasa, cel mai mic şi mai vitregit oraş al Văii Jiului, de fapt o comună ridicată peste noapte la rang de oraş, este locul de întâlnire a celor două Jiuri. Jiul de Est, izvorât din Parâng, străbate oraşele Petrila şi Petroşani şi îşi uneşte apele învolburate cu Jiul de Vest, care parcurge din Retezat un drum mai lung, trecând prin Uricani, Lupeni, Vulcan şi Aninoasa.
azi mergeam pe stradă și toamna se foia în jurul meu precum cercul de ploaie în jurul lunii. odată am văzut un cerc mare mare cât casa, dar mi-am zis că e cu siguranță mult mai mare, poate mai mare chiar decât orașul acesta din care scriu, mai mare decât pot cuprinde cu brațele lungi și subțiri ale gândului meu către tine...
În secolul 17 al vieţii mele, adică între 16 şi 18 ani, cântam încă la virginal împreună cu tinerele doamne ale lui Vermeer. Călătoream cu personalul la clasa a II-a şi parcă atingeam tastele imaginare şezând pe bancheta îngustă şi incomodă, tapotând cu podul palmei măsuţa rabatabilă.
Comentarii aleatorii